Clipa prezentă este unică şi nepreţuită

Aspiraţia către Absolut diferă ca formă de manifestare, începând de la rugăciunea scurtă şi intensă, până la meditaţia profundă, de la cuvintele intens trăite care sunt rostite cu simplitate în faţa troiţei şi până la cântecele profund inspirate, extatice, din catedrale. Aspiraţia frenetică spre Dumnezeu înseamnă, uneori, chiar geamăt al sufletului, lacrimi lăuntrice şi nu vorbe goale de sens.

Rugăciunea sinceră
Nu este necesar să fim elocvenţi pentru a fi ascultaţi de Dumnezeu. Cel orb, cel surd, cel sceptic, cel dezorientat, cel ignorant şi chiar şi cel mai josnic şi mai părăsit de toţi dintre oameni, fiecare se poate ruga sincer şi frenetic lui Dumnezeu, pentru că PERMANENT rugăciunea oricui este ascultată atunci când ea porneşte din inimă. Atunci când ne rugăm lui Dumnezeu trebuie înainte de toate să o facem din tot sufletul. Atunci, este necesar să spunem ceea ce simţim cu adevărat, nu ceea ce credem noi că ar dori El să simţim. Atunci, trebuie să fim total sinceri, pentru că niciodată nu avem cum să-I ascundem lui Dumnezeu trăirile noastre interioare.

Unicitatea clipei magice
Clipa este unică şi, tocmai de aceea, ea este nepreţuită. Fiecare clipă magică în care gândul nostru, aspiraţia noastră nestăvilită, iubirea noastră descătuşată se îndreaptă către Dumnezeu, chemându-L în noi, este un fundamental sprijin, devine o adevărată temelie pe care, după aceea, ne putem susţine. Indiferent ce am făcut în trecut sau ce nu am făcut încă în prezent, ignorând perspectivele viitorului, acum şi numai acum, în această clipă magică noi putem acţiona, noi putem transforma ceva. Astfel, trăind mereu această magică clipă, în fiecare zi, vom remarca apoi încântaţi cum fiinţa noastră se elevează şi se desăvârşeşte, dobândind tot mai multe calităţi divine. Aspirând constant şi frenetic, noi ne depăşim în felul acesta condiţia umană limitatoare, expansionându-ne neîntrerupt pentru a atinge, aici şi acum, Oceanul Beatitudinii Universale, contopirea cu Dumnezeu Tatăl. (A.M.)