Editorial: Bătaia de joc din fotbal

Cred că toată lumea s-a bucurat pentru că Urziceniul a luat campionatul. Din tot acest vis frumos, eu am aflat că Dumitru Bucsaru este din Coşereni, comuna unde am fost repartizat profesor de limba franceză, în toamna anului 1977. Am aflat şi în ce an sa născut, şi am impresia că i-am fost profesor. Dacă aşa s-o fi întâmplat, mă simt şi eu foarte, foarte puţin complice în educaţia acestui om şi în succesul lui. Glumesc.

Dar, după ce campionatul s-a terminat cum s-a terminat, Timişoara primeşte cele şase puncte înapoi. Mi se pare cea mai mare bătaie de joc. În primul rând, chiar aşa de puţin cât mă pricep eu la fotbal, am înţeles că i s-au luat aiurea. Pentru că Marian Iancu este şmecher de şmecher şi nu a vrut să i se închine lui Mircea Sandu. Nu a vrut să intre în cooperativă, sau, mai simplu, nu a vrut să dea bani cui nu merita.

Împotriva lui şi a echipei a început un complot. Simplu, nu dai bani, te fac. Şi te fac printr-un tribunal, din Elveţia, mamă, mamă! Te fac, dându-i dreptate lui Zambon, un eşec biologic, sau poate un om în căutare şi el de bani nemunciţi. Treaba a mers.

Campionatul naţional de fotbal şi sufletele milioanelor de microbişti au stat sub semnul mofturilor lui Mircea Sandu&Comp. Altfel stăteau lucrurile dacă Timişoara nu era depunctată. Competiţia se desfăşura normal, nu sub semnul unor calcule sterile, clar, dirijate de bosul federaţiei.

Tocmai, după Piţurcă am aflat despre nişte orgolii, care au guvernat echipa naţionala de fotbal. Probabil că şi după Mircea Sandu, pentru că acum nimeni nu are curaj, vom afla despre alte orgolii, care au guvernat federaţia.

Ce rău îmi pare de Mircea Sandu! Are o familie reuşită, a fost un fotbalist bun şi, încă de pe vremea când juca, era considerat un om de cuvânt. Dacă doreai să aranjezi un meci, te puteai baza pe el. Experienţa asta l-a ajutat şi ca preşedinte al federaţiei, dar acum a dat-o în bară, cu elveţienii lui cu tot. Ruşine, bătaie de joc. Faţă de fotbalişti şi mai ales faţă de microbişti.

Putea să stea liniştit să nu se ambiţioneze cu Marian Iancu, mai ales că ştia despre el că nu ar fi chiar cel care l-a inspirat pe Picasso, când a desenat PORUMBELUL PĂCII.

Horia Tabacu