O viziune a erotismului

Pornografia, astăzi situată pe ,,culmile” modei, constituie acel tip de justificare a unei voinţe, de a reacţiona împotriva ipocriziei evoluţiei industriale, din ultimile două secole, determinând discursul profan spre sex.

În sensul acesta ea devine un simbol răsturnat care încearcă să răspundă unei aparenţe elegante, în spatele căreia se află grosolănia sentimentelor, prin acel discurs despre care vorbeam, la fel de grosolan. Erotismul poate să trădeze o anume dorinţă sexuală, dusă chiar până la extrema obsesiei, sub impulsul irezistibil al vitalităţii, atât prin trivialitatea pornografică, cât şi prin operele cele mai rafinate din care pot reeşi legături cu adevărat spiritualizate. Tagma” suprarealiştilor a cuprins şi acest gen de obsesii erotice, în care a primat la modul magistral genialul Salvador Dali. Imaginaţia lui aparent patologică, se hrăneşte adesea cu teoriile lui Freud care îl vor conduce spre ,,metoda paranoico-critică”. ,,Pictura (ne zice Dali), ca şi actul sexual, intră prin ochi şi iese prin pensulă...Delirul meu erotic m-a făcut să exaltez până la paroxism ura şi tendinţele mele sadomasochiste”.

Opera lui Freud l-a determinat pe Dali să-şi exprime halucinaţiile erotice. ,,Interpretarea viselor” a fost una din cărţile lui de căpătâi, până într-acolo încât tabloul ,,Marele labagiu” a devenit un simbol al obsesiilor sale erotice, sub indemnul viselor, halucinaţiilor şi a altor forţe ale subconştientului. Excentricitatea care i-a fost remarcată pe tot parcursul său artistic, a îndreptat atenţia multora spre opera unui adevărat geniu. Paul Delvaux, un alt reprezentant al tagmei suprarealiştilor, marcat într-un mod aparte de prezenţa distructivă a mamei sale, femeia capătă un statut special în opera sa. Sub amprenta unei palete cromatice destul de reci şi a unei raportări la arta Renaşterii, femininul este reprezentat într-o statură imobilă, tăcută şi dezgolită de orice vestimentaţie.

Grota devine simbol al uterului, în care femeia se priveşte goală în oglindă, neacoperită de straiele coruptibilităţii, vizualizându-şi propria reflexie, imagine care o poartă spre femeia începuturilor, Eva. Femeia din grota lui Delvaux reprezintă sensibilitatea fiinţei umane şi latura ei iraţională, presupunând că doar această parte a sufletului a căzut în ispită. Trupurile feminine dezgolite şi templele fac parte din aceleaşi norme de frumuseţe pe care Delvaux le include în registrele erotismului său pictural. Rene Magritte, sub impulsul metafizicii dat de Giorgio de Chirico, crează mistere în spatele cărora se poate situa erotismul în forma lui cea mai pură. Chipurile a doi amanţi sărutându-se lasă loc la variate înterpretări, deoarece sunt acoperite de văluri. Universalitatea iubirii prin unirea sexelor este petrecut sub semnul misterului, al armoniei, al împreunării opuselor.

Erotismul lui Andre Masson este de asemenea cel care transpare în pânzele sale. ,,Metamorfoza amanţilor” este cel mai concludent exemplu al libertăţii de creaţie, în care devine vizibil un erotism senzorial brutal. De regulă tensiunea sexuală între cei doi amanţi devine viscerală şi sângeroasă, actul iubirii fiind în acelaşi timp poetic şi bestial. Erotismul lui Masson nu exclude forţa violentă şi nici instinctele vulgare din care se naşte. Dar dincolo de aceste exemplificări e bine să amintim că suprarealiştii purtau în ei dorinţa de a elibera toate forţele creatoare pe care alienarea socială le împiedică să se trezească.

Porniţi în căutarea unei ,,suprarealităţi”, regăsit chiar în conotaţiile erotice din opera lor, au încercat să pună accent pe invizibilitatea în artă, ca pe o urgentă raportare la cosmos. La ei, visul, senzualitatea, dragostea şi revoluţia s-au împletit cu magia. Printr-un act al glorificării celor ,,trei teorii asupra sexualităţii” ale lui Freud, nemuririi şi teoriilor alchimice ale legendarului Nicolas Flamel, cercetărilor în domeniul magiei şi în cel al dragostei divine, care se apropie supărător de mult pentru oficialităţile vremii de dragostea pur şi simplă, omenească, ale lui Eliphas Levi, suprarealiştii au încercat să dezvăluie o faţă ascunsă a unei realităţi, invizibilă încă pentru mulţi dintre noi.

Viorica Romaşcu