Folosiţi „pilele” doar la ascuţit sapa...

Aşa ca în filmele americane în care întotdeauna în pungile cu cumpărături vom vedea cel puţin o pâine-baghetă, că un detectiv poate rezolva un caz numai după ce este suspendat, ori odată pus pe buze rujul nu mai dispare de acolo orice ai face, inclusiv scufundări în Atlantic, aşa se întâmplă şi în România reală a anului 2012. La examenele pentru intrarea în barou reuşesc doar fiii avocaţilor, fiii procurorilor şi magistraţilor în general, fiii şi fiicele parlamentarilor, la licitaţiile publice de orice fel câştigă doar firmele celor agreaţi de putere, oricare ar fi ea, la concursurile de titularizare, gradaţii de merit din învăţământ aşişderea, la rezidenţiatul din medicină la fel. Îţi trebuie „pile" până şi la Oficiul pentru Plasarea Forţei de Muncă! Îţi trebuie „conexiuni" la farmacii, la bănci să iei un credit, îţi trebuie „cunoştinţe" la A.P.I.A., la Poliţia Română, la primărie, la preot, la...

M-am şi săturat să mă mai gândesc unde nu-ţi trebuie o pilă! Însă „pilele" sunt de mai multe feluri: „pile" care te ajută cu adevărat, adică „fac şi tac", „pile" care te ajută la modul declarativ, „pile" care te-ar ajuta şi pun umărul, dar pentru reuşită trebuie să te foloseşti şi de zicala „Ajută-te singur!", „pile" care cu timpul devin ineficiente şi... „pile" mincinoase! Cel mai grav este când „pila" lucrează împotriva ta, este „pila-bumerang". La nivel de „pile-rude şi relaţii" stăm cel mai bine din Europa, adică suntem pe locul I! Poate aşa se explică faptul de ce ţara merge cum merge, la fel ca racul...

Nu este o instituţie în care să nu existe fenomenul de nepotism, adică găseşti o rudă a directorului instituţiei, fie că vorbim de: consilii judeţene, prefecturi, primării (în special comunale!), spitale, bănci, şcoli şi licee, jandarmerie, poliţie, vamă, direcţii agricole, de sănătate, veterinare, agenţii guvernamentale, episcopie, parlament, etc.

Poate de aceea, românii („Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă!") au conştientizat faptul că şomajul şi corupţia sunt principalele probleme cu care se confruntă România anului 2012, an electoral - potrivit unui Studiu realizat de Ministerul Afacerilor Interne în luna mai a.c.
Aşadar recunoaştem toţi că fenomenul de corupţie se află pe locul doi în topul problemelor, menţionat de aproape doi din cinci respondenţi din cele două categorii-problemă, respectiv 35,7% şomaj şi 37,4% corupţie.

O treime din populaţia României (33,4%) şi aproximativ acelaşi procent (31,7%) dintre reprezentanţii administraţiei publice locale consideră fenomenul corupţiei drept cea mai gravă problemă actuală a României. Studiul relevă faptul că percepţia despre corupţie influenţează negativ şi pe cea privind direcţia în care merge ţara (83,2%). Una proastă! Studiul mai arată că la nivelul anului 2011 gradul corupţiei măsurat în baza percepţiilor populaţiei a ajuns la 87,5%, la fel de ridicat cum se înregistra şi în anii 2007, 2008 şi 2009.

Eu personal când aud cuvântul corupţie mă gândesc la Blejnar („Regina"), Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Năstase („Patru-case!"), Cătălin Voicu, Cristian Anghel, Decebal Traian Remeş, Ioan Avram Mureşan, dar soţia mea, mult mai deşteaptă decât mine, mi-a înşirat o lungă listă de oameni corupţi atât la nivel naţional cât şi local (le ştia din memorie, cum citeşte presa duminica după masa şi ascultă seară de seară ştirile la TV) şi culmea-i că n-am avut argumente să o contrazic! Că vorba ceea „Unde nu-i foc, nu iese fum!".

În concluzie, consider că este nevoie de o campanie serioasă de conştientizare a acestui flagel nimicitor pentru statul român şi de schimbare a mentalităţii fiecăruia dintre noi. Mai pe româneşte, să nu mai oferim bani sau mici atenţii funcţionarilor publici, medicilor, dascălilor (la sfârşit de an şcolar, în afară de un buchet de flori!), „pilelor" noastre care ne promit „marea şi sarea". Trebuie să începem a avea fiecare dintre noi coloană vertebrală pentru a avea şi România!

Primul pas l-am putea face în 10 iunie, când pe buletinul de vot trebuie să punem ştampila pe oamenii verticali, care n-au „sărit" dintr-un partid în altul şi care pentru dreptate şi adevăr, pentru binele comunităţii, este gata să se sacrifice! Şi nu sunt vorbe mari ceea ce spun!

Gelu Dragoş