Japcă la Teatrul Naţional

Buna ziua. Mă numesc Mihaela şi sunt studentă în cadrul Universităţii Gheorghe Asachi, facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului. Având în vedere că sunt studentă , încerc să profit cât pot de reducerile care mi se oferă în calitate de student , de aceea am hotărât să merg la teatru. Am vorbit cu încă doi prieteni să mergem la Teatrul Naţional, la piesa “Pelicanul”. Am avut aşteptări destul de mari pentru că în urmă cu putin timp , am făcut cunoscută inaugurarea Teatrului Naţional. Am avut o oarecare surpriză când am văzut că preţul unui billet era 44 ron . Ni s-a explicat pe parcurs că beneficiem de reducere pentru studenţi, pretul unui bilet fiind redus la 17 ron. Eram mai mult decât fericiţi la aflarea acestei veşti, însă am fost puţin dezamăgiţi când am văzut sala în care se juca piesa. O sală minusculă, din incinta unei clădiri semidărâmate, decorul lasă de dorit dar “cireaşa de pe tort” au fost scaunele din lemn, care nici nu mă gândeam că vor fi atât de incomode. Piesa a fost foarte interesantă, actorii foarte buni, dar condiţiile lăsau de dorit şi nu sunt singura care crede asta , ci auzeam şi ceilalţi spectatori vorbind cum că dacă ar fi ştiut că nu se joacă în sala mare nu ar mai fi plătit 44 ron pe bilet. Îmi pare foarte rău că nu m-am putut concentra suficient la fel de mult la piesă din cauză că îmi amorţise fundul şi picioarele pe scaun , incat la un moment dat nu imi doream decât să se termine mai repede, să mă pot ridica în picioare să mă dezmorţesc . Singura consolare a fost că nu am plătit decât 17 ron pe bilet, pentru că dacă ar fi fost să-l plătesc integral , adica 44 lei, aş fi refuzat să merg, cu desavarsire…

Mihaela U.