Lista urgenţelor PSD, dacă preşedintele României va fi Ponta

Să presupunem că, peste patru săptămâni, visul lui Sebastian Ghiţă se împlineşte şi Victor Ponta este ales preşedintele României, iar el însuşi ajunge să taie şi să spânzure în PSD şi în stat, în tandem cu Liviu Dragnea.

Care vor fi consecinţele acestei acaparări totale a puterii de către pesedişti? Iată, mai departe, un scenariu negru, dar deloc improbabil.

În elaborarea lui, am ţinut cont de antecedentele politice şi comportamentale, de dată relativ recentă, ale PSD, de intenţiile declarate în ultimii doi ani, prin cele mai autorizate voci ale sale, de profilul celor mai influenţi lideri ai săi şi de ultimele evoluţii interne. Privit din toate aceste puncte de vedere, PSD apare, încă de la preluarea provizorie a guvernării împreună cu PNL, în vara lui 2012, ca un partid antidemocratic, interesat exclusiv de consolidarea propriei poziţii la putere, chiar dacă aceasta se face prin slăbirea statului de drept şi decredibilizarea României pe plan extern.

În doi ani, PSD a reuşit - atât în USL, cât şi de unul singur - să desfiinţeze comisii incomode (comisia de la MEC, care îl acuza de plagiat pe Victor Ponta), să pună sub control direct regii autonome (Monitorul Oficial), să-şi subordoneze instituţii esenţiale pentru funcţionarea corectă a societăţii şi vieţii publice (Avocatul Poporului şi CNA), să le „castreze" pe altele (ANI), să lovească cu jandarmii o mână de ţărani, care-şi apărau drepturile (protestele anti fracking de la Pungeşti), să dea verde prostituţiei politice (eliminarea articolul ce interzicea traseismul aleşilor locali), devenind, în prag de alegeri, principalul beneficiar al măsurii ş. a.m.d. Bifând atâtea realizări, ce şi-ar mai dori PSD în continuare? Iată lista scurtă:

Dispariţia DNA. Mulţi aleşi pesedişti sunt în puşcării, alţii sunt anchetaţi, preşedintele executiv, Liviu Dragnea, e trimis în judecată, Sebastian Ghiţă ar putea ajunge din nou, la parchet, purtătorul de cuvânt al partidului e pus sub acuzare, socrul premierului Ponta e urmărit penal, iar, în antecamera sa din guvern, baronul Duicu făcea trafic de influenţă.

Toţi aceştia se vor grăbi să scape de închisoare, dar şi să-şi asigure condiţii optime pentru afaceri murdare. Ei ar putea desfiinţa DNA dintr-o trăsătură de condei, însă măsura prea brutală ar putea produce un cutremur în societatea românească, aşa că vor alege omorul cu mănuşi, reorganizând Departamentul sub un pretext aparent benign, ca să-l scurteze de competenţe.

Înfiinţat prin ordonanţă de urgenţă, DNA, iniţial PNA, ar putea primi rapid mai puţină autonomie în cadrul Parchetului General, iar atribuţiile sale ar putea fi reduse, modificând, concomitent, Legea 78/2000, privind sancţionarea faptelor de corupţie. Pesediştii au antecedente: în 2012 au reorganizat prin desfiinţare temporară comisia universitară de la Ministerul Educaţiei, tocmai când aceasta hotărâse că Victor Ponta a plagiat, iar legile sunt mereu modificate în folosul incompatibililor şi penalilor (1200 de primari incompatibili au scăpat de dosarele deschise de ANI, datorită unei legi iniţiate de şase deputaţi PSD şi votate de actuala majoritate parlamentară plus 13 liberali). DNA nu va dispărea, dar ar putea va deveni o instituţie slabă, nemaiavând cu ce să muşte.

Libertate pentru baronii penali. Partidul a mai încercat o dată să-i scoată din închisoare şi să-i protejeze pe baronii încă liberi, supunând la vot în aşa numita „marţea neagră" legile amnistiei şi graţierii. A eşuat din cauza liberalilor, care s-au răzgândit, dar intenţia a rămas şi este posibil ca, după alegeri, să încerce a doua oară. Chestionat, prin iunie, dacă sunt şanse ca legile să fie curând, adoptate, prezidenţiabilul Ponta declara: „Nu, în următoarele 12 luni, nu. Dacă va exista o majoritate covârşitoare în Parlament pe acest subiect, nu ştiu".

Aşadar, subiectul este de actualitate, iar pentru unii pesedişti, apropiaţi premierului, cele două legi constituie monedă de schimb (Vorel Hrebenciuc îi promitea lui Dan Şova sprijin pentru a obţine şefia partidului, cu condiţia ca acesta să-l ajute cu legile amnistiei şi graţierii). Termenul de 12 luni ar putea fi devansat, fiindcă baronii penali se grăbesc şi le-ar plăcea să petreacă Crăciunul acasă.

Desfiinţarea ANI. Nedorită încă din faşă, Agenţia de Integritate - creaţie a Moncăi Macovei - a reuşit să-i sâcâie pe aleşi, numărându-le rudele angajate la propriile cabinete, contractele cu statul ale firmelor de familiie, consiliile de administraţe în care mai prestau etc. Cei mai afectaţi de conflictul de interese au fost primarii din toate partidele, edilul pesedist al Constanţei, Radu Mazăre, fiind însă acela care a venit cu ideea amnistierii faptelor care-i făceau pe aleşii locali incompatibili cu funcţiile.

În martie 2014, senatoarea Gabriela Firea, soţia primarului din Voluntari, şi colegul ei Darius Vâlcov, fost primar al Slatinei, au amendat Legea aleşilor locali, transferând o serie de atribuţii de la primar, către subordonaţii lui, astfel încât vicerimarul poate să atribuie un contract firmei soţiei şefului său, de exemplu, fără ca acesta din urmă să se mai afle în conflict de interese. Aşadar PSD, cu susţinerea tacită a celorlalte partide parlamentare, a început deja să transforme ANI într-o instituţie de vitrină, precum CNSAS: dă bine, dar nu mai poate produce nimic.

Legi cu dedicaţie. Pesediştii au o mai lungă şi mai bogată experienţă în domeniu, decât colegii lor din alte partide, şi nu se jenează să-şi afişeze dedicaţia. Gabriela Firea a modificat o lege în folosul soţului primar, deputatul Eduard Martin a muncit la alta (colectarea deşeurilor), ce avantajează marile firme de salubritate, el însuşi fiind acţionar la una, iar 127 de parlamentari PSD, UNPR şi PPDD au lucrat Codul Silvic în favoarea dezvoltatorilor imobiliari, permiţâdu-le să defrişeze cât vor.

Deşi pare imposibil după două decenii de jaf, în România a mai rămas mult de furat, de la păduri până la contracte atât de umflate că numai comisionul de intermediere se ridică la 9 milioane de euro (vezi dosarul Microsoft). Un act normativ bine ticluit, precum ordonanţa din 2012, care ridică la 100 de mii de euro plafonul contractelor atribuite fără licitaţie, face ca banii statului să se scurgă în conturile politicienilor şi amicilor lor, simplu şi fără riscuri.

Cu o opoziţie slabă şi un preşedinte din şi de gaşcă, precum Victor Ponta, nimeni nu va putea opri PSD să-şi pună în practică ideile, iar emisarii europeni şi americani abia dacă vor izbuti să-i tempereze avântul.

În timp record, România s-ar putea alătura Ungariei în topul îngrijorării aliaţilor, corupţia deşănţată trimiţând-o, ca pe ţara naţionalistului Victor Orban, la ieşirea din clubul democraţiei. „Este doar un scenariu alarmist, o exagerare", vor zice unii. Oare? După faptele enumerate mai sus, ce a mai rămas de demonstrat?!

Sursa: gandul.info