Para-ndărătul la opinie

Lecturând "Raportul" Curţii de Conturi a României, întocmit în urma verificării modului în care a fost cheltuit banul public în exerciţiul bugetar 2013 şi, în special, cum a reuşit ANAF, ca după restructurare să bifeze „cele mai relevante abateri şi nereguli clasificate în categoria celor care generează venituri suplimentare", ajungându-se la aproape un miliard de lei, normal că îţi pui întrebarea: Suntem cumva în ţara guvernată de Ponta? Sau e o farsă a Curţii de Conturi şi se referă la Republica Moldova?

Nu, e ţara unde Ponta, Fenechiu, Chiţoiu şi Gelu Diaconu, cu concursul SRI şi a altor instituţii "direct" interesate. au destructurat ANAF, motivată prin "necesitatea consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii", "importantă existenţei unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele", "neluarea de urgenţă a unor măsuri... conduce la neîndeplinirea obiectivelor asumate de România, legate de rezolvarea problemei arieratelor, reducerea evaziunii fiscale şi creşterea veniturilor colectate", argumente care au constituit "elementele" şi "premisele unei situaţii extraordinare care impune adoptarea de măsuri immediate", adoptând, fără studiu de impact, fără dezbatere publică (forţând, la limita legalităţii, toate procedurile), OUG 74/2013? Nu e ţara în care Ponta promitea constituirea "unui DNA al fiscului" şi declanşarea unui adevărat "măcel" împotriva evaziunii fiscale şi a "corupţiei" blejnariene din ANAF? Rezultatul? În ce priveşte "creşterea veniturilor colectate", în 2014, România, cu un ANAF complet politizat, transformat într-o instituţie anexă de partid, a înregistrat cele mai mici încasări la Bugetul de Stat, din 2009 şi până în prezent (veniturile totale, raportate la PIB, au scăzut de la 33,1 în 2011 şi 33 % în 2012, la 32% în 2013 şi 31,7 % în 2014, adică cu peste 1,3 % faţă de perioasă 2011-2012, care, în lei înseamnă un minus de 8,76 miliade lei). De asemenea, aşa cum susţine Consiliul Concurenţei şi SRI, frauda fiscală a crescut, în România, la peste 16% din PIB, ajungându-se la peste 120 miliarde lei anual, "excelând" la TVA, unde a depăşit 80% din TVA colectată, adică peste 90 miliarde lei (domeniu în care, pentru a "diminua" frauda, Gelu Diaconu a suspendat Ordinul ANAF privind sigilarea în vămi a transporturilor cu risc ridicat de fraudă, taman înainte de alegereile prezidenţiale !!??). Iar acum, de parcă raportările MF n-ar fi fost suficiente, "colac peste pupăză" (de parcă şeful Curţii de Conturi ar fi "omul lui Băsescu"), mai vine şi Curtea de Conturi şi ne spune, concret, că, ANAF, în urma restructurării, este cea mai dezorganizată instituţie din România şi în urma incompetenţei, neglijenţei în serviciu şi lipsei de profesionalism, a păgubit statul cu încă un miliard de lei, pe lângă colectările catastrofale?  

Alo, Guvern, Preşedinţie, Parlament! Ce naiba se petrece în ţara asta? Am luat-o cu toţii "pe arătură" şi ne mai întrecem doar la furat? Ce faceţi domnilor de la SRI, DIICOT şi DNA? Sunteţi prea preocupaţi cu "paiul" Udrea şi nu mai vedeţi "barna" de la ANAF ce ne "îngroapă" pe toţi? Chiar nu se vede că non-combatul ANAF în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi necolectarea veniturilor a devenit o problema de siguranţă naţională, ce "bate" toate celelalete preocupări ? Până când credeţi că vi se vor plăti salariile, din împrumuturi făcute de guverne, de la bănci comerciale, cu dobânda? Până ajungem ca Grecia? Nu vedeţi că acolo ne duc, în galop, Ponta şi cu Diaconu, care au reuşit contraperformanţa să scadă, constant, an de an, procentul veniturilor încasate la buget? Ce să mai facă Ponta şi Diaconu ca să-i întrebaţi de ce ANAF înregistrează astfel de pierderi şi disfuncţionalităţi şi de ce în România mafia colectează bani negrii aproape cât ANAF? Cât trebuie să mai fure mafia că să realizaţi că beneficiază de cea mai mare protecţie de care a beneficiat vreodată, pe mapamond, crima organizată într-o ţară şi că aceasta este problema fundamentală a României, ce generează toate problemele (corupţie, trafic de influenţă, etc.)? Ce face Parlamentul şi Preşedintele? Habar nu au ce înseamnă Bugetul de Stat şi faptul că o economie, oricât ar fi de performantă (nu handicapată, ca a noastră), nu poate rezistă la astfel de şocuri, precum frauda fiscală de peste 16% din PIB şi colectare de TVA de maxim 37% din potenţial şi va sucomba? Primul-ministru, mizând pe naivitate, clamează performanţă guvernamentală. Însă totul este utopie şi ipocrizie. Cum să guvernezi performant o ţară, furată „ca-n codru" şi cu o administraţie imbecilă, compusă numai din fini, naşi, amante, prostituate, pupincurişti, lingăi şi semidocţi care ştiu doar să protejeze mafia, la ordin, din prostie sau deliberat ? Chiar nu se vede (sau refuzaţi s-o faceţi ?) că în "epoca" Ponta, mafia colectează cam cât colectează statul ? Adică vre-o 17 %, din PIB, mafia şi vre-o 18% (venituri fiscale), din PIB, ANAF-ul lui Diaconu ? Mai puţin şi Diaconu, cu al sau ANAF, intră în Guiness Book la capitolul colectare venituri, fiind depăşit de mafie. Suntem, cred, unică ţară din lume unde mafia ajunge să colecteze mai multe venituri decât statul, iar "artizanii" acestei "performanţe", Ponta, Chiţoiu şi Diaconu, ne rad în nas şi continuă să susţină că restructurarea ANAF era urgentă, necesară şi s-a soldat cu creşterea încasărilor la buget şi reducerea evaziunii fiscale. Dacă dăm crezare SRI, care susţine că în prezent mafia colectează anual peste 125 miliarde de lei, Ponta şi Diaconu au o problema uriaşă şi vor trebui să explice de ce a fost urgentă eliminarea din ANAF a sute de profesionişti, pe care i-au înlocuit cu amatori, recrutaţi de pe stradă, fără un studiu de impact privind efectul acestei decizii cretine. E o performanţă, nu-i aşa, să scazi încasările la TVA în 2014, faţă de 2013, cu peste cinci miliarde lei, după ce-ai cheltuit 82 milioane euro pentru destructurarea fiscului. Cum însă în România, chiar dacă pune în pericol securitatea naţională prin deciziile proate luate, nu răspunde nimeni, v-aţi mira ca după "mandatul" în fruntea Guvernului, Ponta şi Diaconu să apară ca acţionari într-un nou „lanţ hotelier" şi eventualele in liste de conturi prin Eleveţia şi Dubai? Îi putem acuza de orice, dar nu de faptul că nu ştiu ce fac când, prin non-combat, protejează o mafie ce "colectează" peste 100 miliarde lei anual. Din punctul meu de vedere, problema nu se mai pune cât a "recuperat" ANAF de la mafie, ci cât a "cotizat" mafia ca să menţină actualul mecanism "defect" de colectare a impozitelor şi taxelor.

Şi totuşi, printre demnitarii "filaţi" şi „poliţia politică" în care este angrenat, SRI nu se mai ocupă şi de siguranţa naţională? Dacă tot clamează că evaziunea fiscală este o problemă de siguranţă naţională, de ce nu iau "taurul de coarne"? Să nu înţeleagă specialiştii SRI că ceea ce face Gelu Diaconu, slăbind ANAF, încât nu mai colectează venituri fiscale nici cât mafia, nu e un atentat la siguranţa naţională? Sau, după ce-au "subordonat" ANAF, detaşându-şi, precum la Justiţie, o parte din personal, nu-i mai interesează, nici pe ei, cine fraudează ci procentul paran-dărătului din fraudele comise?
Este logic şi incontestabil faptul că faptele de corupţie sunt efectul, iar evaziunea fiscală este cauza. Fără bani nu există corupţie, iar banii se fac, în primul rând, din fraude fiscale. Când însă SRI, conform art. 3 din Legea 51/1991 şi art. 1-9 din Legea 14/1992, au competenţe, exclusiv în domeniul siguranţei naţionale şi nu în domeniul anticorupţie, abuzului în serviciu şi nici al evaziunii fiscale şi totuşi s-au mutat cu "bagaje şi tehnică" la DNA, adică la efect, abandonând evaziunea fiscală, adică cauza, cine să se mai ocupe de ceea ce face Diaconu la ANAF? Cand prevederile art. art.12, alin. (1), lit. b), (ÎI) şi (V) din Legea 508/2004, precizează clar că toate infracţiunile ce privesc siguranţa naţională şi cele privind terorismul intră în competenţă DIICOT - caz în care SRI, ar trebui să coopereze, în primul rând cu DIICOT, adică cu structura abilitată să cerceteze evaziunea fiscală şi infracţiunile privind siguranţa naţională -, nu era firesc ca evaziunea fiscală, considerată atac la siguranţa naţională, să constituie o prioritate pentru SRI? Nu trebuia, ca înaintea „lichidării" mafiei autohtone, sa constituie o prioritate eliminarea mafiei transnaţionale care operează în România şi care fraudează şi scoate zeci de miliarde de euro anual din ţară ?

Când însă SRI îşi "transferă" activitatea la DNA şi ocoleşte DIICOT, adică structura cu care trebuie să coopereze, legal, nu asistăm, cumva, la un război între instituţiile statului, provocat de mafioţi ? Şi, prin ceea ce se prezintă azi ca lupta împotriva corupţiei, cu mult prea mult subiectivism şi demonstraţii de forţă, la limita legii, nu asistăm, cumva, la un război rece între DNA şi DIICOT, pentru supremaţie, regizat de mafia din umbra acestora, cu SRI în rol de "arbitru"? La prima vedere, după cum "reacţionează" Parlamentul (controlat în totalitate de mafie), care aprobă "cuminte" solicitările DNA şi le respinge "categoric" pe cele ale DIICOT, în baza "informaţiilor" (sau intereselor?) serviciilor, aşa pare. Exemplu: cercetat în acelaşi dosar cu Vosganian, Adriean Videanu a primit "verde" de la Parlament pentru începerea urmăririi penale şi arestare, nu la solicitarea DIICOT ci la solicitarea DNA. Adică a fost mai gravă încercarea lui Videanu de a "scapă" de sechestru pe bunuri, decât fapta în sine, de a prejudicia bugetul cu peste 100 mil. euro? Şi cazul Videanu nu e unicat! O tema care ar trebui să preocupe mai mult societatea civilă (sau cea mai rămas din ea, neînregimentată) pentru că, excesul de libertate şi poziţionarea dincolo de cadrul instituţional, naşte forme evidente de totalitarism, care ucid toate componentele democraţiei.

Or, cum banul "e ochiul Dracului", la modul cum se desfăşoară marele spectacol anticorupţie la care asistăm, în care regizorii şi posesorii banilor în cont sunt trataţi ca "martori", fiind cercetaţi, în stare de arest "curierii" şi "intermediarii", am o vagă bănuiala că nu se urmăreşte recuperarea, la buget, a banilor furaţi, ci schimbarea "destinatarilor". O răfuială intre „gangsterii"actuali şi cei în devenire, pentru supremaţie. E o bănuiala, dar şi o tema de reflecţie, al cărei răspuns îl vom afla o dată cu trimiterea în judecată a protagoniştilor.