PROGRAMUL REAL AL GUVERNĂRII PONTA - PSD

Ca și în club, în Dubai, relaxat, unde premierul Ponta, împreună cu „€œRepublica lor", precum în „€œThe Godfather", punea la cale confiscarea totală a PSD și eliminarea „€œincomozilor" din partid - inclusiv fondatorul acestuia -, în paralel, ca un dictator ce nu concepe să fie contrazis, a comandat slugilor politice puse la Ministerul Bugetului și al finanțelor și un Buget cosolidat al statului (o execuție bugetară), pentru luna octombrie, frapat, limpezit, proaspăt, cosmetizat și la linie (precum berea), pentru a fi utilizat că instrument de propagandă mincinoasă și manipulare a ignoranților.

Iar subalternii lui Valcov și a harwardesei Petrescu s-au executat prompt, oferindu a€œsefului"ca "ofranda" pentru posturile primite și în calitate de a€œnas" politic, un buget ferchezuit, căruia, pe lângă coktailul real a€“ ficțiune, s-a adăugat și o umbreluță adecvată (un nou capitol bugetar, intitulat „alte sume primite de la UE..."), împotriva €œgrindinei" ce va să vină din partea „€œsponsorilor" electorali, amăgiți că bugetul are de unde să-i €„recompenseze".

Extrem de curios - nu pentru că avea alternativă ci pentru că știam precis c-o va face -, respectiv că va încerca prin „alchimie" compensarea „€œpomenilor electorale" făcute în luna octombrie cu venituri futuriste, la care se mai adaugă și impactul reducerii CAS cu 5%, am lecturat și eu Bugetul consolidat al statului publicat de Ministerul finanțelor, lectură în urmă căreia am constatat că Ponta a reușit resuscitarea integrală a metodelor ceaușiste în materie de €„realizari", întrecându-și chiar a€œmentorul" politic ce încerca să prostească occidentul ca în România se trăiește bine, se produce în draci de o economie „duduind" și că sărăcia se datora „€œorbului gainilor" de care sufereau capitaliștii. Am constatat astfel că pentru a nu-și supără șeful, miniștrii bugetului și finanțelor au inventat un nou mod de a raporta indicatorii bugetari, nu în funcție de realizări ci în funcție de declarațiile anterioare ale „mamei omida" Ponta, care știa la începutul lunii noiembrie ceea ce nu știau nici Ministerul Bugetului nici Ministerul Finanatelor, nici ANAF și nici INS, respectiv  veniturile bugetare aferente lunii octombrie, vizibile abia după data de 25 noiembrie. Convinși că vor câștiga alegerile și că ulterior vor „€œspăla" urmele minciunilor, Ponta și șefii finanțelor, înainte de turul ÎI, au declarat că România nu mai este în recesiune economică, că au fost eronat calculate datele și că, de fapt, avem excedent bugetar și nu deficit. Aiureala a fost posibilă nu pe bază de cifre reale ci pe bază „€œde condei". Și în loc să-și toarne „€œcenusa în cap" și să revină la normal, pentru a-și salva scaunul de prin-ministru și a arată că „€œpomenile electorale" respectiv reducerea CAS au avut sustenabilitate, Ponta și șefii finanțelor, sfidând realitatea, continuă să mintă falsificând până și rapoartele oficiale, precum execuția bugetară până în luna octombrie 2014, arătând că, în Guvernarea PSD, bugetul consolidat se „€œlivreaza" în funcție de client și nu de realitate. Așa cum constată și Consiliul fiscal, trebuie să fii nătâng rău și complet „€œdefazat" ca să crezi că România înregistrează creștere economică și excedent bugetar la zece luni, în condițiile în care, în luna octombrie 2014, încasările bugetare, comparativ cu perioada similară a anului 2013, au scăzut dramatic. Astfel, în luna octombrie 2013 veniturile totale colectate (în care intrau și împrumuturile, subvențiile, fondurile nerambursabile și încasările din privatizări și care nu au nimic cu producția industrială, indicator ce reflectă stadiul real al economiei) reprezentau 26,7% din PIB, în timp ce în octombrie 2014 veniturile totale colectate reprezentau doar 26,3% din PIB, deci un minus de 0,4% din PIB (aproximativ 2,67 miliarde lei). Adăugând împrumuturile bancare (și nu puține) făcute de Ministerul de Finanțe, subvențiile de la UE, fondurile nerambursabile de la UE, că și cum ar fi venituri realizate de producția industrială și colectate de ANAF, magicienii D-nei Petrescu s-au întrecut în alchimie, reușind performanța să raporteze excedent bugetar la sfârșitul lunii octombrie, de 0,29% din PIB (1,95 miliarde lei),  excedent care, în fapt, în condițiile realizării unor venituri bugetare mult sub cele prognozate (țintă era de minim 34% din PIB, ori, în două luni care urmează, cu o medie de 2,8 % realizată în ultimele două luni, se va ajunge la maximum 32,3 % din PIB, față de 33% în 2012, 33,1% în 2011 sau 33% în 2010). Și chiar dacă ar fi real și n-ar fi rezultatul „€œmasluirii" indicatorilor, tip „€œPristanda", excedentul nu s-ar datora economiei ci împrumuturilor financiare operate de Ministerul de Finanțe. Or, în aceste condiții, prin împrumuturi, orice cretin poate administra România, declarând că are excedent bugetar. E greu să împrumuți pe o piață suprasaturată de capital?

Pe de altă parte, în condițiile efectuării unor cheltuieli mult mai mari față de luna precedentă și încasării unor venituri sub cele prognozate și alocate, excedentul bugetar este un paradox economic inexplicabil. Încasările bugetare, plus împrumuturile externe, oricum le-ai aduna și împarți, nu pot acoperi cheltuielile suplimentare, fără acoperire, de minim 17 miliarde de lei, efectuate de Guvernul Ponta în luna octombrie 2014. Astfel, potrivit rapoartelor oficiale, veniturile totale la sfârșitul lunii octombrie erau de 212,97 miliarde lei (Bugetul de stat, Bugetele unităților administrativ teritoriale, Bugetul asigurărilor sociale, Bugetul pentru șomaj, Fondul național pentru asigurări de sănătate, credite externe, Bugetul instituțiilor publice din fonduri proprii, Fonduri externe nerambursabile, Bugetul trezoreriei, Bugetul CNDAR), față de 206,96 miliarde lei la sfârșitul lunii septembrie, deci o creștere totală de doar 6,0 miliarde lei, sumă care trebuia să asigure atât funcționarea instituțiilor statului (salarii, cheltuilei curente) cât și plată pensiilor și ajutoarelor sociale. Or, indiferent câtă economie ai face și cât ai fi de bun profesionist, din șase miliarde lei, fără alchimie, nu ai cum să cheltui 17 miliarde de lei și să-ți mai și rămână bani în buget. Unică explicație în acest caz este ori că execuția bugetară, la nivelul lunii octombrie 2014, este o raportare falsă și nu se bazează pe date reale, ori că Statul, prin Ministerul de Finanate, pentru a susține a€œmegalomania" și minciunile lui Ponta cu privire la i-a „€œmetamorfozat" în venituri obținute ca urmare a creșterii economice. Însă ce se ascunde în spatele acestui paradox, adică cât este real și cât este fictiv, numai Dumnezeu, Gherghina și cei care au jucat snooker cu indicatorii bugetari, așezându-i precum bilele colorate, pentru a realiza punctajul necesar, adică invers logicii, de la estimat la realizat și nu de la realizat la proiectat, pot ști. Iar dacă mulți indicatori sunt colectați de prin „€œburtile" celor care se prostituează profesional pentru o funcție și un salariu, ce este cert este faptul că veniturile bugetare oficiale n-au nimic comun cu alocările de fonduri operate de Guvernul Ponta.

Analizând în structură Bugetul general consolidat constatăm nu numai că țara este administrată foarte prost și neprofesionist, fiind aproape de castastrofa - cheltuielile publice fiind asigurate, în fiecare lună, din împrumuturi bancare -, ci și faptul că Guvernul Ponta, deși a cheltuit sume uriașe cu reorganizarea aparatului MF, pentru a spori eficiența colectării veniturilor, la nivelul lunii octombrie 2014 MF și ANAF au realizat venituri reprezentând 26,3 % din PIB (venituri totale a€“ 26,3 %, venituri curente a€“ 25 %, venituri fiscale a€“ 15,7 %, din care TVA a€“ 6,4 %) sub cele aferente perioadei similare a anului 2013, care reprezentau 26,7% din PIB (venituri totale - 26,7 % , venituri curente a€“ 25,6, venituri fiscale fiscale 16,1%, din care TVA 6,8 %) fiind chiar sub nivelul celui mai afectat de criză an fiscal, respectiv 2009, când s-au realizat tot 26,3 % din PIB (venituri totale 26,3 %, venituri curente, 25,5% și venituri fiscale 15%, din care TVA 5,7%) an în care TVA era de 19%. Și asta în condițiile în care, între timp a fost majorată acciza și a fost introdusă și celebra „taxa pe stalp".
Dacă indicatorul creșterii economice îl reprezintă PIB-ul realizat într-o anumită perioadă, eficientă activității administrative a statului (Guvernului), reprezentat de Ministerul de Finanțe, ANAF și alte structuri împuternicite să prevină, descopere și sancționeze faptele de evaziune fiscală și impactul asupra economiei a crimei organizată și Mafiei economico-financiare, este oglindită fidel de indicatorul bugetar, venituri fiscale, venituri care cuprind, în general, cele create de economia privată, respectiv: impozitele pe profit, salarii și câștigurile de capital; impozitele pe taxe bunuri și servicii (TVA și acciza, în special); contribuții de asigurări (sociale, șomaj, sănătate, etc.). Ponderea veniturilor fiscale în PIB reprezintă indicatorul de bază al eficienței guvernării și rezultatele concrete ale gestionarii și managementului public. Cu cât managementul administrativ este mai performant și mai eficient, cu atât crește ponderea veniturilor fiscale raportate la PIB. Tehnic, din total PIB, conform legislației (impozitele curente pe venit și patrimoniu etc., impozitele pe producție și importuri și contribuțiile sociale), veniturile statului (fiscalitatea), respectiv valoarea adăugată de acesta, reprezintă aproximativ 58,7% din PIB (media UE). Din această „€œvaloare adaugata", statul, pentru a-și asigura sursa acoperirii cheltuielilor publice (remunerarea funcționarilor administrației publice, prestații sociale, dobânda pentru datoria publicăƒ, subvenții și formarea brutムde capital fix, etc.) trebuie să colecteze un procent cât mai mare (ideal ar fi 100%). Media europeană este undeva la 54,7% din PIB (2013), în timp ce în România media abia ajunge la 30 - 32 % din PIB. Nu trebuie să ai multe cunoștințe profesionale că să înțelegi că între 54,7% din PIB și 32% din PIB, adică 22,7 % din PIB reprezintă zonă gri a economiei, respectiv cea a fraudei fiscale, al cărei procent din PIB este direct proportinal cu contraperformanță guvernamentală. Cu cât între gradul de fiscalitate și cel de colectare a veniturilor există o mai mare diferență, cu atât crima organizată și Mafia are mai mare impact asupra economiei și asupra Guvernului.

În țările UE, media veniturile fiscale colectate, în total venituri, este de 45,7%, din care 40,5% reprezintă veniturile fiscale. În România, veniturile fiscale, respectiv impozitele pe profit, salarii și câștigurile de capital, impozitele pe taxe bunuri și servicii (TVA și acciza, în special) și contribuții de asigurări (sociale, șomaj, sănătate, etc.) nu depășesc, de regulă, 19 % din PIB, în condițiile în care acestea, conform normelor fiscale și prognozelor acestea ar trebui să depășească 30% din PIB. Dar cum să depășești 19% din PIB, când toată administrația publică este politizată și decizia centralizată în „pixul" unor indivizi puși politic, precum ministrul bugetului, ministrul finanțelor și, mai ales, șeful ANAF ? Dacă analizăm, de exemplu, modul cum este colectată taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele, care, alături de contribuțiile de asigurări, reprezintă peste 16,5 % din PIB și peste 62,7% din total venituri încasate de stat, este evident că de modul cum este organizată colectarea TVA, accizelor și contribuțiile de asigurări, ce cad direct în sarcina ANAF, depinde însăși realizarea obiectivelor fundamentale ale tuturor guvernărilor și bunăstarea socială. Un ANAF eficient înseamnă o colectare cât mai aproape de pragul de 40% din PIB a veniturilor bugetare fiscale și nu 32 % precum în prezent. Iar dacă privim în structură evoluția încasărilor bugetare, constatăm nu o îmbunătățire, ci un regres constant al acestei activități. Ex: în luna octombrie 2014, veniturile fiscale au reprezentat 15,7 % din PIB, față de 16,1% din PIB în perioada similară a anului 2013. Deci cu 0,4% din PIB mai mici, în condițiile în care numai din „taxa pe stalp" (1,5 miliarde lei), majorarea accizei (2,3 miliarde lei) și TVA aferentă majorării accizei (0,57 miliarde lei) Bugetul de stat a încasat, suplimentar, față de 2013, peste 4,3 miliarde lei, reprezentând 0,63% din PIB. Deci, în urmă reorganizării ANAF de către gașca PNL și PSD, prin „€œimpunerea" lui Gelu Diaconu, în loc să crească încasările la buget și să ajungă măcar la nivelul celor din 2013 (pentru această s-a făcut reorganizarea ANAF, să se mențină același grad de colectare ?), respectiv la 16,4 % din PIB (prin majorarea accizei și introducerea taxei pe stâlp), Ponta, Diaconu, Petrescu & Co., au reușit contraperformanța ca la 10 luni de guvernare 2014, să încaseze la buget cu peste 4,7 miliarde lei  mai puțin (un miliard de euro). Și nu există circumstanțe atenuante pentru ca neancasarea veniturilor nu este legată nici de conjunctură economică, nici de criză nici de creșterea economică, ci de proastă organizare și de complicitatea structurilor guvernamentale cu clanurile de tip mafiot care au colectat taxele și impozitele în numele statului, organizând un sistem paralele de colectare cu cel public. Exceptând contribuțiile de asigurări sociale, principală sursă de venit bugetar al țării este TVA. Dar, în același timp, TVA, alături de resursele bugetare, este țintă predilectă și a Mafiei și crimei organizate din România, gradul de colectare alacestei taxe, conform rapoartelor oficilale ale CE (Eurostat) nedepășind 42%, ceea ce însemna că în România peste 58% din TVA colectată este sustrasă. Indiferent cum am analiză și privi activitatea Guvernului și a ANAF, gradul de colectare al TVA constituie indicatorul care exprimă cel mai bine eficientă guvernării și colaborarea dintre Mafia și crima organizată și instituțiile publice. Astfel, cu cât gradul de colectare al TVA este mai scăzută, cu atât administrația este mai coruptă și mai ineficientă. Nu cred că există vreo scuză sau justificare că la nivelul lunii octombrie 2014 să ai un grad de colectare al TVA reprezentând 6,4 % din PIB, sub gradul de colectare al contribuțiilor de asigurări (7,1% din PIB). Comparativ, deși TVA a fost majorată de la 19% la 24% începând cu 2011, ceea ce ar fi trebuit să se reflecte și în majorarea procentului în PIB a TVA colectată, rezultatele sunt, paradoxal, contrare. În loc să crească gradul de colectare al TVA, a sczut de la 7% din PIB în octombrie 2011, la 6,7 % în 2012, 6,8 % în 2012 și până la 6,4 % în octombrie 2014, adică cu peste 0,6 % din PIB față de 2011. Și annual, avem aceeași tendință constantă de scădere, de la 8,7 % în 2011, la 8,6 % în 2012 și 8,3 % în 2013. Ce înseamnă acest lucru ? Nimic altceva decât nu numai că întreagă creștere de la 19 la 24%, adică pe lângă procentul de 58% total sutrasa și majorarea de 5% a TVA, colectată de la populație, care ar fi trebuit să ajungă la bugetul de stat, ajunge tot în conturile Mafiei și crimei organizate din România, ceea ce însemna că Guvernul României și Parlamentul, neinplementand și un mecanism eficient de colectare (taxare inversă) au majorat TVA exclusiv pentru Mafie și crima organizată, dovadă că Guvernul și instituțiile statului sunt controlate de crima organizată. Numai din acest procent, suma colectată suplimentar de către crima organizată, reprezentând TVA, se ridică la peste 11,3 miliarde lei annual, respectiv 1,6% din PIB.

Este adevărat că statul nu crează, direct, bunăstare ci, indirect, prin asigurarea mentenatei și dezvoltării sectorului public. Însă dezvoltarea și menținerea sectorului public la nivelul cerințelor presupune să dispui de fonduri, realizate, în primul rând din colectarea veniturilor la buget, realizate pe bază creserii economice și a plus-valorii sau valorii adăugate. Nu împrumuturile externe pentru asigurarea funcționării statului, respectiv a serviciilor publice, sunt soluția. Din contra. Asigurarea funcționării statului și a serviciilor publice din împrumuturi este un mod tâmpit de „ati fură singur caciula", pentru că fără investiții profitabile în domeniul economic, care să asigure profit cel puțin la nivelul rambursării împrumuturilor, singură alternativă a rambursării acestora este creșterea taxelor, sustenabilă doar de o economie funcțională, profitabilă și nu falimentară. Asta dacă nu apelezi la „€œmagie neagra" precum la „€œCaritas", cum face prim-ministru când vorbește de creștere economică și de modificarea datelor statistice. Orice partid responsabil, când ajunge la guvernare, are două mari obiective pentru a-și putea duce la îndeplinire misiunea de administrare a țării (și programele, dacă sunt reale și nu demagogice): identificarea tuturor resurselor disponibile, respectiv eliminarea tuturor cheltuielilor inutile, arbitrare și ineficiențe. Dar, ca să atingi acest deziderat, ai nevoie de o administrație profesionistă care să fie capabilă să identifice sursele și să colecteze toate veniturile bugetare posibile, fără a apela la majorări stupide de taxe ce pot, la un moment dat, crea un blocaj economic fără ieșire, adică falimentul furnizorului de taxe și impozite. Aceasta se poate realiza doar eliminând sau bolcand cât mai eficient sustragerea taxelor și impozitelor de către Mafie și crima organizată. În al doilea rând, e nevoie de o administrație resposabila și profesionistă, care să nu permită cheltuirea banului public aiurea, fără eficiență, întreținând, cu prioritate, doar clientela politică. Ce-a făcut guvernarea Ponta în acest sens? Nimic. Pe lângă o politică dezastruoasă, în ce privește colectarea veniturilor - ce a permis Mafiei și crimei organizate să reorganizeze ANAF și să preia cea mai mare parte din activitatea de colectare a veniturilor și administrarea banului public, intrat în trezoreria statului, s-a făcut tot pe principii mafiote, lucrările publice atribuite fiind majoritatea supraevaluate (pentru a se putea spăla banii publici și încasa comisioane substanțiale, care reprezintă una din sursele de bază ale îmbogățirii clasei politice) și acordate, prin licitații formale, trucate, exclusiv clientelei politice. În afară de a fi furat, la greu, ce-a simțit cetățeanul din această adimistrare a banului public în folosul Mafiei și clientelei politice ?

Ce-a făcut pentru cetățean guvernarea Ponta, dacă facem abstracție de batjocură la care au fost suspusi cetățenii străini din diaspora, ori elevii din clasele primare, lăsați fără manuale pentru că „€œMafia" clientelară nu s-a înțeles la licitație ? Ce-a făcut pentru cetățean, Ponta, preluând România, în 2012, cu o datorie publică de 193,2 miliarde lei, sau 43,9 miliarde euro (34,2% din PIB), și a ajuns, în 2014, la 252,68 miliarde lei, sau 57,42 miliarde euro (39.7 % din PIB) structurată astfel: datorie internă, de la bănci comerciale a€“ 19% din PIB și datorie externă, de la BM, FMI, UE - 20,7% din PIB? Asta nu înseamnă că a contractat împrumuturi, în perioadă 2012 a€“ 2014, de 59,48 miliarde lei, respectiv 13,5 miliarde euro? În acest ritm, în 2016, datoria externă a României nu se va majoră cu încă 13,5 miliarde de euro, ajungând la 27 miliarde de euro numai în guvernarea Ponta ? Din acești bani câți sunt alocați, cu adevărat, în investiții profitabile, care să genereze profit pentru rambursarea datoriei și câți dintre banii împrumutați au contribuit la creșterea nivelului de trăi ? Plată salariilor bugetare și a pensiilor, respectiv reparațiile de școli, spitale, drumuri (majoritatea de mântuială), sunt investiții eficiente? Și cât, din aceste sume, sunt, în urmă alocării contractelor publice, clientelei politice, în conturile Mafiei și ale politicienilor? Ce au simțit cetățenii din acest împrumuturi în afară de faptul că vor trebui să le ramburseze? Sănătatea și învățământul sunt în faliment, autostrăzi nu avem, securitatea socială este o cloaca a corupției și o a€œpepiniera" de voturi, corupția și nepotismul sunt la un nivel cum n-a mai avut România în toată istoria ei modernă. Acestea sunt a€œmotivele" pentru care s-a dorit să fie votat Ponta președinte? Acestea sunt „œmeritele" pentru care a dorit să ajungă la „€œCotroceni"?

Adevărul este că prin tot ce a făcut (ordonanțe de urgență dedicate sistemului mafiot, blocări de inițiative, hoții ale banilor publici de către „€œbaroni", retrocedări, contracte publice alocate discreționar, sfidare la adresa tuturor celor care atrăgeau atenția că Mafia conduce România, umilirea cetățeanului onest ) administrația Ponta nu numai că nu a făcut nimic pentru cetățean ci, mai rău, l-a furat de două ori: o dată impovorandu-l excesiv cu impozite și taxe, din care o parte, programată, prin buget (colectare 31 % față de 54,7%), cedată deliberat Mafiei și crimei organizate și, a două oară, contractând credite uriașe (pe care tot cetățeanul le va rambursa), pentru întreținerea aparatului administrativ și pentru alimentarea conturilor Mafiei, respectiv spălarea banilor împrumutați prin lucrări publice și contracte cu tarife supraevaluate atribuite, discreționar, clientelei politice. Asta rămâne în urmă guvernării PSD - UNPR -€“ PC a€“ Ponta -€“ Oprea -€“ Constantin. O țara guvernată din pușcării și viitori pușcăriași, precum Voiculescu, Fenechiu, Rusau și alți a€œguru" ai României, căror morală se rezumă la dictonul biblic „banul este ochiul dracului", caz în care despre ce morală vorbim ?

De ce mai vrea să rămână la guvernare Ponta și PSD ? Exact pentru ce am menționat: să controleze procentul de 16% din PIB, reprezentând evaziunea fiscală și să devalizeze bugetul de stat, prin intermediul clientelei politice „€œabonată" la lucrări plătite din bani publici, împrumuturi și fonduri europene. Fiecare zi a Guvernului Ponta însemna furt din banul public, fraudă fiscală și sărăcirea țării, în contul Mafiei și crimei organizate. Din păcate, exact pentru aceleași „€œobiective" dorește să ajungă la guvernare și noul PNL născut din încuscrirea Mafiei PNL și PDL: să protejeze Mafia și crima organizată ce sustrag TVA, accize și alte taxe colectate de la cetățean, cu care politicienii sunt asociați dintotdeauna, opunandu-se cu toate mijloacele posibile introducerii metodei simplificate de colectare a TVA; să devalizeze bugetul public prin acordarea de contracte pentru executarea unor lucrări publice, suportate din bugetul public, clientelei politice, contra comisioane substanțiale, opunandu-se, din răsputeri, modificării legislației cu privire la înființarea societăților comerciale și obligativitatea introducerii controlului fiscal la cesionarea părților sociale (caz în care nu s-ar mai putea operă în cotabilitate operațiuni fictive, prin care se spăla banii destinați comisioanelor); instalării în funcțiile publice ale instituțiilor statului a clientelei politice obediente sau rudelor și cunoștințelor, icat au transformat administrația publică într-o mare „famiglia"; să controleze, contra comisioane uriașe din bani publici, întreg sistemul proprietății publice și de retrocedare bazat pe principiul a€œrestitutio în integrum". Acestea sunt principalele „obiective" ale luptei pentru putere în România, ascunse în spatele doctrinelor, programelor și a altor astfel de șmecherii penibile și deșănțate.

Chiar dacă se face că n-a înțeles D-l Ponta și PSD de ce stradă i-au sancționat atât de dur, „mirarea" prefecuta a premierului este doar o altă metodă din „€œarsenalul" politic menită să adoarmă vigilență naivilor și să ale mai asigure „repriza de furat". Invocând punerea în practică a unui așa zis program de guvernare (nici n-a existat concret și nici nu există vreo intenție să se pună în practică vreun program în folosul cetățenilor, ci doar furt din banii publici și din buzunarul cetatenului) și a€œvotul" din 2012 (dat, în fapt, USL, pe un program care condamnă exact ce face Ponta și PSD), Ponta și PSD câștiga timp pentru a mai rămâne la guvernare doar pentru a fura (singurul program real al PSD). Iar ca să câștige timp, se fac că n-au întels că cetățenii au înțeles că PSD și Mafia din jurul premierului n-au nimic cu „€œstanga" socialistă și nici cu „dreapta" si n-au nici un program de guvernare ci doar un discurs demagogic, tip marxist. Stradă nu l-a sancționat pe Ponta și PSD pentru ceea ce spun, ci pentru ceea ce fac (mai corect spus, ce nu fac). Iar cetățenii, ajunși la saturație de minciunile PSD, sunt, precum enoriașii, sătui de popii care una spun și altă fac și că nu cred în nimic. Mai mult decât atât, suntem totuși în secolul XXI, când informația este la îndemână oricui poate plimbă un „€œmouse", situație în care e greu să mai poți fi „îmbrobodit" ca pe timpul lui Stalin. Minciuna nu mai poate amăgi, creând frustrare, scârbă și reacție pe măsură !

Ec. Pavel Roman