Soluția deconectării “Mafiei” de la Buget: Depolitizarea administrației publice

Strada, deși nu gresesete, acționând și sancționând când, de regulă, acțiunile așa zisei „€œclase politice" aflată la putere au depășit limitele suportabilului, din păcate, nu pătrunde și în profunzimea fenomenului care a generat reacția, rezumându-se și mulțumindu-se, prematur, cu înlăturarea efectelor, fără a insista și asupra cauzei care le-a generat.

Din păcate, deși antecedentele sunt precedente și arată că nu cei în drept câștigă, ci cei se repliază mai rapid, de profesie oportuniști și cameleoni versați -, strecurându-se la guvernare pe geamul"debaralei", gen Oprea sau Voiculescu-Constantin, cu ale lor UNPR și PC -, care confiscă rapid puterea că și cam ar fi câștigat-o pe merit, arată că fenomenele ce se petrec în societatea românească, post a€œalegeri libere", sunt mult mai complexe decât par, cutumele anulând legile, iar cauzele ce le generează, profund imorale, în care interesle materiale primează, sunt dincolo de vizibil, ascunse după cortină demagogică, imperceptibile pentru „publicul" constatator amator. În această situație, în majoritatea cazurilor, impactul străzii afectează forma nu și fondul problemei, lăsând în suspans startul și blocat tăvălugul care ar trebui să mature conservatorismul și mizeria acumulată la vârful societății de luptele pentru putere și bani. Concret, dacă e să dăm crezare unei "epistole" care circulă pe net și în presă nu cu mult timp în urmă și care prezența "ascensiunea" fulminantă a D-nei Elena Udrea din Pleșcoi, metamorfozată dintr-o damă de duzină (și de consumație, după unii), cu un IQ mediocru ce n-o putea recomanda profesional, într-o "somitate" cu facultate absolvită (beneficiară a producției manufacturale de diplome „€œDimitrie Cantemir"), respectiv saltul „€œdivei" de la un obscur jurist și avocat, fără stagiatură a€“ titulatură creață nu prin muncă, profesionalism și valoare, ci prin trafic de influență și oportunism fără scrupule -, la parlamentar și candidat la președinție (toate susținute exclusiv pe principiul financiar, nu și pe morală sau valoare), constatăm că voința străzii, în acest caz, n-a contat și nu contează, pentru că nu a impus instrumentele și nu a condus la eliminarea cauzei, respectiv mecanismele creării din non-valoare a „€œvalorii" în România și apariției unor astfel de specimene, lansate, prin „pivnita" și nu prin „€œsalon", în vârful ierarhiei sociale. În cazul Elenei Udrea, din ecuația saltului de la Pleșcoi în Parlamentul României, putem elimina liniștiți întâmplarea și norocul, conjunctura și normalul, moralul și valoarea, pentru că, analizând atent, Elena Udrea nu este produsul valorii, muncii și reușitei personale generate de cele două, ci un produs creat artificial de un grup de interese, atent și minuțios pregătit pentru ce urma, "pre-programat" etapic de către grupul de interese condus de father-ul Dorin Cocoș - un grup experimentat, profesionist în domeniul „€œracolarii" de cadre cu potențial, de acest gen. Un astfel de grup a speculat și exploatat, în multe rânduri, la maxim slăbiciunile, imoralitatea și viciile umane, servind, contra „€œcost", „€œdoza" râvnită.

De multe ori între realitate și ficțiune este o diferență aproape inseparabilă, ca și într-un film reușit în care decorurile și efectele tehnice substituie aproape perfect realitatea. Idem în cazul Elenei Udrea, al cărei căsnicie, privită circumspect, prin prismă comportamentului, se află undeva suspendată între realitate și ficțiune. A fost (după documente afirmativ) sau doar a jucat rolul soției lui Cocoș (după comportament, iarăși afirmativ), este dilema la care numai cei doi și cei din anturajul apropiat au răspunsul. Fals sau adevărat - nu prea contează !- , cert este că scopul a fost atins, onorabilitatea și decentă D-nei Udrea, după căsătorie, devenind realitate. Contează mai puțin dacă a fost sau a avut doar rolul de soție, important este că a€“ precum a procedat Isus cu femeia adulterină, trecând-o din rândul păcătoșilor în rândul celor iertați -, Cocoș a a€œtransferat-o" pe Udrea, dintr-o femeie a€œlibera", în rândul castei „€œdoamnelor", asigurându-i pedigree-ul ce i-a „€œarhivat" trecutul și i-a „€œnetezit" drumul către elită socială. Dincolo de căsătorie însă, conform presei, Elena a avut, în scenariul elaborat și derulat cu mult înainte de căsătorie (scenariu din care, un timp, a făcut parte și Victor Ponta), un cu totul alt rol decât cel de soție fidelă, casnică și virtuoasă. Rolul ei, în fapt, era seducerea și „€œîncalecarea" (la figurat) a locatarului de la Cotroceni, care, deși avea în subordine și la dispoziție toate serviciile și toate informațiile ce-i puteau prezenta, pas cu pas, cariera plină de a€œsinuozitati" a D-nei Udrea, de la Pleșcoi până la București, de la școală generală și până la Colegiul de Apărare, se pare că, amețit de a€œnurii" doamnei, „Nuti" și a€œfurat de imagine", D-l Băsescu n-a fost preocupat de trecut, ci doar de prezent (și viitor ?).

În aceste condiții, de la admirator la victimă, n-a fost decât o chestie de nuanța, în funcție de postură unde era situat analistul: în afară grupului ce-o manevra pe Elena Udrea sau în interiorul acestuia. Acum, după dezvăluirile DNA din dosarele a€œMicrosoft" și a€œretrocedarile ilegale de la ANRP", cine mai crede că Băsescu, în relația cu Udrea, n-a fost decât o "victimă" programată și efectul a€œecranizarii" scenariului elaborat și conceput de a€œregizorul" Cocoș și un „€œîmbrobodit" de clanul ce jefuia bugetul public, acoperiți de fusta D-nei Udrea, nu este numai naiv ci și un tâmpit sadea ! Cum adică, având în subordine directă SRI, de la care știa încă de „acum câțiva ani" (Am văƒzut legăƒturi care se fac în Dosarul Microsoft cu EADS. Așa cum am mai spus, un număƒr important de firme și persoane sunt comune ambelor dosare. Știu cムși DNA a fost sesizat de SRI acum câțiva ani, declara Domnul Băsescu) că grupul Cocoș era implicat în devalizarea bugetului (dosarul „Microsoft", dosarul „€œEADS", dosarul „restituirilor nelegale") o propulsează pe Udrea în postul de ministru, dându-i „€œpe maini" bugetul țării și nu știa ce face ? Și cum se poate susține că nu era o "victima" a grupului Cocoș, în acest caz ? Iar după ce i-a fost pus pe masă dosarul „€œMicrosoft" și a avut dovada că grupul Cocoș, prin intermediul Elenei Udrea, s-a folosit de președinte, că de un paravan, pentru a jefui statul, cum a mai putut să o susțină pe Elena Udrea - „€œperdeaua" lui Cocoș -, la președinția României ? Nici în acest caz n-a fost „îmbrobodit" de Elena Udrea și manipulat de grupul Cocoș? Eu nu cred că SRI nu l-a informat pe președinte despre activitățile ilegale ale grupului „€œCocos - Microsoft", „œCocos - Bica", „Cocos - EADS" iar președintele n-a știut ce se întâmplă în a€œspatele" paravanului Udrea. Însă dacă președintele țării spune adevărul și n-a fost informat de SRI a€“ exclus să nu fi știut, în condițiile în care până și presă, încă din 2010 a€“ 2011 știa de toate „€œafacerile" lui Cocoș -, înseamnă că avem o problem gravă chiar și în SRI, penetrat, în acest caz, de Mafie.

Timpul, SRI și DNA, respectiv „€œstenogramele", declarațiile și cercetările din dosarele „€œMicrosoft", „EADS", „retrocedarilor nelegale" ne vor da (sau, poate, nu ?) dreptate cu privire la existența unui scenariu și rolul interpretat de „actorul/instrumentul" Elena Udrea în influențarea și manipularea președintelui Băsescu de către „€œregizorul" Cocoș &Co., cât și rolul tandemului Cocoș-Udrea în „€œnumirile" multor funcționari publici din România, cu scopul de a penetra bugetul public, respectiv controlul interpartinic avut de acest grup asupra politicului, indiferent de „culoare". Dincolo însă de operațiunea consumată, de roluri, cauze și efecte, ceea ce rămâne posterității, că trecut, prezent și - sper că nu - viitor, este tristul adevăr că scenariul regizat de niște infractori (borfași) sadea, că metodă de operare, a devenit o realitate curentă, cumplită și tragică, ce a cuprins intraga societatea românească, care, preluând și perpetuând mecanisme de tip comunist, ce permit promovarea diletantismului și a non-valorilor în societate, au distorsionat și continuă să distorsioneze și să influențeze grav activitatea instituțiilor fundamentale ale statului.

Elena Udrea este o dovadă certă a faptului că între crimă organizată/Mafie și „clasa politica"€™, până la cel mai înalt nivel, direct sau „îmbrobodititi", politicienii și mafioții fac parte din aceleași structuri, având aceleași scopuri, respectiv jefuirea bugetului public. Elena Udrea, „€œdezbracată" de ceea ce a câștigat fără merit și valoare individuală, indiferent cât am fi de toleranți și subiectivi atunci când îi analizăm ascensiunea politică și profesională a€“ chiar dacă pare neverosimil -, este creația și instrumentul tip utilizat de grupurile de interese, reprezentând expresia și efectul imoralității și diletantismului impus de combinația nocivă dintre politic și crimă organizată în societatea românească. Ascensiunea acestei doamne (din păcate nu o excepție ci un fenomen deja), atât politic cât și profesional, cât și ceea ce a realizat în materie de „€œparavan" sau „€œexecutant" al grupului Cocoș, este, deasemena, pe lângă imoralitatea celor care au promovat-o, efectul uneia dintre cele mai grave boli pe care a contactat-o societatea românească după 1990 și care a devenit aproape incurabilă: politizarea și mercenarizarea administrației publice. Această boală, devenită, în timp, datorită rezistenței la orice reacție „€œantivirus", cronică, a fost, este și rămâne în continuare, în pofida sforăielilor demagogice, cea mai gravă formă de mizerie morală, care naște monștrii sociali și cele mai hidoase creaturi născute de fraudă fiscală și reprezintă rezultatul concret al pervertirii conștiintei umane cu principii, exclusiv materiale. Politizarea administrativă, așa cum a fost concepută și realizată până în prezent, a devenit un cancer generalizat al societății, care a transformat România într-un ținut al groazei pentru cetățeanul moral, raiul crimei organizate și o „locatie" perfectă de operare a Mafiei. Analizând dosarele retrocedărilor - fie a lui Hrebenciuc, fie al șefei DIICOT, Alina Bica -, sau alte dosare celebre precum „Microsoft", „€œTransformatorul", „ICA", „€œZambaccian", „Trofeul calitatii", „€œRompetrol", „Caltabosul", loturile „€œMoravita", „Siret", „Albita", „€œBunea Stancu", a€œMazare", a€œOprisan", a€œCosma", și multe alte sute de acest gen, sau viitorul „EADS", sub toate aspectele (moral, legal), constatăm că numitorul comun și punctul convergent ce a generat "nenorocirile" sociale și consecințele suportate de cetățean - ușurat de sute de milioane de euro, în timp ce Băsescu tăia, nonșalant, fără nici o logică economică, salariile, în numele unei crize inexistente la acea data în România, provocată, eventual, de lăcomia celor ce furau de la buget și care se temeau că nu mai au ce fura -, este funcționarul public, cel care, prin atribuții, avea obligația să gestioneze fondurile publice în favoarea cetățeanului și să protejeze bugetul public tocmai de acest gen de „atacuri" de tip mafiot. Nici un dosar de acest gen nu s-ar fi instrumentat dacă șefilor Mafiei, gen Cocoș, Fenechiu, Rusanu sau Voiculescu, respectiv politicienilor și grupurile de crimă organizată ce-i susțineau, înainte de a purcede la devalizarea trezoreriei naționale sau colectarea taxelor și impozitelor în numele statului, nu li s-ar fi permis să „€œpregateasca terenul" respectiv să „œcurete" (epureze) sistemul administrativ al țării de toți funcționarii onești și incoruptibili, pe care i-au înlocuit cu caricaturi politice, gen Crinuta Dumitrean, Alina Bica, Daniel Chitoiu, Mncinicopschi și alte mii de funcționari numiți pe crieterii de obedineta - a căror menire a fost și este să țină ușile seifurilor trezoreriei naționale deschise că să se poată înfruptă, fără limite, clasă politică și Mafia din care face parte. Această este, din păcate, contribuția reală, palpabilă, cutuma și „€œmostenirea" preluată din „mandat în mandat" a așa zisei a€œclase politice" (în fapt adunături imorale și grupări de interese, tip Mafia, a căror scop este accederea la guvernare pentru a jefui visteria publică) la „€œdemocratizarea" României. Totul se rezumă la politizarea instituțiilor statului astfel încât, la conducere, în orice instituție publică ce administrează bani publici, să fie numiți funcționari obedienți, pe criterii exclusiv politice, care să faciliteze celor ce i-au numit praduirea instituțiilor și a bugetelor publice, iar prin intermediul lor Mafia politică să controleze finanțele publice și economia țării.

Ghinionul „alesilor" €“ sau norocul cetățeanului neînregimentat politic și neinvitat la masa credulă a prăduirii averii publice a€“ este că în toată această megabrambureala a politizării administrative a€“ justificata consevent prin „€œreorganizare" pentru „€œeficientizarea" administrării țării de către reprezentanții poporului prin așa zisa clasă politică aleasă democratic -, printr-o conjunctură fericită și o ironie a sorții (războiul dintre politicieni și dintre grupurile de crimă organizată pentru acapararea puterii, care presupune compromisuri, pentru imagine), a fost menținută și a supravetuit o instituție atipică societății creață de mafie: DNA. O instituție ce face notă discordantă în raport cu celelalte, nefiind politizată și înregimentată în categoria instituțiilor mercenarizate politic. Întrebarea care se impune însă: numai DNA reprezintă Parchetele și luptă anticorupție în România? Restul instituțiilor, având aceleași atribuții în domeniul prevenirii și sancționării furtului banului public, unde sunt ? Unde sunt Parchetele locale, județene și regionale ? Unde sunt ANAF, DRGFP, Poliția, autoritățile naționale, Curtea de Conturi (cu anumite excepții) și restul instituțiilor plătite din bani publici să vegheze la aplicarea legii și a statului de drept ? Nu cumva fac parte din „€œarmata mercenara" politică, având șefi numiți, de regulă politic (inclusiv la Parchetele locale sau regionale), cu rolul de a protejeze Mafia politică, nu s-o elimine ? Nu cumva, prin numirile politice, aceste instituții au devenit subordonate politic Consiliilor județene, primarilor, șefilor de partide, devenind anexe ale partidelor?

Comparativ, luând ca reper activitate DNA, raportând numărul total al funcționarilor DNA, la numărul total al procurorilor, inspectorilor fiscali, polițiștilor sau altor funcționari publici cu atribuții de control, nu cam așa este percepția ? Indiferent cum am analiza, la nivel general, regional ori local, activitățile ilicite derulate de grupurile tip „€œCocoș-Udrea", „€œHrebenciuc", „€œMicrosoft" sau „€œEADS", se știe că nu sunt, în nici un caz, cazuri izolate și nici excepții. Ele fac parte dintr-un sistem complex, construit în timp de clasă politică, paralel cu cel oficial al statului, prin restrângerea permaneneta a atribuțiilor instituțiilor publice sau prin instituirea unui mecanism de prevenire și blocare a activității acestora. Administrația publică, sub presiunea și influența politică, a devenit o uriașă caracatiță națională, funcționând după cutume mai puternice decât legile, care includ, cu mici excepții, toată funcționărimea cu drept de decizie din administrația publică, respectiv: șefii de consilii județene, primarii, ordonatorii de credite principali și terțiari din instituțiile publice, directori de instituții sau regii autonome, șefi de servicii, de birouri, instituții de control fiscal, etc., care doar formal mai sunt angajații statului. Prin intermediul acestui aparat dirijat politic, timp de 25 de ani a fost conceput, implementat și perfecționat continu un sistem de jaf generalizat al banului public, de tip mafiot, care a funcționat paralel cu sistemul legal, de stat, fără a fi eliminat, încât produce mirare și celor mai profunzi și exigenți analiști economici cum de a rezistat România și n-a falimentat, precum Grecia, la cât s-a furat timp de 25 de ani.

Plecând de la această realitate, strada, pro-Iohannis, vrea schimbare. O schimbare profundă, care să aibă la bază, în primul rând, eliminarea politicului din administrația publică și instaurarea un sistem de valori morale reale și a tot ceea ce derivă din acestea. Întrebarea este: Vor putea fi implementate principiile morale, precum profesionalismul, valoarea și respectul pentru cetățeanul onest, fără a se eliminam cauza care a generat îmbolnăvirea sistemului și cangrenarea generală a acestuia, respectiv politizarea totală a administrației publice, cu specimene de gen „Crinuta Dumitrean", „€œBica", „€œDiaconu", „€œPetrescu" și alte zeci de mii de funcționari publici, mercenari ai puterii, numiți în funcții, exclusiv politic și nu pe bază de competență și moralitate care au generat efecte de genul celor menționate, precum a€œCocos-Bicaa€œ, a€œMicrosoft", „€œEADS" ? Menținerea, în continuare, a „€œmercenarilor" politici, în administrația publică, având comanda și subordonarea directă la Mafia politică, nu va continua să macine și să distrugă iremediabil statul de drept, economia și societatea românească, făcută astfel prizonieră de către Mafia politică ?

Istoria și practica au demonstrat că a crede în metamorfoze, gen migrația politică, determinată de doctrine sau moralitate, e un pariu pierdut înainte de a fi făcut, pentru că, în aceste situații, nu altruismul, având că obiect binele cetățeanului, este motivul „€œtranshumantei" ci oportunismul determinat de interesele proprii sau ale grupului ce-l susțin. Ori, continuând în aceeași manieră, a „€œrestructurarii" administrației publice pentru a creă loc clientelei și mercenarilor politici, cu scopul de a controla sistemul administrativ și a gestiona banul public în interes personal, oridecâte ori se schimbă puterea, vor mai rămâne profesioniști integrii în sistem ? Cine poate rezista și să rămână integru, într-o astfel de perpetuă imoralitate promovată și impusă de scursorile morale sociale, denumite stupid a€œclasa politicaa€œ? Până unde poate merge prostituția morală impusă de politicieni? Și cum să administrezi țara, la infinit, fără repercursiuni grave, eliminând consecvent profesioniștii, înlocuindu-i cu slugi incompetente ce excelează doar la capitolul buni executanți?

În aceste condiții, oricât ar fi de eficientă DNA în contracararea efectelor politizării administrației - având în vedere că sunt „€œminoritari" în raport cu numărul celor puși politic în administrație să asigure condițiile că cei ce i-au pus să devalizeze nestingheriți bugetul public -, dacă nu va fi înlăturată cauza, adică nu se va proceda la depolitizarea administrației, prin interzicerea, prin lege, a angajărilor și promovărilor pe criterii politice și de către persoane subordonate politicului, vom trăi doar cu iluzia că societatea se poate scutura de a€œmostenirea" comunistă constând în administrarea societății de către politicieni. Politicianul, de regulă, într-o societate dominată de imoralitate, este expresia fidelă a acesteia. Iar cum accesul într-un partid politic nu presupune, decât formal, criterii morale, de integritate, de competență sau profesionalism, iar realitatea a arătat că, din contra, criteriile importante se rezumă la contribuțiile materiale, sistemul de realatii și modul în care este stăpânit machiavelismul, adică artă perversității și ipocriziei, este evident că nu poate fi vorba de vreo reforma morală. Pentru a fi reală, o astfel de reformă trebuie să vizeze, în primul rând, a€œclasa politica", erijata că reprezentant al societății, deci implicit și al moralei acesteia. În aceste condiții între voința (mai corect spus dorința străzii) și posibilitatea implementării ei, din păcate, există o prăpastie aproape de netrecut, în fundul căreia se află un cimitir uriaș, mormânt al celor care au încercat să-și materializeze iluziile.

Mai devreme sau mai târziu, până și cei care îmbrățișează idealismul uman, caracterizat prin impunerea moralei și valorii - prin definiție, opozanți periculoși pentru practicanții materialismului pragmatic, crud, fără resentimente, expresia a manifestării puterii -, sfârșesc în a se lăsa pervertiți, convertindu-se, înrolându-și conștiință în slujbă a ceea ce au denunțat și au urât. Pe măsură ce trece timpul și binele și răul, onoarea și demnitatea, inclusiv adevărul, chiar dacă pare utopic, devin relative, smulgându-se din letargie doar în situații extreme, când energii latente, acumulate în timp, disimulate în preocupări tipice noilor generații, imperceptibile pentru „controlorii de sistem", precum cea a alegerii lui Iohannis că președinte, au șansa să erupă și să lovească puternic un sistem ultraintarit de conservatorimul uman rezultat din „€œavantajele" pervertirii. De profunzimea loviturii, că o ultima speranță, exact ca și în cazul respingerii proiectului „€œLegii amnistiei", depinde și se leagă și interzicerea influenței politicului în administrația publică, pentru că ar presupune o lovitură reală și nu formală data conservatorismului „œpolitic", exprimat prin abuzuri, discriminare, încălcări ale drepturilor civile ce a presupus mari frustrări din partea societății, cât și direcția în care va fi orientat indicatorul viitorului societății: Est a€“ conservatorism anacronic și menținerea arhaicului sistem de non-valori sau Vest a€“ transformări morale profunde, bazate pe un sistem, exclusiv, de valori reale, în care „Elena Udrea", „€œCocos" și alți mercenarii politici din adminstratie, să devină abstracții imposibil de concretizat iar metodele lor sisteme inoperante într-o societate bazată pe sisteme de valori morale.

Pavel Roman