Alegeri europene cu miză dâmbovițeană

Sfârșitul de săptămână ar putea fi catalogat, un regal de democrație pe continentul european.

Cetățenii din statele Uniunii Europene și-au ales reprezentanții. Ba chiar și în Ucraina, o țară fostă sovietică, împărțită între ruși sau rusofoni și proeuropeni, urnele au primit speranțele de democrație și libertate ale oamenilor.

Rezultatele, de altfel așteptate de către analiști, arată că în Parlamentul European își fac loc, tot mai mult, reprezentanți ai unor partide extremiste, în special naționaliste. Posibil urmare a crizei financiare, a scăderii nivelului de trai sau a așteptărilor pe care omul de rând le are de la clasa politică, fenomenul demonstrează, în mod evident, că toată clasa politică europeană trebuie să-și pună anumite întrebări și să schimbe anumite obiceiuri sau metode.

În România, scrutinul europaramentar a scos în evidență și mai mult rupturile între politicieni și populație, între ce se vrea și ce se poate, între ce ar trebui și ce se întâmplă cu adevărat.

Campania electorală a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire. Din ce în ce mai mult cu fiecare campanie, politicianul român înlocuiește dezbaterea, discuția publică, discursul țintit pe teme reale cu afișe cât mai multe, mai șocante și, de ce să n-o spunem, mai prostești. Plus apariții la televizor, unde sunt înjurați adversarii politici. Nimic constructiv, nimic de substanță. În ultima zi, invariabil, sunt adresate îndemnuri ipocrite, prin care se cere electoratului să dea dovadă de spirit civic și să se prezinte la vot, deși până atunci toate acțiunile lui, ale politicianului, au fost menite să insufle ideea că nu are rost, că din marea mocirlă a politicii românești nu pot răsări flori imaculate, că nimic nu se poate schimba.

Rezultatele europarlamentarelor în România folosesc doar pentru a se putea începe discuțiile pentru alianțele ce se vor forma în vederea prezidențialelor de la sfârșitul acestui an. Să aibă, fiecare, ce să pună pe masă pentru negocieri. Atât, nimic mai mult. Puterea, ciolanul imediat sunt cu mult mai tentante decât viitorul țării. Urmează să auzim, apoi, veșnicele lamentări, cum că Europa ne tratează ca pe niște cetățeni de mâna a doua. Între timp, mai trucăm o licitație, mai facem o autostradă de la Dâlga la Cucuieții din deal și trimitem o mână de înapoiați să-i scuipe și să-i huiduie pe adversari.
Chiar, cine a câștigat alegerile? Și de ce?