„Atac la persoană” atacă din nou

„Atac la persoană” atacă din nou

Vineri seara am decis să respectăm şi să reluăm o tradiţie care, din păcate, a dispărut din presa română. O tradiţie frumoasă, care înflorea în anii de după Revoluţie şi care, acum, s-a pierdut. Aceea de a marca apariţia, în cazul nostru reapariţia unui ziar, cu o recepţie. Au trecut vremurile când la deschiderea sau aniversarea unui ziar, veneau inclusiv preşedintele Republicii, premierul, personalităţi de primă mână ale vieţii publice. 

Recepţia a avut loc vineri după-amiază, la restaurantul „Old Scool”, cu ziarele calde pe masa de la intrare, venite din tipografie cu cerneala încă neuscată complet pe ele.

Au participat prieteni de toate profesiile şi categoriile de vârstă, oameni care ne sunt alături în demersul noastru jurnalistic şi în încercarea grea pe care ne-am asumat-o, de a pune şi noi umărul, după puterile noastre, la renaşterea presei adevărate din România.

Din păcate a absentat Serghei Niculescu Mizil, semnatar al unui material excepţional, în stilu-i caracteristic, apărut în primul număr al publicaţiei. Serghei, de altfel, va scrie câte o pastilă în fiecare număr. Este liber să-şi aleagă singur subiectele şi, desigur, limbajul, pentru că indiferent ce şi despre cine ar spune, nimeni nu-l va cenzura. Aşa cum, de altfel, niciunul dintre materialele care vor apărea de acum încolo nu vor fi cenzurate în nici un fel. Îl iertăm pe Serghei pentru că a lipsit totuşi motivat. A fost la un botez. Ca să-i copiem stilul, am spune că… deşi cam târziu, bine că a făcut-o şi acum.

Desigur că subiectul principal al discuţiilor participanţilor a fost acest prim număr al „Atac la persoană”. Colegii de breaslă aflaţi alături de noi nu ne-au cruţat, criticând aspru stângăciile care, cu sinceritate recunoaştem că mai există prin el. Ne-am însuşit toate criticile. Unele dintre ele le vom aplica încă din numărul următor. Pentru că ştim că nu au fost făcute cu răutate, ci pentru a ne ajuta. Şi n-ai cum să nu mulţumeşti şi să nu ţii seama de sfaturile bune ale unor prieteni. Ştim, cu ajutorul lor, unde am mai greşit. Ştim şi ce trebuie făcut ca lucurile să meargă din ce în ce mai bine. Ştim că unele pagini sunt bloc, fără intertitluri şi greu de citit. Ştim că mai sunt şi greşeli de dactilografie, care nu au fost corectate. Dar ce ziar nu are asemenea greşeli.

I-am rugat să nu fie foarte aspri, pentru că echipa este abia în formare şi la mulţi dintre cei cu care am pornit la drum, entuziasmul şi dorinţa de a face gazetărie incisivă, sunt mai mari decât experienţa jurnalistică. Dar, foarte sigur, asemenea unui motor nou, care la pornire mai dă şi rateuri, ne vom roda şi sigur calitatea va creşte de la număr la număr.

Dacă tot am vorbit despre greşeli, să vedem şi partea plină a paharului. Oaspeţii ne-au felicitat pentru curajul de a lansa un ziar, în condiţiile economice de acum, dar, mai ales, au apreciat faptul că „Atac la persoană” apare şi pe print. Aici a fost o întreagă discuţie. Există mulţi colegi de breaslă care susţin că, datorită progresului tehnicii, viitorul presei este on-line. Că în foarte scurt timp, şi semnele au început să se vadă, nu va mai exista ziar pe print. Eu sunt de cu totul altă părere. Ţări mult mai avansate la capitolul electronică faţă de România, Japonia, SUA, Marea Britanie, Franţa, au ziare pe print. Şi nu oricum, ci cu tiraje considerabile. Pentru că printul nu este numai bucuria de a răsfoi la cafea o publicaţie. Ci printul este mult mai greu de cenzurat. Dacă on-lie, o simplă apăsare de buton a cuiva care ia o decizie arbitrară, pune o publicaţie la pământ, o face invizibilă, îi taie principalul ei scop, acela de a ajunge la cititori, cu printul este mult mai greu. Din experienţă vă spun că autorităţilor – căci aşa cred eu, că o presă adevărată, cu excepţia celei declarată de partid – trebuie să fie mereu în opoziţie cu politicienii de la putere, indiferent de culoarea lor politică, o să le vină foarte greu să adune tot tirajul, răspândit în toată ţara. Măcar un exmplar şi tot rămâne, ca să afle lumea ce nemernicii au comis.

Am primit şi foarte multe mesaje de încurajări şi urări de succes de la prieteni care, din motive obiective, nu au putut participa la recepţie. Le mulţumim frumos pe această cale că, măcar cu gândul, au fost alături de noi.

Recepţia s-a încheiat cu o conferinţă de presă.

Despre meniu, nu este mare lucru de spus. Nu pentru că nu ar fi fost din belşug. Ci pentru că a fost alcătuit din preparate tradiţionale, de-ale noastre, româneşti, pe care le cunoaşteţi şi le apreciaţi fiecare dintre dumneavoastră, chiar dacă pe unele dintre ele medicii v-au sfătuit să le consumaţi cu moderaţie.

Acum, gata cu petrecerea! Să-i dăm drumul la treabă!