ATAC trece granița

Mai mulți oameni „de bine", aflând despre proiectul Atacului de Diaspora, m-au sfătuit să nu mă complic, pentru că au încercat și alții, dar nu este deloc rentabil.

Au reușit doar să mă convingă încă odată, dacă mai era nevoie, că din presa românească n-a mai rămas decât ideea de afacere, bazată pe calcule contabilicești, meschine, fără vreo urmă de legătură cu ceea ce înseamnă jurnalism, şi slugărnicia față de clasa politică, dispusă să arunce, uneori, la nevoie, câte un os incomplet ros.

Ei bine, motivele pentru care ATAC va fi lansat în mai multe țări din Europa nu au nimic de-a face cu banii sau cu voturile. Statisticile oficiale vorbesc despre trei milioane de români care trăiesc în afara granițelor țării. Neoficial, numărul acestora este cu mult mai mare. Dacă îi asculți pe politicieni, românii „de dincolo" nu sunt deloc neglijați.

Mai toate partidele își fac filiale în zonele cu concentrație mare de români, se deschid birouri parlamentare, se fac, din când în când, „vizite de lucru". Nu prea multe, pentru că parlamentarii cu colegii în țară, geloși, probabil, pe cei de Diaspora, le-au tăiat acestora fondurile pentru deplasări. Acum, un parlamentar de Diaspora are dreptul la două deplasări pe an în colegiul său. Lucrurile se schimbă, însă, fundamental, atunci când se apropie campaniile electorale.

Dintr-o dată, Diaspora devine extrem de interesantă, iar voturile venite din exterior au făcut, nu o dată, diferența. În aceste perioade, românii sunt bombardați cu promisiuni, cu oferte, cu informații, cele mai multe dintre ele, falsificate grosolan, pe ideea că nu se prea cunoaște realitatea din țară. În rest, între campaniile electorale, Diaspora mai apare în atenția politicienilor doar statistic, la crearea de bugete, prin sumele pe care le trimit acasă.

Acesta este punctul în care își propune să intervină ATAC. Să furnizeze românilor de peste hotare informații corecte, actualizate, pertinente, nefiltrate de clasa politică. Să „exporte" adevărul de zi cu zi, să devină o sursă credibilă, verificabilă și la îndemână pentru fiecare, în contrapartidă cu știrile „servite" transmise, pe diverse canale de comunicare, din laboratoarele de partid. Să demonstreze că Diaspora românească nu este doar o masă de manevră, așa cum o consideră clasa politică.

După ce le-am explicat și lor toate acestea, aceiași „oameni de bine" m-au întrebat ce câștigăm, totuși, noi, din asta. Răspunsul, deși foarte simplu, pare imposibil de înțeles pentru cei mai mulți: pur și simplu, facem presă. Și am convingerea că sunt la fel de mulți români care înțeleg asta.