Boala extremismului, contagioasă politic
Mihai Ghezea , 24 martie 2014, Ora 00:00
- |
- Tweet
Ca de fiecare dată când sunt alegeri în Ungaria, se încing spiritele în România.
Extremiștii care candidează în țara vecină trec granița și forțează la maxim legile noastre, doar, doar vor câștiga câteva voturi în plus de pe la noi sau din partea extremiștilor lor. Plus că, de fiecare dată, au izbucnit scandaluri diplomatice, prin care și ei au obținut vizibilitate.
Mai trist este că politicienii români nu numai că se lasă prinși, iar și iar, în jocul propus de aceștia, dar deschid și un front nou, intern, pentru a-și continua războaiele dintre ei. Și nici măcar nu se sfiesc să recunoască acest lucru. După ce mecanismele de la Ministerul de Interne s-au pus în mișcare pentru a-l declara pe liderul Jobbik persona non grata în țara noastră, liderii de la București se zbat să-și asume paternitatea ideii. După ieșirea publică a lui Traian Băsescu, prin care cerea Guvernului să declanșeze procedurile necesare, premierul Ponta a declarat că se lucra deja la asta și că președintele a vrut doar „să fure caimacul". În aceste condiții, ajungi să te întrebi care-i diferența între „ai noștri" și „ai lor". Dacă stai pe margine, realizezi că nici unii nici ceilalți nu sunt mânați înainte de principii, de convingeri, de binele comunității, ci doar de meschine calcule politice, parte a campaniilor electorale.
Cât privește excesele partidelor extremiste din Ungaria, care fac circ pe la noi și își bat joc de sensibilitățile, simbolurile și legile românilor, acestea sunt pe deplin explicabile. Își permit, pentru că le-a fost permis, de atât timp, să facă ce vor. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 194/2002 prevede că cetățenii străini care intră pe teritoriul României trebuie să nu prezinte "un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică" și "nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale". Prin urmare, cei care încalcă legislația, de atâția ani, trebuiau de mult arestați, expulzați și declarați indezirabili.
Dacă niciunul dintre guvernele perindate până acum n-a făcut nimic în acest sens, acesta poate fi și efectul faptului că UDMR-ul a fost, aproape continuu, la putere, parte a acestor guverne. Iar liderii UDMR, chiar dacă, la nivel declarativ, se disociază de manifestările extremiste, pentru a-și păstra electoratul sunt nevoiți să nu se distanțeze prea tare și să participe la ele.
Iar cele 6-7 procente pe care le obțin, constant, sunt suficiente, din câte se vede, să transforme majoritatea guvernamentală de la București, oricare ar fi ea, într-o entitate ezitantă, care nu e în stare să aplice legea în asemenea situații și se bazează pe indiferența votantului român.