Cine a promovat cu adevărat... Echipa de fotbal sau Nichita?

Nu mi-am propus nicio secundă să contest performanţa sportivă a fotbaliştilor şi a staff-ului tehnic de la CSMS Iaşi, care au reuşit în urmă cu câteva zile să promoveze echipa Iaşului în prima ligă de fotbal. Însă, trecând peste euforia succesului, trebuie să recunoaştem că ne bucurăm doar cu o iluzie. Echipa Iaşului, care pe atunci se numea Poli, a mai promovat în prima Ligă şi atunci, tot într-un moment cheie pentru cariera politică a edilului şef Gheorghe Nichita. Este clar că şi acest succes sportiv este în beneficiul politic al lui Nichita, care a mai câştigat poate câteva procente bune, ajutându-l să se distanţeze şi mai mult de ceilalţi contracandidaţi.

Dar, gândind la rece, trebuie să admitem că un oraş ca Iaşul are pretenţi sportive mult mai mari şi că toţi microbiştii au sperat că vor vedea echipa locală evoluând în competiţii europene sau măcar făcând onoare urbei cu o poziţie la jumătatea clasamentului. Ei bine, această performanţă a refuzat-o Gheorghe Nichita Iaşului. Este ca şi cum ai lăsa un copil să meargă la şcoală numai un an din patru. Abia când reuşeşte să înveţe alfabetul, este trimis la muncile câmpului, promiţându-i că, peste câţiva ani, va avea voie din nou să treacă pargul şcolii. Este clar că el nu va reuşi niciodată să-şi depăşească condiţia.

Refuzând să scape jucăria electorală din mâini şi să lase echipa unui investitor privat care deţine resursele financiare necesare pentru  a îndruma echipa pe calea succesului, Nichita îşi asigură în fiecare campanie un as în mânecă, condamnând însă Iaşul la submediocritate în plan sportiv. De fapt, nu este vorba doar de planul sportiv, ci de tot ce încape pe mâna lui Nichita. Şantierele se deschid tot o dată la patru ani, atunci când şi Iaşul începe uşor să mişte, doar din vârful degetelor, la fel ca un bolnav trezit dintr-o comă profundă.

Tudor LEAHU