Comunismul, ca o bombă atomică

Toată lumea stă cu ochii lipiți de micile ecrane, să vadă când începe răzbelul. Și dacă are vreunul tupeu să dea cu bombardeaua atomică în capul celorlalți. Este vorba, normal, de repetatul umflat al mușchilor executat, din ce în ce mai hotărât, de către ăla micu' al lui Kim Jong-il.

Chiar dacă are cea mai mare armată din zonă, este evident că nu are nicio șansă în fața Statelor Unite, care abia așteaptă să iasă din pasa proastă pe care o traversează de vreo câțiva ani încoace. Din păcate, cam orice scenariu este posibil, pentru că liderii comuniști care o dau în dicatatură au prostul obicei de a se rupe complet de realitate. Cam ca Ceaușescu al nostru, care a fost convins până în ultima clipă că poporul îl iubește și abia așteaptă să-l pună înapoi, în funcție.

Scenariul cel mai probabil este că liderul de la Phenian vrea să arate poporului său, mort de foame și plin de lipsuri, că este puternic și își permite să sfideze occidentul cu cuceririle sale revoluționare. Și, la fel de important, să se impună în fața militarilor care asigură următorul eșalon de putere. În plus, se apropie aniversarea zilei sale de naștere și lansarea cu succes a una-două rachete balistice ar însemna, în concepția nord-coreenilor, o mare victorie.

În mod normal, ar trebui să știe că nu are decât adversari în jur, că nimeni nu îi va sări în apărare, nici măcar propriul popor, și că dacă face un gest exagerat va urma o reacție care va încheia definitiv disputa. Dacă el nu realizează acest lucru, militarii din jurul său o știu, cu siguranță.
De partea cealaltă, țările vecine nu au niciun interes în izbucnirea unui război. Cei doi mari vecini, "comuniști", China și Rusia, nu văd cu ochi buni destabilizarea zonei, acțiuni militare și embargouri economice, pentru că ar reprezenta o puternică lovitură, din punct de vedere economic. Fără să mai punem la socoteală că ar deveni "vecine" cu Statele Unite, lucru greu de digerat. Iar Japonia a fost deja atacată și e pregătită de intervenție.
Americanii, în schimb, nu s-ar da în lături de la un mic război. După ce în conflictele cu lumea musulmană n-au înregistrat succese notabile, parcă ar încerca din nou un război cu comunismul. Iar Coreea de Nord posedă așa ceva, din plin. Propaganda occidentală ar jubila, arătând, din nou, contribuabilului din Texas sau New York de ce flagel periculos au reușit să scape omenirea.

Dar, cum frica păzește bostănăria, vom ajunge, probabil, la finalul crizei după ce Kim Jong Un își va serba ziua, cu mare pompă, printre tancuri, avioane și rachete de paradă. Să sperăm că toată această nebunie se va dovedi a fi doar o furtună într-un pahar cu apă.