Constituție la purtător

De ce ne-a fost frică nu am scăpat. Procesul de revizuire a Constituție se transformă, încet-încet, într-o luptă care pe care și fiecare cu fiecare, între reprezentanții partidelor, fie ele din opoziție sau de la putere.

Legea fundamentală, care ar fi trebuit, în mod normal, să reflecte doar principii, tinde să înlocuiască aproape toate celelalte legi. Nu mai este de ajuns să se specifice că este obligatorie separația puterilor în stat, ai noștri, ca brazii, țin să se scrie acolo, negru pe alb, cine deschide ușa și cine trece primul dacă într-o seară de marți, la orele 19.47, președintele și premierul se găsesc în fața aceluiași restaurant.

Practic, PDL a anunțat deja că va boicota referendumul de adoptare a noii Constituții, pe motiv că nu se regăsesc în text cele două prevederi de la referendumul propus de Traian Băsescu, în 2009: Parlament unicameral și un maxim de 300 de parlamentari.

Cei de la UDMR se vor prinde, fără doar și poate, în diferite jocuri politicianiste, cu atât mai mult cu cât ceea ce declarau, după Congres, că nu este negociabil, respectiv scoaterea sintagmei „stat unitar și național" din Articolul 1 a fost respins, încă de la prima ședință a Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituției.

În schimb, cele două partide principale ale USL, respectiv PSD și PNL par că nu reușesc să uite nicio clipă că unul vizează Palatul Victoria, celălalt - Cotrocenii. Astfel, fiecare încearcă să tragă spuza pe turta proprie și să ciupească, dacă se poate, cât mai multe prerogative de la premier, respectiv președinte, apoi să le pună în dreptul celuilalt. Așa se face că republica parlamentară de dimineața se transformă, peste zi, în una prezidențială, iar a doua zi o iau de la capăt. Printre toate acestea, mai apar și prevederi care, deși fac deliciul presei, au explicații mult mai adânci. Acceptarea sau respingerea căsătoriilor homosexuale, în textul Legii fundamentale, este una dintre ele. La prima vedere, ai putea spune că e vorba doar de mici orgolii. De fapt, descoperim, în spate, puterea Bisericii Ortodoxe, voturile „creștine" sau „homosexuale", ale extremiștilor sau ale preoților. La fel, articolul referitor la chemarea oricărei persoane în faţa Parlamentului ar putea avea ca ţintă procurorii și influența asupra Justiției.

Toate acestea sunt doar începutul luptei pentru putere. Trebuie să avem în vedere faptul că cele două partide se pregătesc să lupte unul împotriva celuilalt, peste trei ani, la alegerile parlamentare. Iar pregătirea câmpului de luptă este esențială.

Tocmai de aceea, implicarea fiecăruia dintre noi și continuarea dezbaterii publice până în momentul în care și ultima virgulă va fi pusă este absolut necesară.