Covrigi cu câini în coadă

Vinerea trecută, consilierii generali ai Capitalei au apucat taurul de coarne și au decis că e timpul să voteze ceva în privința câinilor vagabonzi, care se înmulțesc pe zi ce trece în București. Cât de mult și-au asumat responsabilitatea se vede și din rezultatele votului.

Din cei 44 de consilieri prezenți, când s-a supus la vot proiectul de hotărâre care dorea amendarea cu până la 5.000 de lei a persoanelor care hrănesc câinii pe domeniul public, 22 au votat „pentru", iar ceilalți 22 s-au abținut. Adică au adoptat metoda struțului și și-au ascuns capetele luminate în nisip.

Nu că ar fi avut vreo importanță. Hotărârea privind obligativitatea fiecărui posesor de cățel să iasă acu acesta din casă doar dacă e „dotat" cu botniță și să aibă asupra sa măturica și fărașul, în caz de nevoie, e încă în vigoare. Și ce-i cu asta? Ați mai văzut că se aplică în vreun fel, în ultimii ani? De aceea, Capitala României este una mizeră, în care riști să calci în „noroc" până și la „kilometrul zero", un oraș în care fiecare mașină are măcar o roată pe care se văd urmele marcării teritoriului, un oraș cu locuitori care sunt îngroziți în fiecare iarnă, când se topește zăpada, conștienți fiind că urmează să apară munți de excremente canine.

Probabil pentru a încerca să echilibreze lucrurile, într-un fel, aceeași consilieri au aprobat o altă hotărâre cu privire la câinii din Capitala României: în cazul în care, în şase luni de la data intrării în vigoare a hotărârii CGMB, un animal mai mare de patru luni nu este declarat, proprietarul acestuia va fi amendat cu 3.000 de lei. În plus, fiecare cetăţean care nu vrea ca animalul pe care îl deţine să fie sterilizat trebuie să plătească o taxă de 150 de lei.

Ce se înțelege din toată această harababură: câinii de rasă, deținuți de cetățeni, trebuie sterilizați; câinii comunitari sunt lăsați, în continuare, să se înmulțească în voie.

Există și o explicație: organizațiile neguvernamentale din domeniu. Acestora puțin le pasă de câinii care au stăpâni. Ele primesc o groază de bani din străinătate, de la organizații de profil, pentru a se îngriji de soarta câinilor comunitari. Dacă aceștia dispar, cei care și-au făcut asemenea ONG-uri pierd lefuri de mii de euro pe lună și beneficii de zeci de mii de euro.

De aceea au și reacțiile exagerate pe care le vedem cu toții, de fiecare dată când se propune vreo măsură care să împuțineze comunitarii. De aceea nu propun alternative și nu fac nimic concret.

Din cât încasează, au bani și de șpăgi. Iar consilierii Primăriei sunt, și ei, oameni.