Crin Antonescu pune piciorul în prag

„Un preşedinte nu trebuie să aducă linişte", a spus preşedintele PNL. Nu de aceea este ales un preşedinte. El trebuie să fie garantul respectării Constituţiei şi instituţiilor democratice. Evident, va fi linişte atâta timp cât, din această perspectivă, lucrurile funcţionează. Această declaraţie vine în contradicţie flagrantă cu cea făcută, în mod insistent, de Victor Ponta. Referitoare la acelaşi subiect. La „linişte". Asistăm oare la un ultimatum voalat al liberalilor? Este posibilă o schimbare radicală a discursului preşedintelui PSD?

Viitorul preşedinte al României va avea un mandat de cinci ani şi prerogative extinse, rezultate din prevederile actualei Constituţii, precum şi dintr-o serie de reforme instituţionale făcute în acest scop, al căror artizan a fost Traian Băsescu. Prin urmare, rolul acestuia ar trebui să fie extrem de activ. Şi în nici un caz pasiv. Motiv care îl determină pe Crin Antonescu să afirme, până la urmă, acelaşi lucru ca şi preşedintele în exerciţiu. Şi anume că următorul preşedinte nu ar trebui să stea deoparte şi să nu întreprindă nici un fel de acţiuni care i-ar putea deranja pe actorii politici. Toate bune şi frumoase. Numai că celălalt reprezentant al binomului USL, Victor Ponta, susţine contrariul. Cine va învinge?

Răspunzând unui veritabil bombardament de opinii contradictorii şi numeroaselor declaraţii belicoase lansate fie din tabăra PSD, fie din cea a PNL, Crin Antonescu, prin discursul său public de ieri formulat la deschiderea staff-ului liberal, a afirmat cât se poate de explicit că PNL nu doreşte ruperea USL. Şi că nu va acţiona în acest sens. Dimpotrivă, caută o soluţie pentru ca animozităţile existente să fie estompate sau chiar evitate în viitor. A invocat în acest sens contractul pe care cele două partide îl au cu cetăţenii care i-au ales şi care şi-au pus speranțele în ei pentru viitorii patru ani. Această dorinţă a PNL, de a rămâne împreună cu PSD şi de a-şi asuma în egală măsură răspunderea guvernării, nu este însă necondiţionată.

Pentru ca PNL să rămână în continuare un partener loial al social-democraţilor în USL, este însă obligatoriu ca programul Alianţei să fie respectat. Să nu existe, cu alte cuvinte, abateri grave de la angajamentele luate în faţa cetăţenilor. Din această perspectivă, PNL va reacţiona cât se poate de ferm, consecinţa nerespectării programului stabilit fiind chiar ruperea USL.

Ne găsim, aşadar, în prezenţa unei mişcări politice a PNL extrem de interesantă. Mai întâi există voinţa fermă de a păstra unitatea în USL. De a susţine Guvernul, de a-şi asuma răspunderea pentru toate actele guvernamentale, chiar dacă premierul aparţine altui partid. Iar pe de altă parte există două condiţii la fel de ferme. Cea legată de statutul şi de rolul pe care îl va juca viitorul preşedinte şi, încă şi mai important, ca programul USL să fie respectat de către partenerii social-democraţi.

A fost o luare de poziţie cât se poate de constructivă. Încurajatoare pentru electoratul USL dacă el mai există ca atare. Şi, cred eu, extrem de preocupantă, aproape ca un semnal de alarmă, dacă nu cumva chiar că un ultimatum pentru Victor Ponta. Acesta va trebui, dacă doreşte să continue alianţa cu PNL, să-şi modifice radical discursul privind profilul, rolul şi locul viitorului preşedinte şi, în al doilea rând, să aibă grijă ca, în viitor, Guvernul sau el personal să nu mai ia iniţiative aflate în contradicţie cu programul asumat.