Criza celulei de criză

Falimentul unui sistem. Aceasta este singura concluzie care se poate trage după cele întâmplate de o săptămână încoace, cu toată sforțarea autorităților și ale organelor media din subordine de a drege busuiocul, măcar în ceasul al doisprezecelea.

La o săptămână după tragicul incident aviatic din Munții Apuseni ne-am ales, noi, ca popor, cu câteva demisii și demiteri și cu două înmormântări. De la demisionari și demiși am aflat că domniile lor și oamenii din subordine nu au greșit cu nimic, că și-au făcut datoria cum scrie la carte. Nici premierul, cu raportul lui Oprea în față, nu a reușit să ne lămurească.

Nu știm, dacă nu cine poartă vina, măcar care erau, până la urmă, procedurile ce trebuiau urmate și care dintre instituțiile statului poartă responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat după ce avionul pilotat de Adrian Iovan a ajuns la sol. În schimb, din primele momente a început lupta politică. Între PSD și PNL, între USL și PDL, între Guvern și Președinție. Se plătesc polițe vechi, se încearcă debarcarea unora care au rezistat până acum, se fac epurări politice.

De învățat, n-a învățat nimeni, nimic. Nu se schimbă nimic. Politrucii vor rămâne în funcții de comandă, în locul profesioniștilor. Aura Ion se alătură lui Ionuț, băiețelul ucis de maidanezi, pe o listă tristă a copiilor poporului român, uciși din prostie, din nepăsare și incompetență. Autoritățile, care plâng cu lacrimi de crocodil astăzi, nu vor face nimic, mâine. Și lista, din nefericire, nu se va opri aici. Devine tot mai clar, pentru fiecare, că viața cetățeanului e ultima prioritate a statului român.

Când nu mai știau pe unde să mai scoată cămașa în fața întrebărilor tot mai insistente ale opiniei publice, guvernanții au primit un ajutor nesperat, din partea naturii: a venit iarna. Au primit, de fapt, o a doua șansă. Să arate că se pot organiza, că a fost un accident, că sunt în stare să-și facă datoria. Membrii Guvernului s-au strâns, echipați în blue-jeans și pulovere, pe model Petre Roman la revoluție și au organizat un comandament de iarnă.

Televiziunile obediente au transformat cei 20 de centimetri de zăpadă în troiene de trei-patru metri, iar vântul lua mașinile pe sus, după cum am aflat de la Antena 1. Temperaturile au coborât „ca în Siberia", adică la -6 grade în Capitală. Toate instituțiile statului au intrat în alertă, a fost mobilizată armata, drumurile au fost închise și toate utilajele, pregătite din timp, au intrat în funcțiune. Au apărut și ideile privind închiderea școlilor.

Până la urmă, cu toată desfășurarea impresionantă de forțe și cu o dezlănțuire a naturii sensibil mai modestă decât prognozele prezentate, am văzut doar oameni blocați pe șosele, timp de multe ore, autorități impotente și haos. O dovadă în plus, de care nu mai aveam nevoie, pentru a ne convinge că asistăm la falimentul unui sistem.