Cutremurul prostiei
Sorin Ovidiu Bălan, 7 octombrie 2013, Ora 00:00
- |
- Tweet
De mai bine de două săptămâni, întreaga lume științifică de la noi este bulversată. În comuna Izvoarele din judeţul Galaţi, oamenii nu mai pot sta în case. Ba, mai nou, nu mai pot sta nici măcar în picioare prea mult, pentru că pământul s-a clătinat de nu mai puţin de o sută nouăzeci de ori. Şi nimeni nu a reuşit până în prezent să dea nici un fel de explicaţie acestui fenomen despre care autorităţile spun că nu este deloc îngrijorător.
Pe ce se bazează această indolenţă crasă? Pe faptul că magnitudinea seismelor nu este deloc mare şi sunt cutremure de suprafaţă, care au epicentrul la mică adâncime, deci nepericuloase. De un lucru nu se ţine seama. E ca la un meci de box. Dacă unul dintre boxeri încasează o sută nouăzeci de pumni în gură, chiar dacă loviturile nu sunt puternice, tot cade din picioare. În „Cazul Izvoarele", boxerul care loveşte este pământul, iar cel care primeşte este localitatea, adică oamenii şi casele lor, care, inevitabil, au început să se crape de atâta zgâlţâială şi care, tot inevitabil, se şi vor prăbuşi. Nu trebuie să fii specialist nici în fizica pământului, nici inginer constructor ca să-ţi dai seama de asta.
Duminică dimineaţa a fost însă ceva cu totul nou, nu numai pentru comuna Izvoarele, ci şi pentru jumătate din ţară. Adică, locuitorii de acolo, pe lângă cutremurele locale, pe care le primesc de drept de mai multe ori pe zi, au mai primit cadou şi din Vrancea un cutremur mult mai serios, de peste cinci grade pe scara Richter. Care s-a resimţit nu numai în comuna unde cutremurul a devenit un modus vivendi, ci şi în jumătate din ţară.
Ei bine, nici de această dată, autorităţile nu au intrat în alertă. Doar asigurări că totul este în ordine şi, la nevoie, se va interveni. Ce nu ni se spune este cum se va interveni şi ce ar trebui să facem noi, populaţia, într-o astfel de situaţie extremă.
Ca întotdeauna când sunt astfel de fenomene care nu pot fi explicate, sau posibile catastrofe, apar şi tot felul de pricepuţi, care de care mai dibaci, care încearcă să explice sau să dea sfaturi. De cele mai multe ori aceşti indivizi sunt foşti demnitari, care acum stau pe margine şi spun cu ar trebui făcut, fără să spună de ce, dacă ştiu aşa de bine, nu au pus în practică sfaturile de acum, atunci când erau pe funcţiile pline de responsabilităţi.
Ultima tâmpenie pe care am auzit-o, a fost că foarte numeroasele mişcări seismice de la Izvoarele nu au origini naturale, ci sunt provocate de om. Nu ne spune lansatorul acestei teorii şi care om ar deţine ştiinţa de a controla o asemenea energie, încât să facă să se cutremure pământul. Imbecilitatea nu este tocmai nouă şi ea se bazează, totuşi, pe nişte studii şi nişte informaţii care, chipurile, au răzbătut din seifurile bine ferecate ale serviciilor secrete americane. Este vorba despre mult discutatul, dar de nimeni cunoscutul Sistem „Harper". Imediat după marele cutremur din anul 2011, din Japonia, cel care a provocat un tsunami distrugător şi a avariat centrala nucleară de la Fukushima, s-a spus că ar fi fost provocat de acest sistem ultrasecret pe care îl deţin americanii. Există şi o carte, tradusă şi în româneşte, despre acest sistem, care are pe copertă, sugestiv, o pădure de antene plantate pe un câmp gol. Nimeni însă dintre cei care au lansat această ipoteză, nu au spus şi de ce ar fi vrut SUA să provoace un asemenea dezastru tocmai aliatului său cel mai fidel din zonă.
Acum, ca să nu fim şi noi mai prejos decât japonezii, s-au găsit deştepţi şi în România, care să afirme siguri pe ei şi uşor enigmatici că mişcările telurice din judeţul Galaţi sunt provocate de mâna omului. Ni-i şi închipuim pe înstelaţii generali americani, cu feţe preocupate, cu secretarul apărării lângă ei care ţine permanent legătura cu Casa Albă, aplecaţi asupra unei hărţi a planetei şi ţintind cu privirea în mijlocul ei, un punct unde scrie, cu litere mari, fosforescente: „IZVOARELE" jud. Galaţi. Iar din când un când, la un semnal, unul dintre ei apăsând un buton roşu pe care scrie: „Harper".
Realitatea este cu totul alta. Habar nu avem ce se întâmplă în fapt la Izvoarele, jud. Galaţi. Oameni de ştiinţă cu ochelarii care de care mai groşi au mers în comună să-i lămurească pe localnici de ce din două în două ore se mişcă pământul sub picioarele lor. Şi i-au lămurit la perfecţie. Le-au spus simplu că nu ştiu care este cauza cutremurelor. Dar nu au uitat să adauge că nu trebuie să se teamă nimeni. În loc să le spună oamenilor că nivelul ştiinţei mondiale la această oră nu poate prevedea o astfel de catastrofă.
Cutremurul de duminică dimineaţa ne-a adus aminte nu numai de comuna Izvoarele şi de oamenii zguduiţi de mai multe ori pe zi, ce nu mai au altă speranţă decât în Dumnezeu, ci şi de dezastrul din 1977. Din păcate, nu am învăţat nimic din acea încercare prin care a trecut întreaga ţară. Nu are nimeni pretenţia ca autorităţile să prevadă cutremurele, pentru că asta, aşa cum am spus, nu se poate. Dar avem pretenţia ca autorităţile să se organizeze astfel încât urmările unui cutremur devastator să fie limitate. Adică, de la instruirea populaţiei, până la stabilirea atribuţiilor clare ale fiecărei instituţii de stat sau private. Astfel încât, imediat după catastrofă, fiecare să ştie ce are de făcut şi unde trebuie să meargă. Autorităţile au treabă acum să se certe pe noul „Cod rutier", în care credem că nu ar fi deloc lipsit de interes să se introducă şi norme de circulaţie printre mormanele de moloz de la clădirile prăbuşite din centrul Bucureştiului spre exemplu, după un cutremur devastator. Şi, eventual, care ar fi cuantumul amenzii dacă nu dai prioritate unui acoperiş, nor mobile sau unei grinzi care-ţi trece prin faţa maşinii, pe trecere.
În rest, puţin îi pasă celui căruia i-a căzut blocul în cap, dacă a murit de la mişcarea plăcilor tectonice autohtone, sau de la „Harper"-ul americane.