Dacă Guvernul Ponta oprește împrumuturile, „crima organizată" va finanța SRI, DNA și DIICOT?

Într-un articol de presă a apărut informația că peste 50 de polițiști de frontieră au fost arestați și au fost trimiși în judecată în ultima perioadă, pentru corupție, corupție care, dincolo de fapta în sine, luarea de mită, evident că a stat la origenea fraudei fiscale, permițând introducerea în România de uriașe cantități de mărfuri fără documente legale sau subevaluate, care au fost sutrase de la plata taxelor. Și cu toate acestea, Ponta și clica lui de mafioți care devalizează constant și făro nici o jenă bugetul României, nici n-au restructurat, nici n-au reorganizat, nici n-au desființat această instituție ce se dovedește, în continuare una dintre cele mai corupte instituții din Romănia, ci, în cel mai pur și vizibil stil mafiot - trezind chiar gelozia Cammorei și Cosei Nostra -, a desființat controlul inopinat și operativ în România, adică Garda Financiară, făcând cel mai mare serviciu, din istoria post-comunistă a României, crimei organizate, care a rămas să opereze, nestingherită, doar cu Politia de frontieră, adică cu una din cele mai corupte instituții.

In pofida minciunilor pontisto-diaconiste, contrazise de toate statisticile și rapoartele oficiale (în 2014 în România s-a furat cel mai mult, raportat la PIB, comparativ cu ultimii 25 de ani, în pole-position situându-se chiar domeniul care a constituit motivul și justificarea desființării Gărzii Financiare, adică lipsa de încasări bugetare și, în special, din TVA - colectată mai mult de grupările de crimă organizată decât de instituțiile statului -, care a ajuns la un minus de peste 7 miliarde lei în 2014 față de 2013), prin desființarea Gărzii Financiare, Guvernul Ponta a procedat, deliberat, taman pe dos decât normal, fiindcă, prin acestă decizie, în loc să-l întărească, a fost, practic, eliminat controlul fiscal operativ și inopinat (exact controlul care dădea frisoane crimei organizate și mafioților politici, pentru că nu-l puteau anticipa și dirija), astfel că mafia fraudelor fiscale, care ocolește partea oficială a fiscalității (adică cea cu documente) a înflorit necontrolat, fără nici o opreliște, în Romania.

Când ai sediile noii structuri așa zise antifraudă (care, teoretic - nu și practic însă -, trebuia sa preia sectorul controlului operativ și inopinat), premeditat stabilite și ținute departe de focarele reala ale fraudei fiscale (Ex: Aradul, cu cele mai importante vămi din România, prin care se desfășoară cel mai mare trafic cu produse sutrase de la taxele și impozitele fiscale; Timișul cu un potențial evazionist uriaș, datorită numărului mare de societăți administrate de cetățeni străini de origine arabă, italiană, sârbă, etc., ce speculează orice breșă și orice oportunitate pentru a frauda statul; Carașul care are pucte vamale cu Serbia, unde se defășoară un trafic infernal cu țigarete și legume-fructe provenind din Muntenegru sau Macedonia, au sediul antifraudă la Deva, la peste 200 km. de locul unde se comit fraudele), la sute de km. de zonele de focar, precum Deva (Timiș, Arad, Caraș, arondate), Suceava (Iași, Botoșani, arondate), Oradea (Cluj, Bistrița, Maramureș, Satu Mare, arondate), Teleorman (Prahova arendată), poate răspunde, logic, Ponta și Guvernul României, pe ce s-au bazat - în afara satisfacerii intereselor personale ale mafiei PSD-isto - PNL-iste -, cum realizează ANAF controlul operativ și inopinat în județe și orașe importante precum Timiș (Timișoara, Lugoj, Sannicolau Mare), Arad (Arad, Chisineu-Criș, Sebiș, Sântana), Cluj (Cluj, Dej, Turda), Iași (Iasi, Pașcani, Hârlau, Tg. Frumos), Prahova (Ploiești, Mizil, Comarnic, Sinaia, Câmpina), Dolj (Craiova, Calafat, Filiși, Bechet), Sibiu, Slatina, Brașov, Baia Mare, Satu-Mare, Zalău, Botoșani, Reșița, Turnu Severin, etc., împotriva fraudei fiscale comisă de cei ce comercializează marfuri fără documente legale de proveniență, provenite, în general, din spațiul intracomunitar, tranzitate prin vămi precum Turnu, Cenad, Nădlac, Vârșand (trafic pâna la 3,5 to.), din Republica Moldova, prin vămile Sculeni, Ungheni sau Sebia, prin vama Naideș si Turnu Severin ? Chiar a fost atât de stringentă și necesară, pentru bugetul de stat și România, regionalizarea controlului operativ și inopinat și chiar se impunea, în această formă, în condițiile în care România are cel mai mare procent de economie subterană din UE, să se înceapă regionalizarea și desființarea structurilor județene în domeniul cel mai expus, respectiv cel al fraudelor fiscale comise prin comerțul ilicit de mărfuri ? S-a făcut vreun studiu de impact privind efectele unei astfel de măsuri stupide, precum mutarea sediilor controlului operativ și inopinat, cât mai departe de focarele fraudelor fiscale ? Cu o poliție de frontieră atât de coruptă încât întinde mâna, din „reflex" și la cei care trec pe jos prin punctul de frontieră, fără bagaj și fără probleme cu actele de identitate, cum contracarează Guvernul Ponta traficul de mărfuri fără documente legale, ce sufocă piețele agroalimentare, buticurile și angrourile, falimentând agricultura românească și comerțul licit ? Desființând secțiile județene ale controlului fiscal operativ și inopinat și ținându-le, pe cele nou înființate, adica așa zisa antifraudă (ex: Deva), departe de punctele de frontieră și de zonele unde crima organizată operează nestingherită, precum Timiș, Arad sau Caraș Severin? Și, după un an de zile, timp în care România a înregistrat cele mai mari pierderi bugetare de la criza din 2009 și cele mai mici venituri fiscale, pierzând, numai din colectarea TVA, raportată la PIB, peste 12 miliarde de lei în cursul anului 2014, nu e e o stranie și complice tăcere, a tuturor, faptul că nimeni nu întreabă Guvernul Ponta de ce a făcut și cum justifică un astfel de experiment, fără nici o logică economică, care a păgubit statul cu vre-o trei miliarde de Euro (numai din necolectarea TVA) și a majorat aiurea cheltuielile publice (plimbând funcționarii antifraudă sute de kilometrii, de la domicilii la sediile antifraudă, încât nu mai au timp sa-si exercite atribuțiile)? Chiar nimeni nu manifestă curiozitatea și nimeni nu-l întreabă pe Ponta de ce a făcut acest experiment păgubos și cum explică faptul că sediile antifraudei pontisto-rușano-chițoiene, au fost stabilite, nu în funcție de interesele economice ale țării și de criterii de eficiență privind combaterea evaziunii fiscale ci, așa cum se zvonește (zvonuri ce nu sunt departe de adevăr !), în funcție de mofturile și interesele unor infractori, respectiv pentru ca Rușanu avea o amantă la Deva, Dragnea voia să controleze Prahova și Ponta, prin Tg. Jiu, Craiova, iar crima organizată, care a contribuit, direct, se pare, la promovarea lui Ponta în funcția de prim-ministru, nu mai suporta controlul operativ și inopinat?

Și DNA și DIICOT și SRI și Guvernul și Parlamentul nu pot funcționa fără bani de salarii sau pentru asigurarea bazei materiale a funcționării instituțiilor. Toți cer bani și se simt neândretățiți dacă nu li se asigură măcar minimul pentru funcționarea instituțiilor, dar nimeni nu analizează ce se întâmplă și de ce nu sunt bani de salarii si de asigurare a funcționării aparatului admnistrativ sau de ce s-a ajuns la o astfel de soluție de avarie, respectiv împrumuturi bancare.

Toți omit faptul că, exceptând împrumuturile bancare (care nu pot fi la infinit unica sursă a fondurilor pentru asigurarea funcționării statului, pentru că au un termen de scadență și vor trebui rambursațe de o economie care nu dă semne că este capabilă de acest lucru), sursa de bază a funcționării statului o reprezintă veniturile fiscale. Or, dacă mecanismul colectării banilor - exceptând împrumuturile, la care apelezi pentru menținerea în funcțiune a instituțiilor statului -, nu funcționează, adică nu încasezi cât consumi, înseamnă că ești clar pe marginea prăpastiei. Nu poți omite la nesfârșit faptul că funcționarea aparatului administrativ (salarii, pensii, mentenanță, investiții, reparații) depinde direct de activitatea ANAF de colectare impozitelor și taxelor și să ignori că supraviețuirea este asigurată din împrumuturi bancare. Iar când ANAF nu asigură fonduri suficiente pentru functionarea instituțiilor și-și permite experimente de genul desființării Gărzii Financiare, având ca efect scăderea veniturilor colectate, nu e clar că există o problemă majoră în modul cum funcționează ANAF? Când ANAF, în loc să se ocupe de colectarea impozitelor și taxelor, întărind instituțiile și mecanismele de colectare în zonele deficitare, procedează tocmai invers, desființând, deliberat, instituțiile de prevenire, constatare și colectare a impozitelor și taxelor, tocmai în zonele cele mai vulnerabile (Prahova, Timiș, Arad, Iași, Cluj, etc.), acesta nu este un adevărat sabotaj al economiei naționale și, implicit, al unor instituții fundamentale, precum DNA, DIICOT, MAI sau MAN ? Dacă nu aduni nici măcar cât să asiguri funcționarea, la parametrii optimi, a instituțiilor publice, nu este evident că influențezi și eficiența acestora ? In aceste condiții n-ar fi cazul ca DNA și DIICOT să se întrebe și, mai departe să-l întrebe și pe Ponta de ce s-a ajuns în această situație, adică cum a ajuns Romănia dependentă de împrumuturi externe, nu pentru invesiții și dezvoltare, ci pentru supraviețuire ? N-ar trebui trași la răspundere Ponta și Guvernul său pentru astfel de decizii antinaționale și antieconomice în urma cărora România a pierdut miliarde de euro și economia subterană (în special cea privind comerțul ilicit) a devenit sectorul cel mai puternic și eficient?

Nepăsarea cu care este tratat subiectul, respectiv experimentul desființării Garzii Financiare și efectele în planul încasărilor bugetare, dincolo de pasiuni, pentru că lovește direct în mecanismele funcționării instituțiilor statului, slăbindu-le, prin neasigurarea fondurilor necesare, ar trebui să dea de gândit și să producă reacții atât din partea opoziției (sau măcar din a celei părți care a rămas necoruptă și nedeformată de perioada petrecută la guvernare) cât și a societății civile, instituțiilor publice și mass-media, pentru ca o astfel de măsură tâmpită, ce a produs astfel de efecte catastrofale, nu poate fi tratată precum gunoiul de sub preș sau trecută cu vederea și „contabilizată" la erori din culpă ori pierderi colaterale. A fost o decizie care, în timp, va afecta direct siguranța financiară (dacă n-a afectat-o deja prin volumul mare al fraudelor înregistrate, la concurență aproape cu veniturile fiscale oficiale) a României, pentru că nu a făcut altceva decât să consolideze crima organizată ce controlează traficul ilicit de mărfuri și a adus România în postura de a fi dependentă de capitalul stăin, cu toate efectele secundare posibile.

Adevărul, în pofida părerilor contrarii (bazate mai mult pe pasiuni, invidie, gândire imatură și interese obscure, altele decât cele naționale) e că prin desființarea Garzii Financiare, în maniera în care a făcut-o, Ponta și Guvernul său de iresponsabili, au lăsat Romania fără control fiscal operativ și inopinat, adică fără unul din cele mai importante instrumente ale prevenirii, descurajarii și constatării fraudelor fiscale și a pus astfel România la picioarele celor care fraudeaza bugetul public prin traficul ilicit de bunuri și mărfuri. Din păcate, parlamentarii (în special din interes, pentru că majoritatea nu supraviețuiesc din salarii și-și completează veniturile din suținerea corupției și a fraudei fiscale ce generează corupția) comportându-se precum o adunătură de oligofreni fără discernământ, s-au lăsat prostiți de argumentele puerile și false ale Guvernului Ponta și, fără a le verifica, au mușcat momeala justificării necesității stringente a reorganizării fiscului, pentru imbunătățirea colectării veniturilor. În fapt, dacă ar fi citit draftul OUG 74/2003, și ar fi fost puțin mai circumspecți față de suspecta grabă a Guvernului de a desființa Garda Financiară, ar fi realizat că Guvernul urmărea, la comanda crimei organizate (ce a întocmit proiectul ordonanței), în fapt, nu reorganizarea ci dezorganizarea fiscului și desființarea, cu prioritate, a controlului operativ și inopinat pentru ca grupările de crimă organizată să opereze în siguranță la devalizarea bugetului. Aceasta masură - ale cărei efecte erau anticipabile și vizibile -, a avut drept consecință scăderea drastică a încasărilor bugetare, al căror efect a fost ocolit și ascuns prin împrumuturile bancare făcute de guvern și continuă să aibă efecte grave asupra colectarii veniturilor bugetare și eficienței activității instituțiilor publice, obligate să funcționeze la cota de avarie din lipsa fondurilor necesare.

Dacă ar analiza activitatea reala a ANAF - fără a lua în considerare împrumuturile, care nu fac decât să îngreuneze și mai mult povoara bugetară transferată economiei și populației -, parlamentarii, instituțiile publice și toată administrația publică ar constata că România, din punct de vedere al veniturilor fiscale colectate, în raport cu cheltuielile publice (limitate chiar numai la salarii și intreținerea curentă a instituițiilor publice) se află în faliment, iar cauza principală a acestui faliment o reprezintă experimentul pontisto-rușonisto-chițoian de dezorganizare a ANAF care a favorizat, exclusiv, frauda fiscală și crima organizată.

O țară care-și mentine în funcțiune instituțiile publice doar prin împrumuturi bancare cu dobândă și care, prin măsurile guvernamentale implementate, în loc să îmbunătățeasca colectarea veniturilor, transferă, deliberat, colectarea către crima organizată - desfiintând sau ținând instituțiile de control departe de zonele fierbinți ale fraudelor fiscale -, ajungăndu-se, în urma unor măsuri iresponsabile, ca raportul între veniturile fiscale colectate de stat si cele colectate de grupările de crimă organizată, să fie de aproape 1/1, este condamnată, cu certitudine, falimentului și dictaturii corupției. Pentru că, indiferent cât ar fi de eficiente instituțiile antocorupție, cât banii care trebuie alocați instituțiilor care luptă cu crima organizată, vor fi colectați de crima organizată, victoriile anticorupție raportate la nivelul uriaș al corupției, generat de frauda fiscala uriașă, vor fi victorii nesemnificative, de gherilă, departe de a constitui o amenințare serioasă la adresa crimei organizate ce controlează aproape jumătate din PIB-ul României, sustragând, anual, numai din colectarea TVA, peste 18 miliarde de Euro.