De ce: ATAC
Ziarul Atac, 3 aprilie 2011, Ora 15:42
- |
- Tweet
Presa românească nu mai există la această oră. Tradiţia ei, marile nume „Universul”, „Dimineaţa”, „Timpul”, „Curentul” au fost îngropate definitiv. Vremurile în care era bătălie între cotidianele româneşti care să scoată prima ediţie color, sau când cea mai puternică agenţie de presă din lume, Havas, avea cea mai puternică filială străină a ei la Bucureşti au apus demult. Tentativa unor jurnalişti inimoşi din decembrie 1989 de a reînnoda printre gloanţe această tradiţie excepţională a apus şi ea, după ce câţiva ani, anii de început, cei romantici, ai tranziţiei, părea să aibă sorţi de izbândă. Ce a mai rămas în locul acestora? Nimic. Sau mai exact nişte publicaţii fără cap şi coadă, care se străduiesc să nu supere pe nimeni. Şi asta nu pentru că nu ar mai exista jurnalişti. Ci pentru că nu mai există patroni de presă. Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Tudor Arghezi nu mai au urmaşi.
Presa românească a intrat pe mâna a tot felul de indivizi, unii mai dubioşi decât alţii, de la foşti ospătari deveniţi peste noapte oameni de afaceri până la infractori de talie internaţională. Ce s-a întâmplat de fapt? Să nu credeţi cumva că pe aceşti indivizi i-a apucat, brusc, dragostea de presă sau au intuit o oportunitate de afaceri în editarea unui ziar. Nici nu ar fi în stare, pentru că singurele lor afaceri care le-au reuşit au fost cele cu statul, prin încredinţare directă. În rest, când vreunul a luat-o razna, s-a crezut om de afaceri şi a întreprins ceva din mintea lui, a dat-o glorios în bară. Ei bine, tocmai afacerile acestea oneroase pe care le-au făcut cu statul, i-au îmbogăţit, dar în acelaşi timp i-au şi făcut vulnerabili. Stăpânirea stă cu dosarele lor penale sub fund şi le comandă ce să facă. Iar una dintre aceste comenzi a fost să cumpere toate publicaţiile incomode, să le prăbuşească şi să le închidă. Nu a fost greu. Dacă pui o maimuţă să conducă un avion, sigur îl prăbuşeşte. Aşa au făcut şi noii proprietari de ziare, care nu ştiau cum să scape mai repede de ele. Au pus la conducerea lor proştii presei, care asemenea maimuţei care pilotează avionul, au reuşit repede să le prăbuşească. Împreună au acum tiraje cât trăgeau de probă rebuturi ziarele de după Revoluţie ca să regleze culorile la maşina de tipărit.
De ce ATAC? Pentru că am decis să atacăm această stare de fapt. Pentru că am decis să atacăm prostia, incompetenţa, hoţia, minciuna, gunoaiele aciuate peste tot şi care ne sufocă. Ştim că pornim la un război greu şi că adversarii care acum încearcă să-şi rupă gâtul unul altuia, se vor alia împotriva noastră. Dar am decis să o facem, şi plecăm la luptă avand curajul omului care nu mai are ce pierde. Şi cu convingerea că vremea proştilor a început să apună.
Sorin Ovidiu BALAN