Dictatura proștilor cu diplome

„Proștii au o sculă care le ține loc de inteligență - șiretenia", spunea Petre Țuțea. Un mare adevăr care, din nefericire pentru societatea în care trăim este caracterizant. Într-o țară în care nu există un sistem performant de selecție a valorilor și care permite promovarea ignoranților în detrimentul celor merituoși, efectul este dezastruos. Dincolo de aparențe, construite la nivelul percepției generale (nivel cu care n-avem motive să ne lăudăm, fiind exprimat de mediocritate) funcționează o lume în care nu e loc de erori și în care mediocritatea este pedepsită prompt, fără motive și posibilități de apel sau recurs. Ai greșit, ai pierdut !

Până la un punct șiretenia poate fi confundată cu inteligența, iar punctul ține de șablonul de raportare. Cu cât opinia publică și societatea sunt mai evoluate moral, intelectual și profesional, cu atât substituirea inteligenței cu șiretenia este mai greu de realizat. Cu cât standardele sunt mai ridicate și pretențiile mai aproape de gradul de dezvoltare și selecția este mai eficientă în acest sens.

Dacă Dumnezeu a creat o discriminare echilibrată, rezervându-i fiecarui individ un loc precis în marele angrenaj al creației, dotându-l cu atâta inteligență cât are nevoie pentru a-și realiza menirea, în România omul încearcă să răstoarne ordinea divină și să contrazică echilibrul creației, forțând inversarea predestinației. Negând logica echilibrului și mecanismul existenței umane, șmecherul oportunist răstoarnă înzestrarea divină, substituind inteligența cu șiretenia, creând tot felul de mecanisme surogat, care introduc în ecuația selecției breșe anormale, ce permit strecurarea formală a șmecherului, prin viclenie, urzupând mecanismul echilibrului creației. Iar dacă la o primă vedere, fără fitre sau etaloane, totul pare corect, în timp, când efectele substituirii nu mai pot fi ascunse, apar consecințele grave ale înlocuirii inteligenței cu șiretenia, suportate, din pacate, de toți pentru unii.

Economia de piață reală și societatea evoluată au ca origine concurența bazată pe elementele echilibrului divin. Iar societățile care au asigurat desfășurarea concurenței fără influențe externe, deformatoare, stabilind jaloane și praguri inaccesibile șiretului, au avut numai de căștigat, pentru că nu șiretul și cel ce se strecoară generează progres, ci valorile pe care Dumnezeu le-a dotat cu opțiuni multiple față de standard.

Educația și învățământul, pilonii de bază ai selecției valorilor, care ar trebui să cearnă și să diferențieze standardul de full opțion, în România, din concret au devenit ceva formal, adică un mecanism virusat de șireți și de șmecheri, în interesul lor. Dintr-o condiție greu de îndeplinit, respectând standardele competenței reale, studiile universitare au devenit accesibile și șireților, care au transformat majoritatea universităților în tipografii de diplome, iar examenele în prostituție morală degradantă, coborâte sub orice nivel posibil. Inzestrați cu diplome și titluri fictive, neacoperite de acumulări pe măsură, șireții au devenit oficial în România candidați fără concurență la orice post ce presupune inteligență, adaptând mecanismul selecției valorilor pe măsura pretențiilor nu și al cunoștințelor reale.

La nivel de demnitari, administrație, cultură. învățământ, suntem o țară de parveniți și oportuniști, în care mediocrul șiret face legea, profitând de lipsa unor standarde de performanță și de lipsa unui mecanism real al concurenței, pe care l-au desființat, păstrând doar principiile pur formale. Artă, cultură, muzică, administrație și tot ce are tangență cu redistribuirea veniturilor de stat, sunt infestate de mediocritate și șiretenie, mediocritate care, din nefericire, pune amprenta pe întreaga societate, condamnând-o la un conservatorism degradant și la o închistare morală, economică și sociala ce lovește în profundul existenței naționale.

Ignorantul șiret, cu bagaju-i limitat și percepția plafonată, dar „blindat" de diplome și titluri academice, este prezent peste tot: în Parlamentul României, în Guvern, în administrația publică (ministere, parchete, justiție, SRI, învățământ, sănătate, etc.), în Parlamentul European - spurcând cu prezența sa tot ce ar trebui să reprezinte valoare și alterând imaginea țării, percepută ca o țară de idioți ignoranți, din pricina celor ce substituie, prin șiretenie, inteligența. Exemplul Elenei Băsescu, Mariei Grapini, Dacianei Sârbu (Ponta) și mulții alții, produse ale conjuncturilor politice, care au ajuns în Parlamentul European fără a cocretiza anterior în vreo profesie care să-i recomande pentru aceste posturi - unde studiile juridice și experiența profesională trebuia să primeze -, cu studii îndoielnice în ce privește nivelul real sau a multor parlamentari și membrii ai guvernului, care se detașează prin absolvirea celor mai obscure și mai lipsite de performanță unități de învățământ superior posibile, sunt, din păcate, cele care (de)formează imaginea României și o situează într-o nișă a ignoranței, speculată frecvent de oportuniști.

Pe fondul unei prostii generale în administrație și parlament, camuflată de șiretenie, România pierde la greu și plătește lipsa unui mecanism care să blocheze ascensiunea șiretului în administrația publică. Dacă în locul șiretului (produsul care a susținut și menținut și comunismul peste patruzeci de ani în România, al cărei existență a fost posibilă tot datorită lipsei concurenței reale) s-ar fi aflat inteligentul, România n-ar fi cedat industria materialelor de construcții (cimentului, granitului, marmurei, gresiei, etc.), prelucrării metalelor feroase și neferoase, industria chimică, industria textilă, industria alimentară, exploatarea țițeiului, rafinarea și comercializarea carburanților, distribuția gazelor și a energiei electrice, n-ar fi permis vânzarea pământului la prețuri de dumping, etc. Inteligentul n-ar fi privatizat PETROM către OMV, la preț de nimic, îngenunchind România și aservind-o intereselor corporației OMV; n-ar fi privatizat „Petromidia" pe gratis și nici n-ar fi făcut cadou unor străini patru sute milioane dolari contra unei promisiuni stupide; ar fi protejat și n-ar fi vândut firmelor austriece pădurile României la preț de batjocură, atentând la siguranța mediului și al viitorului populației, deșertificând țara; n-ar fi cedat materiile prime necesare construcțiilor infrastructurii rutiere; n-ar fi cedat distribuția gazelor și a energiei electrice nici „băieților deștepți" și nici corporațiilor străine, care spoliază populația; ar fi negogiat subvenția agricolă, la nivelul celorlalte state europene, făcând agricultura și industria alimentară a României competitivă, capabilă să concureze cu restul agriculturii din UE și n-ar fi condamnat țăranul român la foamete și nici să-și vândă pământul pe nimic ca să supraviețuiască; n-ar fi majorat, supid, TVA la 24%, fără a introduce și metoda simplificată de colectare a TVA, încât, timp de trei ani România a devenit cel mai mare furnizor de fonduri pentru crima organizată; n-ar fi împrumutat un miliard de euro lunar pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor publice, indatorând populația, în condițiile în care mafia colecta veniturile bugetare, etc. Dacă România era condusă de inteligenți și nu de șireți, nimic din toate acestea nu se întâmplau. Insă, vorba lui Țuțea, a fost condusă  de proști șireți, care au substituit inteligenții și care au fost ușor executați de către corporațiile multinaționale și de către crima organizată, structuri care, pe lângă șiretenie, mai dispun și de inteligență.

Mult comentată și trâmbițată reducere de TVA, chiar dacă aparent este o lovitură inteligentă, este departe de a fi așa, fiind tot o mutare șiretenească. Evident că oricâte măsuri draconice ar aplica ANAF, bugetul nu poate suporta și susține reducerea TVA de la 24% la 9% la mărfurile alimentare, fără schimbarea metodei actuale de colectare a TVA. Pentru că Romănia, după 1989, nu a mai înregistrat excedent bugetar, echilibrându-și balanța exlusiv din împrumuturi bancare, ajungând la un total de rambursat, în ianuarie 2015, de 94,5 miliarde Euro. Or, minciună mai gogonată decât aceea că ai încasat cu 3,5 miliarde lei mai mult in februarie 2015, fată decât ai estimat și acesta este argumentul sustenabilității, nu exista. În condițiile în care, conform bugetului general consolidat aferent lunii februarie 2015, raportarea se face la un PIB în valoare de 708 miliarde lei, față de 658 miliarde lei în 2014, deci o creștere de 50 miliarde lei anual ce presupune o medie lunara de 4,16 miliarde lei, în ce constă sutenabilitatea ? Pentru că dacă din PIB aproximativ 33% reprezintă veniturile bugetare, aceasta presupune o medie lunara de 1,372 miliarde lei în plus pentru a fi cel puțin la nivelul anului 2014. Or, situându-te la o medie de 1,65 miliarde lei în primele două luni din 2015 (3,3/2), creșterea este de 0,277 miliarde lei/lună, adică 0,554 miliarde lei în primele două luni. Și cum poți asigura sustenabilitatea reducerii TVA la alimentele de bază, care reprezintă aproximativ 50% din TVA colectată, de la 24% la 9% (și care reprezintă 62,5 % din 3,78 miliarde lei, adică 2,36 miliarde lei lunar colectate mai puțin), adică o scădere de 2,36 miliarde lei lunar ope care o „acoperi" cu 0,544 miliarde lei colectate suplimentar la buget în primele două luni ? Nu tot din împrumuturi externe va acoperi Guvernul Ponta „apropierea" de electorat prin reducerea TVA ? În loc de un miliard de Euro lunar împrumutați de guvern, cifra va crește la 1,5 miliarde Euro. Aceasta este „alchimia" reala a sustenabilității reducerii TVA ! Imprumutul extern care va îndatora România dincolo de posibilitățile de rambursare, pentru că, spre deosebire de statele cu care guvernul se compară când e vorba de gradul de îndatorare, economia României este în faliment, respectiv nu produce cât consumă.

Însă cea mai mare cacealma privind reducerea TVA va fi prețul final al produsului. Intr-o țară în care funcționează concurența între producători și în care există un control real al concurenței, ce nu permite constituirea unor monopoluri, o astfel de măsură s-ar resimți din plin. Mă tem însă că în România, unde marile retailuri comerciale fac legea, dețin monopolul asupra comerțului și, implicit, asupra producției (chiar dacă indirect), prețul este stabilit de cerere-ofertă și nu de taxele incluse. În aceste condiții, când prețul de piață este stabilit prin politici de monopol, marile retailuri deținând controlul ofertei, iar cererea este constantă, nu prea văd cum vor scădea prețurile, iar acest lucru s-a văzut cu ocazia sărbătorilor pascale, când politica marilor retailuri a fost de creștere a prețurilor pâna la 40% la unele produse, fără ca TVA să reprezinte vreun impediment. Au speculat cererea și faptul că dețin monopolul comerțului.

 Totuși, „dând Cezarului ce e-al Cezarului", dacă măsura nu va aduce nimic suplimentar la buget, din contra, va mări datoria externă necesara pentru acoperirea diferenței neâncasate, suportată tot de populație, iar populația nu va beneficia prea mult de o astfel de reducere a TVA (cât timp stabilirea prețului va rămâne monopolul marilor retailuri), sigur va înregistra și un efect pozitiv, prin faptul că va lovi direct interesele mafiei și a crimei organizate ce colectau 80% din TVA. Conștient sau inconștient, inteligent sau șiret, Ponta a făcut ceea ce trebuia să facă Guvernul Românie încă din 2007, adică să alinieze TVA la alimente, la cea practicată în UE. O astfel de măsură este benefică, în primul rând pentru ceea ce a mai rămas din agricultura și industria alimentară autohtonă, dar nu și suficientă, pentru că dacă măsura reducerii TVA la alimentele de bază, de la 24% la 9% nu este acompaniată și de o renegociere a subvenției agricole a României, efectele vor fi mult prea mici față de așteptări. Doar reducerea TVA la alimente, de la 24% la 9%, ce încurajează, într-un anume fel, consumul, nu va înlătura spectrul falimentului agriculturii românești și nu va relansa nici economia nici producția, pentru că nu poți fi competitiv având cea mai mică subvenție agricolă din Europa.

Așa că un simplu gest șmecheresc, prin care să atragi electoratul, dacă nu este urmat și de unul inteligent, ce presupune așezarea managementului administrativ al României, pe aceeași treaptă cu cel al celorlalți membrii ai UE, fără a mai suporta discriminari din cauza substituirii celor inteligenți cu proștii șireți, nu rezolvă problema percepției și nici a viitorului, din contra s-ar putea să se dovedească a fi o decizie extrem de proastă. Dacă acasă, unde naivitatea este cultivată, întreținută și exploatată, permite șiretului „blindat" cu diplome să substituie inteligența, în contactul cu inteligența celor din UE, care fac din selectarea acesteia o prioritate, șiretul român nu este decât o victimă sigură, adică prostul ce-și vinde și distruge propriul frate și propriul popor. Rămâne de văzut și analizat cine contorizează profitul final.