Ferma animalelor

Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor, spune o vorbă românească din bătrâni. Înţelepciunea străbunilor îşi găseşte, fără probleme, aplicabilitate şi în politica dâmboviţeană a zilelor noastre. După primele zile de euforie, tot mai multe voci încep să cârcotească pe seama măsurilor luate de către actuala majoritate. Victor Ponta, care părea, imediat după trecerea moţiunii de cenzură că are credit nelimitat la populaţie, începe să se „bucure" de scăderea popularităţii într-un timp record, înainte chiar ca măsurile cu priză la „public" să intre în vigoare.

Că guvernul a fost făcut „pe genunchi" şi că a trebuit să se facă un compromis între obligaţiile de partid şi imaginea bună pe care miniştrii trebuie să o aibă, în perspectiva alegerilor, s-a văzut de la început. Miniştri incompatibili, agramaţi, plagiatori, la care se adaugă inversarea posturilor pe care joacă fiecare au creat un prim semn de întrebare privind corectitudinea şi capacitatea membrilor Cabinetului Ponta.

Au urmat promisiunile exagerate, care în loc să aducă puncte importante la urna de vot au creat îngrijorare printre economişti şi neîncredere în rândul electoratului.

Gafa majoră făcută prin trecerea Inspectoratului de Stat în Construcţii în subordinea Guvernului, urmată de numirea unui nou şef, care după doar câteva zile trimitea magistraţilor o adresă oficială prin care cerea achitarea lui Adrian Năstase în procesul „Trofeul calităţii", a adus prejudicii şi mai mari noii puteri. Am auzit oameni ce comentau că se întâmplă exact ca în celebrul film de animaţie, după ce animalele au preluat puterea şi că nici măcar Băsescu n-a avut tupeul să închidă aşa lejer dosarul „Flota".

Mai rămâne să vedem în ce fel se va tranşa povestea referitoare la reprezentarea României la Consiliul European. Analiştii politici susţin că Dan Voiculescu ţine neapărat la suspendarea preşedintelui şi că Antonescu îi face, de voie, de nevoie, jocul. Aceiaşi analişti spun că tocmai acesta ar fi motivul pentru care Andrei Marga a fost numit la Externe şi nu la Educaţie. Rolul său ar fi să-l provoace pe Traian Băsescu, pentru ca acesta să ofere motivul pentru suspendare. Chiar dacă lupta pentru prezenţa la Bruxelles pare o joacă în curtea şcolii, absolut nepotrivită în aceste momente, miza este cu mult mai mare.

Teoretic, Băsescu nu mai are nimic de pierdut. Cu toate acestea, în mod surprinzător, preferă să tacă şi să nu iasă la atac. Asta înseamnă că are ceva de câştigat. Ce anume, vom vedea în curând. Oricum, înainte de alegerile din toamnă.

Mihai Ghezea