Frecție la piciorul de lemn al turismului românesc

Metoda de punere a căruței înaintea cailor este, fără doar și poate, inventată și brevetată în România.

Și când uităm aspectul respectiv se găsește, invariabil, câte un înalt funcționar sau un demnitar al statului, care să ne reamintească unde trăim. Ultimul pe listă este Ministrul delegat pentru Turism, Maria Grapini, care s-a trezit umflându-și mușchii, fără măcar să știe de ce.

„Lucrăm la un proiect şi dorim ca cei care deţin spaţii în staţiunile turistice, dar care sunt lăsate în paragină, să fie amendaţi. Vor avea la dispoziţie 12 luni să îşi pună la punct aceste spaţii, în caz contrar vor fi amendaţi. Ori îşi vând spaţiile, ori le refac", a spus Grapini. Și, pentru a arăta că nu e o glumă, a ținut să prezizeze că a propus o taxă zilnică de 150 de euro pe suta de metri pentru construcţii şi 100 de euro pe zi pentru spaţiile adiacente construcţiei drept amendă pentru cei care nu se vor conforma voinței ministeriale.

Metoda pare preluată din ideile mărețe propuse și pentru agricultură. Și cei care păstoresc acest sector, întâmplător, tot conservatori, au venit cu ideea că ar trebui confiscate terenurile pe care țăranii nu le muncesc. După cum se vede, părerea fostului președinte Iliescu, cel care declara, în urmă cu mulți ani, că proprietatea este un moft este împărtășită de o mare parte a clasei politice din țara noastră.

Cât privește confuzia în care se zbat cu toții, confundând cauza cu efectul, nici măcar nu mai trebuie discutată. În agricultură, pe țăran îl costă lucratul pământului mai mult decât ce obține din recoltă. Pentru că autoritățile protejază mafiile din piețe, pentru că statul și-a distrus, singur, silozurile de depozitare a cerealelor, pentru că e mult mai profitabil pentru cei implicați în toate astea să importăm produse agricole, în condițiile pe care le stabilesc ei, decât să facem ce trebuie.

Regula se aplică și în turism. Marile hoteluri, terenurile și celelalte proprietăți au fost cumpărate, pe mai nimic, de oamenii politici și de apropiații săi. Toate guvernele care s-au perindat până acum au împărțit, cu mână largă, la ai lor. Privatizare, drepturi ale revoluționarilor, concesiuni, toate metodele au fost folosite. Cei mai mulți dintre noii proprietari nu au nici în clin, nici în mânecă cu turismul. Vor doar să obțină profit.

Cât mai mult, cât mai repede. De ce ar investi? Pentru ei, rețeta este simplă: exploatare la maximum, iar când proprietățile se dărâmă, pot fi vândute altora, care vor, poate și știu, să facă turism. Și degeaba încerci să acreditezi ideea că unuia care a obținut 100 de metri pătrați într-o stațiune, dar i-a lăsat în paragină îi dai amenzi de 150 de euro pe zi, adică vreo 55.000 de euro pe an, că râd și curcile. Problema nu este la „privați", fie ei persoane fizice sau juridice.

Nu ei sunt responsabili de starea deplorabilă a turismului românesc. Fie că vor, fie că nu, guvernanții, cei de acum, laolaltă cu toți cei care au fost înaintea lor, din '90 și până acum, trebuie să-și asume actuala stare de fapt și să recunoască, în mod public, lipsa soluțiilor. Chiar dacă, în traducere liberă, înseamnă incompetență și corupție.