Greaua moştenire loveşte din nou

Programul de guvernare al Guvernului Ponta anunţă drept prioritate reîntregirea salariilor bugetarilor până la sfârșitul anului, dar și restituirea sumelor reținute, fără bază legală, pensionarilor. Prin asumarea acestor obligații USL și implicit liderii Uniunii și-au asumat o responsabilitate politică majoră. Dacă nu se vor ține de cuvânt ei riscă, ca la alegerile din această toamnă, să iasă șifonați.

Preventiv, Victor Ponta a și anunțat că executivele precedente nu au prevăzut în execuția bugetară nici un șvanți pentru aceste cheltuieli, ba mai mult, cu o săptămână înainte de a se prezenta cu echipa sa în fața Parlamentului, premierul desemnat a început să se plângă de greaua moștenire lăsată de Guvernul MRU. Intervențiile premierului desemnat ne-au lăsat să înțelegem că, dacă noul Guvern nu se va ține de cuvânt, nu ei ci Executivele precedente sunt responsabile. Parcă înainte de a face promisiuni nu știa ce îl așteaptă. Pentru mine declarațiile lui Ponta sunt revoltătoare. Cum poate un politician responsabil să facă asemenea afirmații atâta timp cât bugetul pe anul în curs a fost dezbătut și votat în Parlamentul din care face parte și premierul desemnat.

Sintagma „greaua moștenire" a apărut încă din 1990, când primul guvern după alegeri libere, în incapacitatea sa de a administra țara, a trebuit să explice populației seria lungă de decizii restrictive. Vinovat a fost găsit regimul comunist care a lăsat moștenire o administrație mofluzlâc. Tot despre moștenire falimentară au vorbit și premierii CDR, Victor Ciorbea și Radu Vasile. După 2000 Adrian Năstase, mai apoi Călin Popescu Tăriceanu s-a scuzat în fața electoratului aruncând vina pe predecesorii lor. Când Emil Boc a ajuns în fruntea Guvernului tot greaua moștenira a fost bariera între Executiv și bunăstarea populației.

Țin minte că înainte, pe vremea comuniștilor, se vorbea despre generațiile de sacrificiu. Generația anilor '50 a avut de suferit din cauza luptei împotriva chiaburimii, duşman al clasei muncitoare şi al ţărănimii muncitoare. A urmat apoi genrația deceniului șase și șapte. Și ei au fost sacrificați pe altarul comunismului. Pur și simplu. Cei din anii '80 au căzut victima dictaturii ceaușiste. Când să crezi că e spre bine, afli că generațiile din ultimele două decenii sunt victimele unor politicieni incompetenți care în loc să rezolve prolemele societății aruncă vina pe „greaua moștenire".

Am notat toate aceste idei fără să fiu partizanul coaliției tocmai demisă în Parlamant.

Laszlo Kallai