Între pomana porcului și bilanțul postdecembrist

Ca la fiecare sfârșit de an, românul trage linie, taie și adună. Taie porcul și adună anii scurși de la evenimentele din iarna lui '89. Rezultatul îi dă, din păcate, cu minus.

De speranțele puse odată cu fuga lui Ceaușescu de pe acoperișul fostului Comitet Central s-a ales praful. Nici porcul nu mai e ce-a fost, se vaită nostalgicii, care devin, cu fiecare an, tot mai mulți. La fel și revoluționarii, care răsar și acum, la 24 de ani de la lovituție.

Mai nou, liderii revoluționarilor își arogă merite și pentru aducerea la putere a actualei majorități. Săptămâna trecută, Dumitru Dincă îi reproșa lui Ion Iliescu faptul că, deși revoluționarii au stat în stradă și au forțat căderea Guvernului Ungureanu, n-au primit avantajele care le-au fost promise pentru asta.

Reacțiile interne au întârziat să apară, în schimb, mai mult ca sigur, ambasadorii statelor civilizate s-au luat iarăși cu mâinile de păr, întrebându-se ce căutăm noi în Uniunea Europeană, în NATO sau în alte organisme care pun preț pe ideea de democrație.

Dincolo de toate astea, nu putem să nu observăm că, indiferent ce partid a fost la guvernare, de stânga, de dreapta, de centru sau combinat, societatea românească a involuat în toți acești ani. Economic, social și mai cu seamă politic. Clasa politică a crescut, și ea. Avem tot mai mulți parlamentari, tot mai mulți funcționari numiți pe criterii politice în organisme complet inutile, inventate pentru a satisface clientela politică, tot mai multe căpușe abonate la bugetul de stat. Toți aceștia sunt din ce în ce mai prost pregătiți, pentru simplul motiv că politrucii nu au timp de asemenea „nimicuri", mai tupeiști și mai disprețuitori la adresa legii. Vesticii trimit, tot mai des și din ce în ce mai răspicat, avertismente că, dacă vrem să mai rămânem în clubul lor trebuie ca aleșii noștri să înceteze siluirea statului de drept.

În replică, societatea civilă pare să iasă, încet, timid, din letargie. Protestele publice devin tot mai publice, iar participanții - tot mai numeroși. Ca în orice stat civilizat, este modalitatea prin care poporul își face auzită vocea și altfel decât prin vot. Mai devreme sau mai târziu, guvernanții vor fi nevoiți s-o ia în seamă.

Sunt primele semne de trezire a poporului român, după mai bine de 20 de ani. Se pare că s-a atins un punct de la care ceva trebuie, obligatoriu, să se schimbe. Sper din tot sufletul că e primul pas către însănătoșirea societății românești.

Vom mai vedea. Urmează un an plin de evenimente. Tocmai de aceea, cred că ar fi timpul să simțim și sărbătorile așa cum le întâmpinau și bătrânii noștri: cu pace, cu liniște, cu bucurie. De aceea, vă doresc un Crăciun fericit și un an mai bun, plin de împliniri. Politica mai poate să aștepte. Măcar până la anu'. La mulți ani!