Justiție pe bani

Din ce în ce mai des, avem parte de scandaluri publice în care sunt implicați magistrați, mulți dintre ei activând în cele mai înalte instanțe. Aproape invariabil, este vorba despre mită, primită pentru rezolvarea unor dosare „grele".

Se spune că nu există pădure fără uscături, dar în unele domenii, printre care și cel al justiției, uscăturile au rămas nedescoperite o perioadă prea lungă de timp.

În ultimul caz pus pe tapet, cel al judecătoarei Veronica Cîrstoiu, de la Curtea de Apel Bucureşti, procurorii vorbesc despre o mită de peste un milion de euro. Pentru românul obișnuit, care muncește din zori și până în noapte pentru o leafă de 1.000 - 1.500 de lei și știe că dacă fură o pâine intră după gratii ani de zile, pare ireal. Înseamnă că a fi judecător este mai tare decât să câștigi la 6 din 49, o dată pe an. Poți primi șpagă de milioane de dolari, doar ca să „trântești" niște procese, cum se spune în fotbal. Apropo, parcă nici în fotbal nu se vehiculează asemenea sume. Sau se plătește cu libertatea (vezi cazul „Valiza" și sentința lui Gigi Becali).

Mai acum câțiva ani, se spunea că intrarea în magistratură îl costă, pe un absolvent de Drept, vreo 50.000 de euro. Doar șpaga. Apărea, imediat, și întrebarea pe care și-o pune orice persoană cu ceva bun-simț în dotare: în cât timp și-ar recupera un judecător „investiția", doar din salariu? La un calcul simplu rezultă vreo câțiva ani. Cam multicei. Și atunci, nu-i normal să te gândești că toți cei care apelau la această variantă o făceau cu gânduri mai puțin ortodoxe, care nu au prea mare legătură cu litera și spiritul legii?

Este perfect adevărat că judecătorii au foarte mult de lucru, că dosarele se adună tot mai mult și că munca lor este una foarte grea. Dar e la fel de adevărat că sunt „stat în stat". Că nimeni nu-i trage la răspundere pentru sentințele vădit greșite. Nici pentru că pierdem, la CEDO, procese pe bandă rulantă, iar statul român, adică fiecare dintre noi, este condamnat la plata unor sume enorme. Sunt singurii bugetari care nu s-au ales cu salariile scăzute, din cauza crizei, ci cu ele majorate. Poate și pentru că au dat Statul în judecată și tot ei au judecat procesele. De aceea, sunt categoria socială cu cele mai mari salarii și pensii din România.

Cei mai mulți își fac treaba, corect. Dar nu toți. Și pe aceștia, din păcate, refuză să-i elimine din sistem. Dintr-un sistem închis, în care se știe cine ia șpagă și cine nu, cine joacă politic și cine nu, cine este competent și cine nu are ce căuta acolo.

Din când în când, pică unul sau altul, care nu respectă regulile jocului. Exact ca în politică. Puterile statului își fac de cap. Justiția joacă politic, pentru a nu-și pierde privilegiile. Politicul stă în banca lui, pentru că altfel ajunge în spatele gratiilor. Dolce far niente. Pierde doar omul simplu.
Un milion de euro. Încă nu-mi vine să cred...