Maşinuţa nedoctrinară de partid

Frunzăverde şi-a luat primăreii si cei doi-trei parlamentari sub braţ şi s-a făcut şef liberal. Piedone a fost anunţat, în aceeaşi zi, drept candidat şi de către putere şi de opoziţie. Într-un final, lucrurile s-au lămurit, dar au rămas tot ca în gară, pentru mulţi. Iar sezonul de sărit dintr-o barcă în alta abia s-a deschis. Motivul este foarte simplu: vin alegerile, în cel mai pur stil românesc, iar locurile călduţe acum se stabilesc.

De când cu deschiderea ediţiilor locale ale Atac am avut prilejul să iau şi pulsul altor zone ale ţării, să descopăr „intenţia de vot", cum ar spune reprezentanţii preacinstitelor noastre institute de sondare a opiniei publice, atunci când îşi dau cu părerea pe lângă realitate. Din păcate pentru noi, cetăţenii acestei ţări şi din fericire pentru iubiţii noştri politicieni, peste tot se regăseşte aceeaşi „sictireală", acelaşi dezinteres pentru alegeri şi aceeaşi resemnare ca şi în Capitală. Există, în doze mai mari sau mai mici, furia împotriva actualilor guvernanţi şi a privaţiunilor pe care le-au impus, dar şi disperarea că suntem condamnaţi în continuare, că nu are cine să ne scoată din situaţia actuală, că „toţi sunt la fel şi nu vor decât să fure". Oamenii spun acelaşi lucru: nu se regăsesc în nicio parte a spectrului politic, nu au cu cine vota şi speră să apară până la urmă, de undeva, din neant, un salvator călare pe un cal alb.

Mai acum câţiva ani se vorbea despre doctrine, despre stânga, despre centru sau dreapta, acum cei care încearcă să mai abordeze un astfel de ton sunt priviţi de parcă ar fi picat din lună, chiar şi de proprii colegi sau de moderatorii emisiunilor la care sunt invitaţi. Tot cu ceva ani în urmă, politicienii se plângeau că suntem un popor care mai are mult până să ajungă la maturitate politică.

Dovada, spuneau ei, ar fi că în mediul rural este votat omul şi nu se ţine cont de partid, în special din cauza lipsei de informaţie. Iată că acum, în anul de graţie 2012, principiul s-a extins până la nivel de Capitală. Acesta este motivul pentru care sunt momiţi asiduu politicienii cu electorat propriu, indiferent din ce grupare politică ar face parte la un moment dat. Principiile referitoare la traseismul politic, trâmbiţate până acum de fiecare partid au fost călcate în picioare, cu nonşalanţă.

Fiecare vot este extrem de valoros, tocmai pentru că se vor strânge extrem de puţine. Cetăţeanul dezamăgit va sta acasă, în timp ce secţiile de votare vor fi umplute cu cei duşi acolo de mânuţă de către maşinăria de partid, contra cost, cu japca sau pe bază de promisiuni. Mă tem că vom asista la un an electoral condus de un slogan „elitist", împrumutat de pe stadion: „Pe ei, pe mama lor!"

Claudiu Bran