Nimic nu-i nou sub soarele României și totul este programat!

Firma austriacă „Holzindustrie Schweighofer" i-a adresat o scrisoare premierului Victor Ponta în care cere scoaterea pragului de 30% din Codul Silvic și amenință cu instanța. In scrisoare, publicată de "știripesurse.ro", se arată că noua lege încalcă normele europene privind competiția (care norme și cine le-a emis ?) și se subliniază faptul că restricțiile introduse prin noul Cod Silvic afecteaza relațiile româno-austriece.

Pe lângă tupeul ieșit din comun al firmei austriece, care omite faptul că exploatrea pădurilor, adică a unui bun național, nu poate face obiectul unei „competiții" ci ține de strategia fiecărei nații de a-și proteja mediul înconjurător și bunurile naționale (fapt ce se întâmplă în toate țările europene și, în special, în Germania, Elveția, Franța și Austria, unde tăierile de masă lemnoasă sunt contigentate drastic) „Holzindustrie Schweighofer" spune și lucrurilor pe nume. Adică că dacă nu ne lăsam exploatați și dacă nu punem la dispoziția corporațiilor austriece, aproape pe gratis, fondul forestier (chiar cu riscul iresponsabil al transformării României în deșert) s-ar putea să creăm un scandal diplomatic și suntem amenințați cu instanțele internaționale. Deci, indirect, compania austriacă recunoaște faptul ca aderarea la UE a României a avut ca scop devalizarea și exploatarea totală a resureselor naturale, în numele unei stupide competiții pentru profit ? Și ? Dacă nu acceptăm condițiile de colonie, în care suntem tratați de firmele austriece, chiar ne poate afecta un asemenea scandal și chiar se va găsi vreo instanță care să oblige România, făcând abstracție de ceilați membrii ai UE, să pună la dipoziția „Holzindustrie Schweighofer" întreg fondul forestier al țării ? Chiar trebuie să acceptăm ce e mai rău în capitalism, monopolul, care tocmai distruge piața liberă, prin eliminarea concurenței și să nu reacționam ? Pentru că ceea ce face „Holzindustrie Schweighofer" în România, precum „O.M.V.", sunt, de departe, practici de monopol antidemocratice și antieconomie de piață, ce au transformat România, evident, în colonie austriacă.

Pe de altă parte, invocând același principiul al competiției, de ce nu procedează „Holzindustrie Schweighofer" în același mod și în Austria, Germania sau Polonia care au contingentat la minim posibil exploatarea de masă lemnoasă ? De ce nu dă statul austriac în judecată pentru că nu respectă compeția și nu permite „Holzindustrie Schweighofer" să defrișeze Austria în numele competiției ? Chiar a ajuns competiția, indiferent de urmări, un criteriu al existenței sau nu în U.E.?

Lecturând scrisoarea (amenințarea) „Holzindustrie Schweighofer" parcă retrăiesc momentele de dinaintea privatizarii „PETROM" când lobby-stul (traficant de influență și mituitor, conform legislației române) Wolfgang Ruttenstorfer (pe atunci șef al unei obscure firme, „O.M.V. Mineral Oil România SRL", ce deținea 25% din acțiunile "ROMPETROL"), după ce a fost prins cu „mâța-n sac", adică comercializând, prin intermediul stațiilor „O.M.V. Mineral Oil România SRL", carburanți contrafăcuți de "ROMPETROL" (subsemnatul a întocmit actele în urma analizelor de laborator care confirmau că "OMV comercializa carburanți contrafăcuți), a început să amenințe instituțiile statului (Garda Financiară), speculând lăcomia celor din Guvernul Năstase pe care se bazau și pe care, se pare, îi mituise și, se pare (după lipsa de reacție), îi șantaja, punând „pumnul în gură" celor care investigau infracțiunile comise. Și în loc să fie cercetat penal pentru mizeriile pe care le-a făcut în România, încurajat de toleranța idioată și lipsa totală de reacție a autorităților române, speculând lăcomia și prostia (la care, bineînțeles, s-a adaugat și promisiunea „O.M.V." de preluare și ștergerea furăciunilor de la „PETROM„ ale PSD-iștilor și alți politicieni lacomi), Wolfgang Ruttenstorfer a îndrăznit și mai mult, trăgând toate sforile pentru privatizarea „PETROM„ în forma păguboasă pentru statul român în care a fost privatizată de Guvernul Năstase, acaparând, la preț de bacșis (!?), cele mai importante rafinării ale României, exploatarea țițeiului și distribuția de carburanți (!!??). Într-o țară normală în care autoritățile ar fi aplicat legea, Năstase si Wolfgang Ruttenstorfer ar fi trebuit deferiți justiției pentru dare și luare de mită (chiar dacă nu direct, ci indirect, prin preeluarea de către „O.M.V." a furăciunilor PSD-ului de la "PETROM", în valoare de peste 33.000 miliarde vechi) și, având în vedere paguba adusă statului român, ar fi trebuit închiși pe viață, iar privatizarea "PETROM" anulată. Dar, nu numai că Năstase și Wolfgang Ruttenstorfer n-au fost cercetați de organele de cercetare penală pentru privatizarea frauduloasă a „PETROM" și pentru metodele infracționale prin care s-a realizat privatizarea, ci, din cauza toleranței prostești și a letargiei profesionale în care vegetează instituțiile statului, am ajuns în postura în care Adrian Năstase și Wolfgang Ruttenstorfer, în loc să răspundă pentru devalizarea economiei și îngenuncherea României din punct de vedere al accesului la propriile resurse (dacă se supără OMV și închide robinetul, România intră în faliment total), pozează în moraliști și profesioniști integrii, de succes, după ce-au jefuit România de cel mai de preț bun pe care l-a avut: petrolul. Imbătat de succesul din România, unde a prostit un întreg guvern, Wolfgang Ruttenstorfer a crezut ca-și poate continua activitatea, în aceeași manieră și în Austria și, pe metoda deja patentată a lui Dinu Patriciu la ROMPETROL, când a cumpărat acțiunile "O.M.V." și a manipulat bursa (în fapt, se pare, banii au constituit o parte din mita privatizării „PETROM"), a vândut, în martie 2009 participaţia de 21% la compania maghiară. CEO-ul „O.M.V.". Wolfgang Ruttenstorfer a anunţat însă cu o săptămână înainte de publicarea tranzacţiei că nu intenţionează să vândă. Cu toate acestea, el cumpărat în acest interval acţiuni „O.M.V." în valoare de 620.000 de euro, care au crescut în valoare după anunţul vânzării. Spre deosebire de România, Procuratura austriacă a acționat rapid și l-a pus pe Wolfgang Ruttenstorfer sub acuzare,  pentru tranzacţii bursiere pe bază de informaţii privilegiate (insider trading).

Acum, uitând pățania cu „PETROM", avem un nou caz Wolfgang Ruttenstorfer, care, parcă la idigo, a lăsat România fără o altă resursă importantă: pădurile, speculându-se același lucru: lăcomia și prostia guvenaților români. Tupeul austriecilor și de aceată dată, se bazează tot pe faptul că mulți din guvern „au pus botul„ la „ofertele" lobby-ului austriac, punând toate pădurile din România la dispoziția „Holzindustrie Schweighofer" și pe faptul că autoritățile din România tratează cu prea multă indiferență problema gravă a mediului și viitorului țării, aceptând, deliberat, măcelărirea fondului forestier al României. Să ajungi să ameninți Guvernul României, când ai probleme uriașe în ceea ce privește respectarea legislației și Guvernul să nu reacționeze, prin demararea unor controale profesioniste (Antifrauda, Inspecția Silvică, Garda de Mediu, etc.), este o dovadă a faptului că „Holzindustrie Schweighofer" își bazează șantajul, ca și Wolfgang Ruttenstorfer, pe „verigile slabe" din Parlamentul și Guvernul României, care de la Năstase începând, avânt (coincidență sau interese ?) la timonă pe omniprezentul guru al silvicultorilor, Adam Crăciunescu, când e vorba de ascensiunea „Holzindustrie Schweighofer"  (aflat sub protecția totală a lui Ilie Sârbu, socrul lui Ponta), fac jocurile firmei austriece, luând de proști o întreagă Românie. Făcând abstracție de perioada crăciunistă din Arad, când arădenii, în urma defrișărilor necntrolate, se vedeau „live" cu bihorenii, personal, aflându-mă în urmă cu câțiva ani în verificări la ocoalele silvice din Maramureș (ocolul Sivic Borșa) și Suceava (Ocolul Silvic Cârlibaba) am constatat aceeași operațiune masivă de tăiere ilegală și de transport al masei lemnoase către unicul cumpărător din zonă, „Holzindustrie Schweighofer". Nici n-am apucat să ajung la Dornești (unul dintre cele mai mari pucte de lucru ale „Holzindustrie Schweighofer"), pentru a verifica livrările de masă lemnoasă tăiate nelegal, fiind amenințat de contabila societății, că-l va suna pe ministrul finanțelor de atunci, Mihai Tănăsescu (fost P.S.D.). Deci amenințările „Holzindustrie Schweighofer" nu sunt accidente, ci o practică și se bazează pe un „lobby" la cel mai înalt nivel, pentru descurajarea oricăror încercări de blocare a jafului național, ce arată mai degrabă a trafic de influență decât a lobby. Iar ca totul să aibă o logică, mă întreb ca tot suspiciosul deformat de profesie: Adam Crăciunescu și Ilie Sârbu (susținători, se pare, a „Holzindustrie Schweighofer"), n-au case de vacanță în Austria, unde procurorii români n-au competență pentru flagrant ? Dar „parteneri„ austrieci care lucrează cu marfă de la „Holzindustrie Schweighofer", la prețuri preferențiale ? Dar conturi în bancile austriece ? Nu că n-ar fi legal, dar aș fi curios cine le alimentează ! Întrebări, întrebări al căror răspuns necesită profesionalism și nu epurări de profesioniști și substituirea acestora cu diletanți, așa cum procedează Guvernul Ponta. Fiindcă dacă România a ajuns în acest punct, fără întoarcere, vina o poartă, în primul rând, politicul ce a infestat și distrus administrația publică profesionistă înlocuind-o cu lingăi și executanți docili a ordinelor politice, incapabili să facă față „lobby-ului" „Holzindustrie Schweighofer".