Nu-i nicio minune

Acesta este titlul unei cărți scrise, cu mulți ani în urmă, prin '76, de celebrul Iozefini-tatăl, unul dintre cei mai buni iluzioniști pe care i-a avut România. Dar aceeași expresie se potrivește perfect și când ne referim la Consiliul Național de Coordonare al PDL, ce a avut loc sâmbătă, la Palatul Parlamentului.

Apropiații președintelui democrat-liberalilor, Vasile Blaga, au câștigat la pas mai toate posturile importante din partid. În primul rând cele patru, de prim-vicepreședinți și cea de secretar general. Cu toate acestea, mai mulți comentatori se mirau că Elena Udrea a rămas zâmbitoare și, cel puțin aparent, destul de relaxată. Dovadă a faptului că așa-zișii analiști nu mai înțeleg nimic din ceea ce se petrece în culisele Partidului Democrat-Liberal.

De fapt, lucrurile sunt simple. Traian Băsescu joacă, așa cum a făcut-o de fiecare dată, la două capete. Pe de-o parte, în ciuda spectacolului cu "adio Partid Democrat, te pup, papa", nu-i prea vine la îndemână să lase partidul, cu ale sale filiale locale, pe mâna lui Vasile Blaga, așa de ușor. Pe de alta, dacă lucrurile tot nu i se leagă, pregătește alternativa, cu Mișcarea Populară. Dar să le luăm pe rând.

Câțiva oameni ai președintelui, rătăciți prin organismele de conducere ale partidului vor putea vota împotriva oricărei inițiative de fuziune între PDL și PNL. Și vor putea face atmosferă. Plus că una este să te opui din interiorul partidului și alta să critici de pe margine. Traian Băsescu este conștient că dacă o asemenea fuziune ar avea loc, cei rămași în afara respectivei construcții nu ar mai conta prea mult pe scena politică, drept reprezentanți ai dreptei românești.

Prin urmare, le-a cerut apropiaților săi să mai rămână o vreme în PDL, pentru orice eventualitate. Și să încerce ori să preia conducerea, într-o perioadă rezonabilă de timp, ori să o compromită de tot pe actuala, astfel încât la o eventuală migrare în masă către Mișcarea Populară să plece din PDL cât mai multe filiale județene și cât mai mulți membri. Cu atât mai mult cu cât nici Mișcarea Populară și nici celelalte partidulețe de dreapta nu prea au sedii în teritoriu, și nici organizații la nivelul satelor și comunelor. Pentru a rezolva toate aceste "mici probleme" este nevoie de ceva timp.

Oricum, ideea Mișcării Populare a fost ca aceasta să fie alianța, "umbrela" sub care să se adune mai multe forțe politice care să reprezinte "dreapta", iar Partidul Democrat Liberal să stea în prima bancă. Pentru că socoteala de-acasă nu s-a mai potrivit cu cea din târgul politic, s-a trecut la planul B. Dar acesta nu prevede mișcări spectaculoase într-un viitor extrem de scurt. Prin urmare, la CNC al PDL nu putea să se întâmple nimic extraordinar. Iar actorii politici știau și ei acest lucru. De aceea, nu-i nicio minune!