Oile rătăcite printre râpe şi munţi

Optsprezece liberali rătăciţi. Optsprezece oi care se pierd de turmă. Şi care încearcă să se refugieze în munţi, pentru a aluneca în râpă. Este o posibilă definiţie a unui ONG creat de Călin Popescu Tăriceanu, din neputinţa de a face, pentru moment, un partid politic. Sau de a prelua PNL. Un ONG în care s-au strâns nu numai frustraţii, ci şi câţiva foşti miniştri ai Cabinetului Ponta II. Ce perspective are mişcarea declanşată joi?

Experienţa pe care am acumulat-o în atât de mulţi ani, în care, zi de zi, am făcut analize politice, îmi spune că acest ONG s-a născut mort. Că încercarea lui Călin Popescu Tăriceanu este sortită eşecului. Iar oile rătăcite din PNL sau cel puţin o parte dintre ele se vor întoarce, după un timp, în acest partid. După ce îşi vor fi consumat şi frustrările şi speranţele. La fel cum, iată, urmează să se întoarcă, sigur, pe calea onorabila a unei fuziuni, şi alte oi rătăcite, amăgite de o alianţă cu Traian Băsescu şi intrate în PD, pentru a forma ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de PDL. Un PDL, în fine, fără Traian Băsescu.

Călin Popescu Tăriceanu este un caz. Cu totul şi cu totul special. Căruia ar merita să-i dedicăm nu o simplă analiză, ci chiar o carte. Sau un scenariu de film. Este refondator al PNL din anii '90. Un intelectual rasat. Un om politic bine cusut şi care, nu de puţine ori, şi-a demonstrat verticalitatea. A condus PNL un întreg ciclu şi a avut rezultate bune. Apoi a condus unul dintre cele două guverne performante ale României. Era suficient să stea nemişcat în PNL. Ar fi avut cele mai mari şanse de a deveni acum preşedintele acestui partid. Şi poate candidat prezidenţial. Într-un mod cu totul şi cu totul inexplicabil, l-am văzut într-o dimineaţă căţărându-se pe treptele Palatului Victoria, pentru a bate palma cu cel pe care partidul, printr-o decizie democratică luată de o majoritate covârşitoare, l-a decretat drept adversar politic. S-a dus la Victor Ponta, primind în schimb o funcţie efemeră. Cea de preşedinte al Senatului. Şi o întreagă logistică, pentru a demonta, din exterior, PNL. Pentru a demantela acest partid. Pentru a-l readuce în braţele sufocante ale PSD. Demisionat şi anunţând fel de fel de tentative vizând crearea unui nou partid liberal, la un moment dat, Călin Popescu Tăriceanu a făcut încă un gest cu totul şi cu totul surprinzător. Şi totodată confuz. A încercat să se reînscrie, nestatutar, în partidul pe care l-a părăsit. Iar acum, după ce a eşuat, Tăriceanu a zămislit un ONG. Care va deveni cândva sau nu va deveni niciodată un partid.

Cel mai proeminent personaj din proximitatea sa este un al fost demnitar liberal, domnul Daniel Chiţoiu. Un personaj tenebros. Ridicat de fosta conducere PNL în demnităţi înalte. Vicepreşedinte al partidului. Secretar general. Ministru al Industriei. Ministru al Finanţelor. Pe vremea în care eu îl acuzam pe domnul Chiţoiu că a trădat PNL în favoarea PSD şi că a devenit o slugă specială a lui Victor Ponta - specială, pentru că, aşa cum a constata DNA, a avut şi o agendă proprie -, ceilalţi colegi liberali mă priveau cu neîncredere şi cu scepticism. Mai de curând, unii colegi au avut aceeaşi reacţie atunci când le-am spus că domnul Chiţoiu va pleca cu arme şi bagaje, dar nu şi cu banii strânşi, aşa cum i-a strâns, alături de Călin Popescu Tăriceanu. Şi, fapt de necrezut, Tăriceanu îl va primi. Pe cine? Pe Chiţoiu. Pe acelaşi Chiţoiu cu care, de nenumărate ori, în Delegaţia Permanentă şi în Biroul Politic Naţional, Tăriceanu a avut extrem de dese confruntări. Acuzându-l pe Chiţoiu că trădează liberalismul făcând politica lui Victor Ponta. Iar Chiţoiu replicându-i că este depăşit şi că nu ştie ce spune. Şi iată că, astăzi, Chiţoiu s-a lipit de Tăriceanu ca un timbru de plic. Iar Tăriceanu l-a primit cu braţele deschise. Acesta să fie noul suflu liberal? Acesta să fie liberalismul autentic?

M-am oprit asupra acestor două exemple, pentru că ele sunt extrem de elocvente în tentativa mea de a da un răspuns la întrebarea: „Ce vor, de fapt, oile rătăcite din PNL?".

Din păcate, primul răspuns şi mă tem că şi cel definitiv este că adepţii noului ONG umblă cu limba scoasă după sinecuri. Pe care, fireşte, Ponta le promite.