OK ! Ne-ați scăpat de Ioțcu &Co.! Dar „mizeria” făcută cine-o curață?

Reținerea șefului Consiliului Județean Arad, de către DNA, face parte deja dintr-o normalitate grotească a unei societăți complet viciată și infestată de imoralitatea politică ce și-a întins tentaculele la toate nivelel administrației publice.

Ioțcu este, din păcate, nu un caz izolat și atipic, ci o creație tipic politică și unul din nenumăratele exemplare din panoplia recentă a DNA, care, deși, aparent, ar trebui să atragă elogii la adresa activității DNA, în fapt arată că trăim într-o societate bolnavă, în care corupția a devenit endemică și o plagă imposibil de stopat, iar ce face DNA nu este altceva decât sinonim cu a pescui într-o crescătorie de pești, unde n-ai nevoie nici de momeală. Ioțcu, alături de foștii colegi din fruntea altor Consilii Județene, precum Mischie, Bunea Stancu, Nicușor Constantinescu, Florin Țurcanu, Constantin Conțac, Francisc Kiss, Borboly Csaba, Silvian Ciupercă, Ion Prioteasa, Horea Uioreanu, Aristotel Cancescu, Mircea Cosma, Adrian Duicu, Cristinel Bîgiu, Mircea Moloț, Constantin Nicolescu, Titus Bojin, Sorin Frunzăverde sau de nu mai puțin celebrii primari Antonie Solomon, Valentin Frâncu, Cristian Anghel, Tudor Pendiuc, Radu Mazăre, Nicolae Matei, Gutău Mircia, Sorin Apostu, Romeo Stavarache, Gheorghe Ștefan, Constantin Boșcodeală și mulții alți ordonatori de credite și gestionari de fonduri publice, este prototipul politicianului parvenit, promovat din nimeni și nimic profesional și moral, pe filiere de partid și care, profitând de oportunitățile ivite s-a instalat la pupitrul de comandă a bugetului public, distribuind și gestionând banii cetățenilor după bunul plac, fără a da socoteală nimănui despre eficiența cheltuirii banului public, pentru că a fost promovat de nicăieri, înainte de a absolvi cursurile de normalitate și morală. Pe de altă parte, Ioțcu și ceilalți menționați, nu sunt nici cei mai răi, nici ultimii și nici doar unicele exemplele negative ale unui sistem administrativ bolnav cronic, ci modelul generalizat care gestionează astăzi bugetul public în România și banii cetățenilor. Un sistem creat eminamente politic, prin promovări ale mediocrității, pe criterii de obediență, care a subordonat întrega administrație publică, cu indivizi gen Ioțcu, scoși din „jobenul" leaderilor tip Falcă, ce s-au văzut jupâni peste județe sau chiar regiuni și care și-au selecționat subordonații și „colegii", nu pe criterii profesionale, de competență, valoare sau percepte morale, ci pe maleabilitate morală și supușenie totală, adică pe criterii de tip Camorra.

Dacă curățarea sistemului s-ar limita la înlăturarea ordonatorilor de credite, gen Ioțcu &Co., care au confundat banul public cu contul personal, România ar mai avea o șansă de revenire la normalitate. Din păcate lucrurile sunt însă mult mai grave, iar sistemul este în faliment, pentru că Ioțcu, Constantinescu, Cosma, Conțac, Prioteasa, Cancescu, Duicu & Co. nu s-au limitat în a dirija județele, precum primii secretari de partid (Consiliile județene au fost înființate de FSN-ul lui Iliescu, pe modelul fostelor comitete județene de partid), ci au devenit fenomene ce și-au exercitat puterea și influența dicolo de prerogativele funcției și dincolo de limitele legii. Moștenirea șefilor de consilii județene și a primarilor șefi de partide este o moștenire grea, imorală, murdară, devastatoare pentru România, pentru că nu s-a limitat doar la nivelul consiliilor județene și primăriilor, ci s-a extins necontrolat și a cangrenat întreaga administrație publică, pe care au subordonat-o politic. Același sistem imoral de numire și promovare în funcții, proprii lui Ioțcu &Co., descoperiți și lansați în politică de „căutătorii" de talente gen Ghiță Falcă, este practicat, din păcate, la toate nivele administrației publice, numirile la șefia instituțiilor deconcentrate și a celor locale, fiind apanajul aproape exclusiv ale lui Ioțcu & Co. Fără botezul șefilor consiliilor județene, a primarilor șefi de partide, nimeni nu a putut și nu poate ocupa o funcție publică de conducere. Iar criteriile, moștenite de la discipolii gen Falcă - sinonime cu cele ale defunctului Partid Comunist -, sunt mereu aceleași: supușenie totală și maleabilitate fără limite.

Că pleacă, Ioțcu, Constantinescu, Cosma, Conțac, Prioteasa, Cancescu, Duicu, Mazăre, Pendiuc & Co. e de apreciat și aplaudat ca fiind o stare de normalitate, pentru că mizeria nu poate fi infinită și există limite la orice pe lume. Din păcate sistemul creat de Ioțcu & Co., adică infestarea administrației publice cu indivizi credincioși, promovați și selectați pe bază de servilism - criteriul competență și moralitate fiind hors concours -, nu se rezolvă doar prin plecarea lor ci este o adevărata problemă națională care rămâne ca moștenire a activității lor și care reprezintă cea mai gravă problemă a României postdecembriste, o problemă ce se dezvoltă, ca virusul cancerului, fără posibilitate de control. Vine Ioțcu, pleacă Ioțcu, e o chestiune de normalitate - dintr-un anume punct de vedere - și, poate, chiar banală, având în vedere fecvența și numărul cazurilor de acest gen instrumentate de DNA. Din păcate Ioțcu &Co., o dată cu dispariția din peisajul administrării banului public, nu iau cu ei și mizeria creată prin infestarea administrației publice cu diletanți, mediocrități profesionale, loseri pregătiți prin facultăți fără profesori, servitori înăscuți și devotați celor ce i-au promovat. Ne lasă adevaratul rău produs de mizeria morală cu care au operat în toți anii cât au păstorit județele. Pentru că răul absolut nu înseamnă Ioțcu &Co. - ei fiind, în fapt, doar o mică parte dintr-un uriaș angrenaj al răului creat de această castă imorală a politicienilor ce macină România -, ci moștenirea ce-o lasă la nivelul administrației publice, prin numirile pe criterii de obediență, nepotism, solicitări politice, a șefilor de instituții, precum finanțe, poliție, vamă, DSP, OPC, etc., etc. Ba, chiar în unele zone, Ioțcu &Co., spre ironia sorții, reușesc să numească chiar și șefii parchetelor, judecătoriilor și tribunalelor și chiar, culmea, șefii DNA. Deci, DNA merită aplauze și stima că ne-a scăpat de Ioțcu, Constantinescu, Cosma, Conțac, Prioteasa, Cancescu, Duicu, Mazăre, Pendiuc & Co. Cine face însă curățenie și ne scapă și de „moștenirea" acestora în România care reprezintă adevarata problemă a societății românești, cu care se confruntă consecvent și care reprezintă apogeul mizeriei morale prin care este batjocorit cetățeanul ? Dar de „jobenul" politicienilor ce metamorfozează nimicul și-l transformă în astfel de exemplare, cine se ocupă ?