Pământul, agricultura și războiul planetar

România, punct strategic pe harta marelui război agricol. Agricultura, o miză uriaşă într-un mare „război economic"la nivel planetar.

Aflaţi pe un pământ rodnic, vânat de mari interese, vom reuşi, ca popor, să ne administrăm resursele umane, tehnologice, financiare şi naturale, astfel încât să ieşim câştigători din această luptă?

Planeta cere tot mai multă hrană. Cu proteine

România are o suprafaţă arabilă de 9,3 milioane de hectare. Peste 10% din acest total, respectiv 1 milion de hectare se află deja sub controlul firmelor străine. În acest moment, o suprafaţă de 500.000 hectare de teren agricol este disponibilă la vânzare. Potrivit studiilor ONU, în următorii 20 de ani, producţia mondială de alimente trebuie să crească, pentru a corespunde cererii tot mai mari, cu aproximativ 60%.

Planeta va cere tot mai multă mâncare, pentru că populaţia va fi tot mai numeroasă, gradul de urbanizare tot mai ridicat, veniturile vor creşte, iar obiceiurile de consum se vor modifica, vor deveni mai sofisticate. Până în 2030, populaţia va creşte cu 33% la nivel global, până la un nivel de 8 miliarde de suflete, estimează experţii ONU. Asta înseamnă un supliment de necesar de hrană echivalent cu 1 miliard de tone de grâu. Un standard de viaţă mai bun va introduce, în ţări emergente astăzi, un stil de consum occidental, bazat pe un nivel înalt de proteine în alimentaţia zilnică.

Pământul, valoros ca petrolul

Din aceste considerente, pământul arabil este perceput tot mai mult ca un bun strategic, cu o valoare similară celei a petrolului. Ţări precum China, India, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită achiziţionează teren agricol peste tot în lume, ca o măsură preventivă pentru asigurarea nevoilor de hrană. Resursele necesare agriculturii, precum pământul şi apa, sunt limitate şi nu pot fi înlocuite.

Aceasta va influenţa evoluţia preţurilor, odată cu cererea în creştere pentru produsele alimentare. Un alt factor care face ca agricultura să fie „aur" îl reprezintă încălzirea globală şi degradarea mediului pe care o aduce mult discutatul fenomen. În tot acest tablou, solul românesc reprezintă un „pot" uriaş, care face să sticlească ochii investitorilor de calibru şi ai marilor puteri mondiale, foarte atente în a-și apăra interesele pe termen lung. Va fi România un jucător câştigător sau o victimă în marele meci al agriculturii, unul extrem de disputat la scară globală? Totul depinde de modul cum vom şti să ne gestionăm zestrea naturală şi să punem în mişcare toate resursele, inclusiv cele tehnologice şi umane, de care dispunem.

Aşa că, dragi români, nu va grăbiţi sa vindeţi!