„Pionii” se sacrifică, schema rămâne!

Orbecăim, fără orizont, prin bezna tranziției, între trecutul, prezentul și viitorul dictaturii mediocrității. E ca o plagă și fatalismul ce ne marchează viața de generații, de parcă Dumnezeu se joacă, făcând farse logicii și inteligenței create, impunând prostia ca și condiție a ocupării funcțiilor de manager public. În spatele demagogiei codurilor de conduită, ce contează doar ca imagine și marketing pentru ignoranți și naivi, domină primitivismul generat de instinctele primare, în care prioritară este puterea nu legea.

          Într-o pseudo-democrație originală, „liber-consimțită" prin politica pumnului în gură și cizmei cazone pe grumaz, cetățeanul reprezintă un obiect formal, la care se face recurs doar când lupta pentru putere ajunge la faza manipulării și decizia este tranșată de performanța actoricească. Adică de credibilitatea minciunii vândută și de impactul iluziei. În rest, dacă înlăturăm pânza subțire a iluziilor țesute de regizorii ce ne țin prizonieri ai absurdului imaginației, rămân doar minciuna și hoția. În orice domeniu, dincolo de fațadă, de marketingul manipulării și demagogia formalismului, hoția și minciuna sunt realități incontestabile, care definesc societatea.

          O pseudo-democrație fără principii reale, a creat o societate second-hand. Second-hand în cultură, civilizație, morală, religie, justiție, dominat de formalism, având aceeași cauză și același numitor comun: furtul. Intelectual, material, moral, religios, furtul caracterizează societatea, elimină și substituie valoarea cu surogate penibile, impuse pe post de jaloane și azimuturi. Până și concurența loială a fost substituită cu concurența între hoți, mecanismele implementate generând catastrofe sociale ireparabile în materie de conștiință. Hoția a devenit nu numai o vocație ci și un cult cu tot mai mulți adepți, ce se convertesc mai ceva ca la islam.

          Lupta mediocrilor pentru putere și, mai ales, criteriile absurde moral, care permit oricărei jigodii, indiferent de postură, să emită pretenții de parvenire politică, a transformat România într-un câmp de luptă grotesc, în care păruiala publică dintre campionii imoralității a devenit ceva curent și indispensabil. Mass-media a devenit o hazna uriașă, în care porcăiala fără limite de decență, a înlocuit definitiv morala, civilizația și cultura, fiind promovată și întreținută din fonduri provenite din furt și care servesc stăpânul, adică hoțul. Contrar logicii normale, nu munca ci lătratul și împrăștierea „rahatului" cu ventilatorul sunt stimulate și recompensate. Oricine e bun de gură, vorbește repede și tare, înjură fără limite, dovedește că are tupeu și poate minți și inventa fără să clipească, devine purtător de cuvânt și invitat permanent al televiziunilor.

          Sărăcia lucie în care se zbat peste 50% din cetățenii români, este rezultatul hoțieie generale și a minciunii. În loc să fim, ca nivel de trai, în primele cinci țări din UE - resursele naturale de care am dispus, respectiv petrol, gaze, energie electrică, păduri, terenuri agricole, minereuri feroase și neferoase, etc., ar fi trebuit să ne consolideze locul -, suntem la nivelul Bulgariei, o țară aproape fără resurse naturale. Și totul ține de managementul mediocrilor, ce s-au remarcat doar la capitolul furat și mințit. Ne-au furat conaționalii, ne-au furat străinii, corupând „managerii" numiți politic, astfel încât adevăratul binom ce-a caracterizat și continuă să caracterizeze România nu e SRI și DNA, ci prostia și hoția. O simbioză nefericită care metamorfozează și raiul în iad.

          Nu depășim nivelul colectării veniturilor bugetare dincolo de 33 % din PIB, față de o medie a UE de 44 - 48%, adică știm oficial că între 11 și 15% anual, din PIB, se fură (aproximativ 20 miliarde lei), fără a mai lua în calcul economia subterană, nefiscalizată și ne mirăm de „Panama papers" și alte asemenea „pușculițe" exotice, adică de faptul că banii furați sunt pitiți prin off-shore. În loc să întrebăm armata de funcționari publici (finanțiști, polițiști, sereiștii, procurori, etc.) ce naiba fac și de ce sunt atât de neprofesioniști, când e vorba de depistat locurile unde sunt dosiți banii furați, noi ne arătăm mirați și consternați. Căscăm gura când un produs marca „mafia fiscală", gen Gelu Ștefan-Diaconu, un etern șef al fiscului (vamă, ANAF), promovat de cea mai murdară și mizerabilă mafie politică, din zona Moldovei, reprezentată de Fenechiu, Chițoiu, Rușanu (care au „privatizat", ani de-a rândul, ministerul de finanțe), ne dă lecții de contracarare a evaziunii și-i înjură pe cei care l-au demis, când el, timp de trei ani, n-a concretizat nimic în domeniul reducerii evaziunii fiscale. Și nu ne pasă cine vorbește. Unul care a înregistrat tristul record ca în cei trei ani de „mandat" în fruntea ANAF să coboare ștacheta colectării veniturilor sub perioada blejnariană ? Diaconu vorbește de contracararea evaziunii fiscale când, procentual, raportată la PIB, aceasta a crescut în mandatul său, fiind aproape consolidată ? Sau „punem botul" la vrăjelile primului-ministru care ne vorbește de lansarea agriculturii autohtone când, în calitatea sa de comisar UE pentru agricultură, în loc să normalizeze subvenția acordată agricultorului român, pentru a i se asigura șansa de a fi competitiv, a deturnat subvențiile către industria alimentară din țările dezvoltate ale UE ?  Și ca să uităm de foame, dezastru managerial, hoția generalizată instaurată, protecția plagiatorilor ce-au umplut până la refuz administrația cu imbecili produs al sistemului copy-paste, viitorul negru caracterizat de sclavie corporatistă, ni se condimentează cotidianul cu scandaluri penibile, gen spionarea șefei DNA de către doi tâmpiți care credeau că România este Palestina ? Păi când avem cel mai performant sistem „big brother din lume", axat, exclusiv pe interceptări, în care s-au investit miliarde de lei, e de mirare că operând cu aparatura second-hand a CIA, acești tâmpiți erau victime sigură ? Și asta e o realizare ?

          Absurdul constă în faptul că luptăm pentru supraviețuire într-o țară bogată, iar prostia unui sistem care promovează mediocritatea, în toate domeniile, este exploatată la maximum de societățile care au acumulat multă experientă și practică în domeniul deposedării proprietarului de reursele naturale deținute. De douăzecișișase de ani, constant, promovând manageri mediocri ca intelect, manipulabili, preocupați doar de furtul și devalizarea banului public și averii publice sau șantajabili, cedăm, aproape pe nimic, resursele naturale și veniturile publice. Am devenit săracii lumii, în una dintre cele mai bogate țări ale lumii, din punct de vedere a resurselor naturale, pentru că ne-am lăsat furați de cei puși să administreze averea și banul public. Am cheltuit de zece ori cât alții pentru a avea câteva petece de drumuri, numite stupid autostrăzi, proiectate greșit, executate prost, care n-au fost altceva decât pretexte pentru a sifona și fura banii publici. Am cheltuit și continuăm să cheltuim sume uriașe, pe master planuri și studii de fezabilitate, nematerializate, care ar fi fost arhisuficiente pentru a construi de la vest la est, de la nord la sud și în diagonale, o rețea de austostrăzi care să scoată România din feudalismul întreținut de o clasă politică 100% coruptă de crima organizată. Ignorăm faptul că aproape toate investițiile publice sunt pretexte pentru sifonarea banului public, care este astfel redistribuit către clientela ce susține puterea și ne facem că nu pricepem că toate luptele politice sunt de fapt lupte pentru a se ajunge la bugetul public și averea publică pentru a fi „împărțite" discreționar între hoți. Alimentăm cu zeci de miliarde de euro anual grupările de crimă organizată, organizații extremiste, transformând România într-un paradis al sustragerii veniturilor publice printr-un mecanism, aproape legal, al colectării veniturilor și redistribuirii acestora (în special TVA), în favoarea crimei organizate și avem tupeul incredibil să vorbim de luptă împotriva evaziunii și corupției când furtul de TVA este instituționalizat prin lege. Menținem taxarea TVA și colectarea, nu de către stat, ci de către firme, în cascadă, asigurând cel mai facil mecanism posibil de colectare și sustragere a TVA de către crima organizată, respectiv cel mai păgubos mecanism de rambursare a TVA (în care peste 50% din TVA este rambursat pe bază de operațiuni fictive, având la bază documente emise de firme „fantomă") din lume și pretindem că luptăm împotriva evaziunii și corupției ? Ce-au făcut miniștrii de finanțe, prim-miniștrii și șefii ANAF, concret, în domeniul reducerii evaziunii fiscale la TVA din 1992 și până în prezent ? Aproape nimic ! Doar gargară stupidă, promisiuni demagogice, reorganizări de instituții, numiri clientelare ale șefilor și atât. Legea, favorabilă furtului, a rămas aceeași ! Raportat la PIB, consecvent, an de an, procentul evaziunii fiscale din TVA a crescut constant, iar cauza este aceeași: s-au schimbat oamenii nu și mecanismul prin care furtul TVA a devenit un produs „marcă înregistrată", la nivel național. O resursă uriașă, exploatată la maximum, care a generat și întreținut mediocritatea aflată la putere, mediocritate care a substituit morala, competența și valoarea profesionalăși a creat dictatura șmecheriei și vicleniei ce sufocă țara.

          Că s-au numit miniștrii de finanțe, prim-miniștrii, șefi ai ANAF și chiar SRI, geneza numirii lor și cauza promovării poartă același nume comun: evaziunea fiscală și, în special, cea legată de colectarea faruduloasă a TVA. Altfel toleranța inexplicabilă a tuturor, în fața acestui flagel care a generat falimentul (nerecunoscut, dar real, pentru că s-a ajuns ca funcționarea administrației să fie dependentă de împrumuturi externe) fiscal al României, n-ar avea nici o logică. In corpore, Georgescu, Blănculescu, Tănăsescu, Petrescu, Vosganian,  Chițoiu, Maior, Blejnar, Diaconu, Bodu, Plăiașu, Dragu, Cioloș, Năstase, Ponta, Boc, au știut exact că ce mai mare hoție a României o reprezintă furtul TVA, respectiv menținerea mecanismului legal de colectare al TVA, care asigură crimei organizate conectarea facilă la sistemul de colectare al TVA. Și deși au știut exact că cel mai mare furt de la buget îl reprezintă furtul TVA, n-au propus și n-au luat nici o măsură legală pentru a opri hemoragia bugetară care a sucombat economia autohtonă, pentru că ar fi lovit în „stăpânii" care i-au promovat. Doar formal, din când în când, când „mămăliga" era pe punctul de a exploda s-au luat măsuri, de genul reorganizării sau schimării șefilor. Cosmetizări tip strategie de marketing, menite să dea impresia că se dorește, dar care, în fapt, n-au fost altceva decât „schimbări pe ici, pe colo, dar nu și în punctele esențiale". Adică, ca produs al evaziunii fiscale din TVA, puterea a consolidat și protejat mecanismul colectării TVA, ce avantaja crima organizată. Din când în când, ca să se dea aparență de alternanță și „primenire", au fost schimbate instrumentele „ de lucru", gen Blejnar, Chițoiu, Diaconu, nu însă și mecanismul care asigură sifonarea banului public. Iar „loviturile sub centură" aplicate adversarilor, gen Diaconu, nu vizează reformarea sistemului de colectare (cum, logic, s-ar impune) și adevărul despre hemoragia bugetară, ci frustrările „pionilor" că nu mai sunt în grațiile beneficiarilor exploatării păgubosului sistem legal ce asigură furtul banului public. Și cum din ecuația furtului național al TVA nu putea să lipsească SRI, prin preluarea Direcției generale antifraudă din ANAF, care operează cu aceeași lege ce asigură mecanismul prin care se colectează și fură zeci de miliarde de euro anual din TVA, sistemul este complet aservit crimei organizate care controlează colectarea și furtul TVA. Și ce dacă s-a implicat, direct, SRI, în activitatea de „prevenire" a furtului de TVA ? A scăzut cumva procentul furtului de TVA ?

          Cu actuala legislație de colectare a TVA, devenită intangibilă, mai ceva decât Constituția SUA, nu e nici o speranță că evaziunea fiscală și, implicit, corupția, din România, vor scădea. E o iluzie ! Pentru că, atât timp cât nimeni nu închide robinetul hidrantului (modificarea sistemului de colectare al TVA) suntem în situația recuperării lichidului (TVA), cu ligheanul (ANAF, SRI, Parchete), lăsând iluzia cetățeanului că vor recupera tot ce s-a scurs pe gura hidrantului. Și mai sunt care chiar cred în această utopie. Chiar așa !?

Pavel Roman