Politică și sex. Sex și politică

Scandalul cu tentă sexuală în care sunt implicați europarlamentarul român Corina Crețu și fostul secretar de Stat american Colin Powell devoalează încă o dată, dacă mai era nevoie, diferențele enorme de gândire între politicianul dâmbovițean și cel născut și crescut într-o țară cu istorie democratică, între contribuabilul de pe la noi și cel de peste ocean, până la urmă, între spoiala de democrație de sorginte comunistă și realitatea din „occident".

Până la un punct, politicienii și oamenii simpli au căzut de acord. Atunci când spun că politica este cea mai mare curvă. Mai departe, cu toții devenim pudibonzi și nu acceptăm ca cei care o practică să se și comporte ca atare. În „State", dezvăluirea relației dintre Bill Clinton și stagiara de la Casa Albă, Monica Lewinsky au trezit doar zâmbete poporului american, iar petele de pe rochița domnișoarei au fost prilej de amuzament, cam pe același plan cu pasiunea fostului președinte pentru sunetul saxofonului. Până la urmă, lui Clinton i s-a tras de la faptul că a mințit, nu pentru că și-a exersat tehnica prin apropierea Biroului Oval.

La noi, în schimb, a fost de ajuns să apară un filmuleț nu prea clar și să se arunce pe piață ideea că protagonista ar fi Ana Birchal, pentru ca femeia să facă un mare pas înapoi și să nu mai iasă în public ani la rând. La fel de ciudată este și reacția Corinei Crețu. În primele zile după izbucnirea scandalului și-a închis telefonul și s-a făcut nevăzută, pentru ca la sfârșitul săptămânii să iasă pe Facebook și să-i amenințe voalat pe jurnaliști. Vezi Doamne, pentru că publică anumite fotografii care se găseau pe computerul său. Nu spune că nu sunt reale, dar ține să sublinieze că nu au nicio legătură cu Colin Powell, prin urmare i se încalcă viața privată.

Este reacția tipică a politicianului român, care se face permanent că nu înțelege că dacă intră în politica dâmbovițeană, care nu are drept scop bunăstarea poporului, ci îmbogățirea proprie, trebuie să accepte măcar faptul că nu va mai avea viață personală. Iar când o zbârcește și o face de oaie, același politician român devine agresiv și arțăgos și încearcă să le închidă tuturor gura, cu forța. În cazul de față, dacă e să-i credem pe cei doi și să acceptăm că n-au ajuns niciodată împreună în pat rezultă că doamna Crețu l-a cam hărțuit pe fostul secretar de Stat.

O fi bine, o fi rău? Poate dacă mai apar în presă câteva astfel de „idile" vom renunța, în sfârșit, la codoșlâcul național și nu vom mai întâmpina orice străin care ajunge pe la noi chestionându-l dacă româncele i se par frumoase. Sau „bune". Ori, poate, dimpotrivă, ne vom asuma statutul de țară eminamente...politică.