Primarul tău te vrea!

Bucureștiul s-a umplut de afișe. Și, din câte știu, la fel se întâmplă în toată țara. Și nu mă refer la afișele electorale, ci la un alt fel de afișe, care, deși tot electorale sunt, se prezintă „sub acoperire". Clar, nu mai înțelegeți nimic, v-am amețit.

Ei bine, este vorba despre afișele lipite pe ușile blocurilor sau puse sub ștergătoarele mașinilor, prin care primarul de sector sau cel din localitățile unde locuim ne invită să ne întâlnim într-o anumită zi, la o discuție prietenească într-un parc sau aiurea, pentru că-i grozav de interesat de problemele comunității, de grijile și doleanțele fiecăruia dintre noi.

Este pentru prima oară, după alegerile din 2012, când primarii sunt interesați de problemele noastre. Interesant este faptul că sunt destul de mulți pe care i-am auzit spunând: „Hai să mergem acolo, ne-a chemat, poate rezolvăm problema cu...". Ceea ce înseamnă că încă există destul electorat care mai crede, încă, în povești cu zâna cea bună.

De partea cealaltă sunt, cel puțin la fel de mulți, cei care așteptă cu nerăbdare fiecare scrutin, pentru a pune mâna pe o găleată, un pui, o măslină, o scobitoare, ceva. Și să trăiască, apoi, cu bucuria că l-au păcălit pe politician. Sau că s-au simțit, în sfârșit, superiori acestuia, că a fost nevoie de ei. Dar și în zona aceasta încep să apară probleme pentru partide. O vecină care are mult timp liber, le știe pe toate și nu lipsește de la nicio întrunire cetățenească, fie ea ședința de bloc sau mitingul „neelectoral" al primarului, în prag de alegeri, mi-a spus, supărată foc, că n-o să mai voteze nicio dată cu un anumit partid. Motivul pare cât se poate de „normal": au împărțit umbrele, vecinul de la 7 a primit, dar ea nu a mai prins. Pe partidele care nu au împărțit, încă, obiecte mai mari, nu era supărată.

Pare evident faptul că tinerii care cutreieră, nu se știe de ce, entuziaști, din ușă în ușă, să împartă îndemnuri, întrebări și punguțe fluturânde cu un pix, o brichetă și un flyer electoral, nu mai au cum să-i convingă pe oameni. Poate că trebuie dată o lege care să oblige fiecare partid ce vrea să participe la alegeri să pregătească 22 de milioane de pui, 22 de milioane de găleți și același număr de litri de ulei și kilograme de zahăr și să le împartă, organizat, înainte de fiecare scrutin.

Există și o veste bună pentru toată clasa politică: va scăpa de cheltuielile cu tradiționalul pix inscripționat cu însemnele partidului. La câți bani s-au investit în educație în ultimii 25 de ani, peste câteva cicluri electorale prea puțini vor mai fi aceia care să știe la ce folosește un asemenea obiect.

Prin urmare, votați așa cum semnează primarul!