Best Dental

Prizonieri în teatrul grotesc al absurdului schimbării

Pavel Roman, 12 februarie 2016, Ora 13:30

  • print
  • |
prizonieri-in-teatrul-grotesc-al-absurdului-schimbarii-46702-1.jpg

Problema cea mai gravă a României este că, încă de pe timpul lui Năstase, puterea a fost preluată și țara îngenuncheată - vorba lui Virgil Ardeleanu - de „mafia gulerelor albe". O mafie încropită ad-hoc, transpartinică, perversă și educată intelectual, născută din cenușa comunismului, ce a preluat ideologia mediocrității proletare ce se consideră, de drept, stăpână pe avuția națională. O mafie a șmecherilor fără scrupule, ipocriți, posesori a două fețe (dedublați ca personalitate), adică un fel de melanj grotesc între Al Capone, crud și fără milă - când e vorba de a-și atinge scopurile pur materialiste, ce determină acțiunile și o față de Maica Tereza în relația cu electoratul - când e vorba de imagine publică. Sunt cameleonii momentului, conduși de instinctele primare ce generează setea de putere și dorința de a acumula cât mai mult, indiferent de consecințe. Cu mentalitate de rromi, mafia interpartinică ce exploatează România, nu se mulțumește doar cu deținerea puterii și a averilor uriașe, ci le place să și-o afișeze ostentativ, simțind satisfacție atunci când umilește pe cel virtuos, care nu utilizează compromisul moral pentru a-și atinge scopurile materiale. Iar puterea, acționează precum cel mai puternic și nociv drog: dezumanizează și înstrăinează individul de propria-i educație (dacă o are) și de conștiința binelui (dacă o posedă). Lipsită de un sistem al selectării valorii (exclus, din start, să fie introdus) și competenței, de un cod moral de raportare și un sistem al sancționării derapajelor morale, „mafia gulerelor albe", doldora de diplome de licență, masterate și doctorate, își trafichează neputința intelectuală, virusând grav societatea, nivelul de cultură și civilizație, manelizând totul, pâna la atrofiere. Însă spoiala a orice, pentru a da impresia de real și calitate, nu e decât o peliculă subțire, înșelătoare, ca de staniol ce imită aurul, ce ascunde putregaiul generat de instinctele primare ale supraviețuirii, respectiv hăul gaunos al unor caractere infecte, ascunse în spatele măștilor de pretinși apostoli. Politica, așa cum se face - în care țelul evident este bunăstarea și privilegiile individuale și grupările mafiote, ce-și spun partide (pentru că sună bine ca titulatură), au cangrenat totul și au făcut inutile toate progresele morale, culturale, tehnice, profesionale, ale generațiilor trecute. Adică au îngropat viitorul moral, material și speranța  societății.

          Găinari veritabili în comportament (înclinați, evident spre hoție și nu spre muncă) bâlbâiți și semianalfabeți, pseudo-educați, care excelează doar la capitolul tupeu, strecurându-se, prin politică, pe lîngă concurența valorii, au impus o societate după chipul și asemănarea lor, caracterizată și dominată de diletantism și cleptomanie în ce privește averea și banul public, în care nu contează decât acumulările materiale, indiferent de modul cum sunt dobândite. Tâlharii și hoții, ce și-au dobândit averile prin înșelăciune, luat cu japca, fals, trafic de influență, furt calificat, profitând de lunga noapte în care se află competența administrației, își etalează cu nesimțire și aroganță rezultatele mizeriei în care se zbat și pretind (ba chiar și impun) respect și considerație, considerâd ca nefiresc să nu li se recunoască poziția și „competența". Iar dacă nu, pe tipul de reacție Dragnea, propun asasinarea dreptului la a spune adevărul.

          Într-o lume dominată de concurența hoției publice, nimeni nu mai intră în politică influențat de altruism uman, de conștiința valorii, de echitate, dreptate sau adevăr. Nimeni nu mai pune, înaintea deciziei, piatra încrustată cu decalogul moralei, pentru a-și stabili jaloane și pragurile necesare încadrării în categoria cinstei, onoarei, sacrificiului, datoriei, justiției. Totul se rezumă la o goană nebună după bani și putere, fără scrupule, fără reguli, fără limite, în care nimănui nu-i mai pasă de prea multele victime sacrificate pe altarul unor scopuri efemere și de faptul că, acceptând și tolerând modelul social practicat și impus de mediocritatea „gulerelor albe", garnisite cu titluri neacoperite de valoare, devenim produsul putreziciunii instinctului primar, preluat pecum un microb, ce mai mult ne apropie decât ne îndepărtează de animal. Ca să fii neatins de această plagă a regresului civilizației, generată de pseudo-politicienii cu comportament și apucături de interlopi, ce-au manelizat societatea într-un asemenea hal încât mizeriile conștiinței umane au devenit virtuți, cărora li se închină osanale, trebuie nu numai să ignori totul și să faci pe nebunul, ci chiar să fii nebun. Altfel n-ai cum evada din gulagul unei lumi, caracterizată și dominată de instinctul primar, în care ne-au înghesuit și la care ne-au condamnat mințile înguste ale celor ce-au monopolizat puterea, incapabile să treacă peste narcisismul și interesul material, ale găștilor ce conduc România pe principiile absolut primitive ale separatismului între șmecheri și cei ce tolerează șmecheri.

          Pentru că, în România, ca și în filmele science-fiction, politicianul oportunist se reinventează la infinit, adaptându-se, din mers, unui prezent încremenit în limitele mediocrității absolute, dominate de viclenie, în care șmecherii se simt în mediul lor. Același tip de individ, fără scrupule, fără doctrină, fără nici un crez, fără coduri, ce profită mereu de conjunctură - care nu crează nimic, din contra, distruge și ceea ce există -, ni se impune ca și arhanghel nemuritor, de parcă alternativa a devenit inadmisibilă, din principiu, iar principiul, indiferent dacă este retrograd sau stupid, devine absolutul adevăr. Din când în când, când saturarea de prezent tinde să facă implozie și să zdruncine castelul puterii construit pe impostură, se inventează câte un Iohannis, scos dintr-un joben adecvat momentului, vândut, ca o alifie universal valabilă pentru vindecarea nemulțumirii genarale. Bineînțeles că soluția Iohannis nu-i decât o păcăleală, o tragere de timp și un fel de morfină aplicată muribundei societăți române, care amână deznodământul și mai oferă o repriză de cleptomanie generală, pentru cei ce monoplizează puterea. Bineînțeles că în rafturile din care se operează selecția licorii minune pentru amețirea cârcotașilor - care, treziți din năuceala cu care au fost ultima oară hipnotizați, văd că sunt tâlhăriți -, nimic nu-i imaculat și nici original. Recipientele cu care se manevrează credulitatea publicului sunt doar substitute ale „valorii", „curățeniei morale", „incoruptibilității", „cinstei", „onoarei", aranjate pe categorii precise, frumos și credibil ambalate și prezentate, în spatele etichetelor regăsindu-se, în fapt, produse curente, de genul: „usor manipulabil",„șantajabil", „naiv", „credul", „vanitos", „orgolios", „mediocru", „lacom", „vicios". Un fel de „Izvorul Minunilor" cu etichetă „Evian" sau „Volvic". Și încă o dată și încă o dată, tinzând spre infinit, suntem amăgiți cu surogate ieftine, de tip amestec de apă și ulei, pe post de unguent, oferit ca și medicament miracol de șarlatanii ce dirijează prezentul și viitorul turmei de cetățeni, mereu mult prea toleranți și creduli. Astfel ni s-a servit și pachetul „Ioannis, Mihalache, Cioloș" de către „marele maestru Coldea&Co.", ca tratament anti-nemulțumire pentru execrabilul tratament la care am fost supuși până ieri.   

          Și cum totul nu-i decât o iluzie, societatea cantonându-se într-o perioadă de stabilitate conservatoare caracterizată de monopolul mediocrității imorale asupra puterii, unicul antidot în această junglă a imoralității rămâne speranța. Speranța că mâine nu este azi și câ mâine poate conține mai bine decât azi. Speranța care însă, dacă ai nefericita idee s-o analizezi matematic, raportând experiențele trecute, la așteptări, constați că nu e decât iluzie. Un alt drog, servit de această dată de Dumnezeu, menit să confere un oarecare echilibru, pentru a nu virusa lumea cu o depresie cronică ce-ar genera haosul absolut al conștiinței. Pentru că oricât am spera, realitatea nu-i alta decât ceea ce vedem și simțim azi. Iar azi-ul lui Iohannis, Mihalache, Cioloș, Coldea, este cantonat în aceleași metehne ca ieri-ul lui Băsescu, Boc, Ponta, Năstase sau Tăriceanu. Este controlat de „gulerele albe" de tip interlop, caracterizat de minciună, ipocrizie, clientelism, injustiție și controlul administrației de către crima organizată, ce nu oferă nici o garanție că mâine va fi altfel. Și totuși...

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
08:59