PROSTITUȚIE MORALĂ MAXIMĂ PE CENTURA POLITICII

Pavel Roman, 25 iunie 2015, Ora 13:07

  • print
  • |
prostitutie-morala-maxima-pe-centura-politicii-46610-1.jpg

Când deții, în exclusivitate, expertiza algoritmilor așezării izmenelor în rafturi, alături de bocanci, paftale, trese sau ciorapi cazoni și nu le încurci în magazie cu fasolea și legumele, evident că ești specialist în apărare, nu-i așa ? (!) Că doar și Napoleon a avut nevoie de raniță și dacă ranița nu ar fi avut inventarul complet, asigurat de intendent, n-ar mai fi câștigat la Austerlitz ! Așa că, scormonind prin puțul gândirii, cu puțină „bunăvoință", constatăm că la baza oricăror victorii se află inventarul raniței.

Și uite cum pseudo-învățământul românesc, redus la obținerea diplomelor, nu naște numai pseudo-intelectuali și pseudo-profesioniși ci și pseudo-generali instruiți arhaic - prin participarea cu asigurarea ranițelor și strigând ura la asaltul tufelor din câmpul de instrucție -, avansați în grade precum Hussein, Ghadafi sau celebrul Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga, metamorfozați din soldați neistruiți sau caporali în colonei sau generali. Iar ca tacâmul să fie complet și mise-en-place-ul atractiv, normalitatea (adică selecția și așezarea corectă a valorii), dată fiind experiența bolșevico-comunisto-socialistă, înrădacinată adânc în conștiința pseud-valorilor emanate de societate, a fost substituită cu surogatul mediocrității produsă de o societate bolnavă, contaminată (procentual majoritar) de ignoranță, ce produce șmecheri pe bandă, ca alternativă la evadarea din chingile prostiei ridicată (precum generalii scoși din joben) la rang de reprezentativitate.

 Am asistat, la o emisiune a postului „Realitatea"  (cu riscul creșterii glicemiei dincolo de orice record) la performanța menținerii, aproape două ore, a unui dialog în care invitatul a reușit imposibilul comunicării prin suprimarea (sau nedeținerea) a peste optzeci de procente din limba română. Și când n-ai acumulări, valoare sau competență, inovația șmecherului de Dâmbovița - cel care consideră umorul înjurătură și se simte lezat de sinonime -, salvează situația, așa că, în timpul emisiunii, ne-am procopsit cu noi definiții despre stat, politică, demnitate cazonă (inventate ad-hoc) sau teorii rasuflate, ridicole și penibile, despre conștiință, stat de drept, strategie de apărare, reduse la slogane extrase din primitivismul creației limbii și al noțiunilor, rezultând un dialog în care unul din doi făcea eforturi să forțeze semidoctul prezent incontestabil.

Nu știu cine a avut nevoie de această pagină in istoria plină de rateuri morale a politicii româneșți și dacă a fost premeditată sau este consecința degradării morale a nivelului politicii încât soluția a fost chiar o alternativă. Indiferent de ce a generat-o însă, e cert că am fost și suntem umiliți profund, impunânduni-se ca emanație a sistemului selecției politice, o creație artificială, care demonstrează că sistemul se află în colaps total și că e nevoie de o revoluție morală și culturală profundă, atăt în politică cât si în societate.

De câteva zile încerc, optimist până la prostie, să mă agăț de ceva din CV-ul noului premier, ca să-mi dea un minim de speranță pentru azi-ul si mâinele în care funcționăm și nu găsesc nimic, oricât mă strădui. Atât de bine și-a pitit omul (bănuiesc că din modestie ?) calitățile și realizările profesionale ce l-au propulsat până în vârful ierarhiei politice și administrative, ascunzându-le de ochii curioșilor, încât n-am reușit să găsesc nimic. Nimic care să-l recomande, oficial, ca profesionist militar. Nimic care să-l recomande, oficial, ca profesionist în apărare (ce are intendența cu apărarea ?). Nimic care să-l recomande, oficial, ca profesionist în afaceri interne (ce legatură profesională are generalul cu MI ?). Nimic care să-l recomande ca profesionist în economie (evidența bocancilor și a izmenelor nu este, în nici un caz, management economic). Nimic care să-l recomande ca valoare reală în politică (mă refer la trecutul și suportul electoral, respectiv bazinul electoral inexistent care l-a propulsat, fiindcă, se știe, a ajuns în politica mare, pe ușa din spate, racolat de Năstase și se menține fugind de întâlnirea cu electoratul). Nimic care să-l recomande, oficial, ca intelectual de marcă (activitatea reală în mediul universitar este inaccesibilă. Publicistica de specialitate are accente de plagiat sau copy-paste și este mai mult decât răsuflată. Tratatele științifice publicate n-au nimic cu știința ci cu demagogia și copiatul, etc.). Și, totuși, suma acestor nimicuri (!?) l-au propulsat în vârful piramidei puterii, demonstrând, încă o dată, că politicul nu numai că recuperează, consolidează și impune paradoxurile morale și umane ca și valori, ci le și instalează, în multe cazuri, în fruntea obștii, umilind „pătura„ (dacă nu cumva redusă la „cerșaf" ca și rezultat al degradării învățământului) intelectalității reale, generată de concurența valorilor create de Dumnezeu. Demonstrează, de asemenea, că politicul a devenit sistemul prin care ratații profesional și moral se realizează în societate, ocolind filtrele, sfidând normalul și toate regulile selecției naturale și sociale, invalidând logica și teoriile evoluției sociale. In politica românească, contrar legilor naturii, create și implementate de Dumnezeu, nici forța și calitățile fizice, nici inteligența și valoarea filtrată de concurența reală, nici principiile morale, nu guvernează, ascensiunea și poziția datorându-se, exclusiv, machiavelismului, șireteniei, combinațiilor imorale, perversității și oportunismului absolut, fără scrupule. Într-un astfel de mediu, creștin doar formal, este permis orice,  regula de bază fiind nici o regulă.

Intocmai ca și la Camorra, din „principiile” noului premier am remarcat că nu valoarea morală, nu profesionalismul, nu competența intelectuală și profesională, nu principiile solidarității sociale, nu efectele deciziilor luate contează, ci „respectarea cuvântului dat", indiferent de fapte sau conjunctură,  indiferent de faptul că partenerul a devenit un infractor notoriu sau unul care batjocorește un popor. Adică reprezintă o virtute morală (!?) complicitatea (chiar și indirectă, prin tăcere) la infracțiuni și la distrugerea economiei unei țări, justificată prin „respectarea cuvântului dat" adică a parteneriatului cu imoralitatea ? Nu avantajele oferite de participarea la guvernare ? Nu vanitatea și orgoliul hrănit de funcțiile deținute ? Nu exercitarea puterii și devalizarea bugetului public și protejarea profitorilor politici ? Chiar nimic din toate acestea nu contează și n-au contat în relația dintre Oprea și Ponta ? Ci doar „respectarea cuvântului dat", pânâ în ultima clipă, chiar dacă ultima clipă reprezintă cătușele ? Chiar numai „cuvântul dat” l-a ținut la guvernare ? Nu seamănă cu perceptele Camorrei ?

Făcând abstracție de perlele de genul „O să conduc Guvernul ca un militar. Mai puțină politică, mai multe proceduri"(și dacă procedurile sunt identice cu cele privind număratul și impărțitul izmenelor și a fasolei/cap de militar, am dat de naiba !); „Am căutat sa îmi fac datoria și să mă țin de cuvaânt. Românii vor oameni care să se țină de cuvânt, care să nu minta" (mințind în secunda următoare în care afirma că „Victor Ponta este un politician deștept, un premier bun, care poate deveni și mai bun. E șeful acestei coaliții, iar eu am spus că sprijin această coaliție și pe Ponta, un pemier foarte bun" și reiterând principiul Camorra, că indiferent ce faceți, eu sunt cu voi până la capăt), apogeul profunzimii gândirii demagogice a noului premier l-a constituit scopul prezenței sale la guvernare: „întărirea statului" și faptul că dorește „un stat puternic". Or, prin acțiunile sale ireesponsabile, de gen privatizarea „PETROM", "PETROMIDIA", „ROMPETROL", „PETROTEL„, „ROMTELECOM", „DISTRIGAZ", "ENEL", „SIDEX", „CÂMPIA TURZII, „COS TÂRGOVIȘTE", „COMB SIDERURGIC REȘIȚA" etc., acceptarea celei mai mici subvenții agriole din UE, punerea la dispoziția „ Holzindustrie Schweighofer" a pădurilor României, a „OMV" a petrolului României,   distugerea „OLTCHIM" și a altor mii de activități productive, guvernele din care a făcut parte „profesionistul„ în apărare, n-au întărit, în nici un caz, puterea statului, din contra, l-au adus în postura unui stat fantomă care nu mai știe ce guvernează sau, de fapt, nu mai poate guverna nimic, pentru ca nu-i mai aparține nimic guvernabil în Romănia, cu excepția taxelor și impozitelor populației (și acelea în proporția în care hotărăște crima organizată).  Ce-a făcut marele general Oprea, specialist în contracararea atacurilor la siguranța și independența României, când grupările mafiote, care penetraseră guvernele Năstase, Tăriceanu, Boc sau Ponta, din care făcea parte, au devalizat România, punând mâna pe tot ce avea mai valoros și mai de preț România, adică pe țiței, gaze, păduri, terenuri agricole, minereuri, privatizând, la prețuri de nimic, resursele strategice ale României de care depinde siguranța națională ? Nu era complice cu cei care au prăduit România punând-o la dispoziția grupărilor mafiote contra comisioane ? Ce-a făcut marele strateg în „riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa apărării şi la siguranţa şi securitatea României" când mafiile internaționale și transpartinice vulnerabilizau România și distrugeau, iremediabil, securitatea și independența energetică și economică a României, deposedând-o, în cel mai mafiot stil posibil, de resursele vitale care-i asigurau siguranța și securitatea economică ? Nu era complice cu guvernele care au decis aceste cedări strategice ? Nu și atunci „cuvântul dat” l-a ținut la guvernare și i-au asigurat statutul de complice alături de cei care au cedat resursele și obiectivele strategice ale României ? Ce mai poate apăra acum, decât, exact ca și membrii Camorrei, onoarea și demnitatea de a fi alături de groparii țării și de a le proteja imaginea și interesele ? Când lauzi Guvernele Năstase și Ponta, care au cedat, pe nimic sau prin înțelegeri oculte și păguboase, resursele vitale ale națiunii (petrol, gaz, minereuri, păduri, teren agricol) și ne-a consolidat ultimul loc din UE la nivelul de trai, infrastructură, PIB/cap locuitor - realități incontestabile -, are vreo relevanță morală „respectarea cuvântului dat" când este evident că acesta a fost dat hoților și trădătorilor neamului ? Poate fi considerată aceasta o virtute ? Și pentru asta trebuie să aplaudăm ? Păi, cam toți mafioții, au ca deviză „respectarea cuvântului dat "! Și pentru asta trebuie apreciați ?

Ne-o fi jucând memoria feste și om fi manipulați eficient de mass-media pro-premier, dar nu chiar atât încât să înghițim broscoi după broscoi și să avem impresia că face parte din meniu. Citându-l pe Dan Mihalache, din 2009 „Am aflat cu multă mulţumire că preşedintele României a avansat în grad 3 persoane: domnul Gabriel Oprea a devenit general cu 3 stele, ceea ce probabil îl face egalul şefului Universităţii Naţionale de Apărare din Statele Unite(...) Am însă o problemă, ca simplu cetăţean, cu acumularea de stele pe umerii unor tipi care nu au nimic de-a face cu Armata Română. Gabi Oprea a fost, înainte de a intra în relaţii foarte bune cu un influent grup de afaceri - şi îl cunoaştem amândoi foarte bine, un ofiţer de intendenţă. Se ocupa de conserve şi chiloţi. După ce şi-a găsit prietenii potriviţi, din patron de cârciumă de pe Trafic Greu, a devenit şef de agenţie (sigur, la Rezervele Statului, că era interesant), prefect, ministru al administraţiei publice. Corelativ, a luat multe stele de general fără să fi fost niciodată pe un teatru de operaţiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducător de doctorat, un fel de lumină a ştiinţei militare româneşti(...)Într-o ţară normală, cu o armată care se vrea respectată, nu poate fi general orice şmenar care a făcut o tranzacţie politică mai bună sau mai proastă..." mă ia un soi de lehamite, către scârbă cronică, generată din noile încuscriri ce-mi relevă (fără pauze) ce înseamnă politica românească, în care noul premier a fost actor de prim rang: un perpetum al promovării mediocrității ce ne țintuiește în epoca primitivă a feudalimului gândirii și încearcă să substituie realitatea. Iar dacă ne reamintim ce declara și deputatul Ion Stan (fost președinte al comisiei SRI), respectiv că Oprea a pus la pămînt industria națională de Apărare, și că a transformat ce a mai rămas din ea în afacere personală și de partid, detaliind că, cu PDL la putere și cu Gabriel Oprea, președintele UNPR, la cîrma MapN, Compania Națională ROMARM a fost dată pe mîinile uneperistului Marius-Vasile Crişan, prim-vicepreşedintele organizaţiei judeţene Alba şi vicepreşedinte naţional al UNPR, afirmând, într-o declarație în parlament, în 22 mai 2012, în care mai dezvăluia cum se încheiau, de către oamenii lui Oprea, afaceri oneroase cu samsari internaționali dubioși, urmăriți de FBI, ori cu firme-căsuțe poștale, pe cîrca industriei autohtone de apărare, că: "Cu foarte puţine excepţii, industria de apărare, atât cât mai există, este deliberat împinsă în faliment, comenzile sunt la nivelul a 15-20% faţă de anul 2008, iar conturile peste tot blocate", este tot mai evident că între declarațiile actualului premier și realitate există o prăpastie totală, iar numirea sa n-are nimic cu „respectarea cuvântului dat" sau cu probitatea morală, ci este un compromis imoral, dictata de lupta pentru putere, de cea mai joasă speță. Tot Ion Stan, câteva zile mai tîrziu, în 13 iunie 2012, relata, în alte două declarații politice, modul în care UNPR și Gabriel Oprea băgaseră bani grei din afaceri cu arme românești în buzunarele controversatului Tiberiu Urdăreanu, lider marcant al UNPR și patron al companiei UTI. "Cu buna ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali - directorul de program din Departamentul pentru Armamente, şeful Departamentului Armamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cu armament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţie la nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550 Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov (Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012) ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget". Astfel, cel pe care PSD îl arăta cu degetul și îl făcea răspunzător de subminarea capacității de apărare a țării, profitând de lipsa memoriei electorului, în încercarea de a-și zugrăvi o nouă imagine de patriot, se prezintă astăzi, nu numai colaborator de nădejde al PSD, ci și mare specialist în asigurarea securității și apărării. Același om care, ascunzându-și dibaci trecutul nesportiv, își ascunde, în fapt trecutul imoral, nimic diferit de al celor ce-au profitat de statutul politic ca să parvină, ne dă asigurări, din fruntea guvernului PSD-UNPR-ALDE, că nu are somn de grija interesului național. S-o fi întâlnit, între timp, cu Isus, care l-a spălat de toate păcatele anterioare și l-a uns ca apărător și mântuitor al neamului ? Eu nu cred în metamorfoze de acet gen și nici în revărsarea tumultoasă de patriotism, profesionalism și competență de pe rafturile cu izmene, chiloți cazoni și fasole, cum nu cred nici în sitagmele „interes național" , „stat puternic" ori „nivel de trai decent" rostite de oameni politici, gen Oprea, care timp de zeci de ani au dovedit contrariul, adică că între ce au spus și ce au făcut nu există nici o legătură, exact cum nu cred că poate exista nici o legătură între democrație (dictatura mulțimii) și dictatură de tip cazon, demonstrată de la Iulius Cezar și până la Stalin, via Hitler.

Ințeleg că, în anumite situații, soluțiile imorale sunt un instrument în atingerea scopului (scop, teoretic, nobil) și se fac compromisuri ocazionale. Numai că, imoralitatea a devenit din excepție regulă și un instrument ce transformă scopul într-o luptă continua pentru putere a parveniților și oportuniștilor care se reflectă la toate nivelele. Iar când o țară este transformată într-un câmp de bătălie între găștile politice ce-și revendică puterea, iar compromisurile imorale sunt instrumentul de bază, e clat că și viitorul ei este compromis și reprezintă o țintă ușoară și sigură pentru marile corporații industriale care profită și nu se lasă invitate să participe la acapararea tutruror bogațiilor deținute, dar nepăzite. Din păcate, cu un Parlament preocupat să blocheze justiția și să-și securizeze privilegii și cu o clasă politică iresponsabilă, mereu pusă pe păruială țigănească, cu spectatori o țară întreagă, acompaniată de un guvern de mediocrii, precocupați doar de jaf din banii publici, prostituția morală a ajuns la apogeu. Iar noul premier este exemplul absolutului decadenței societății românești și a compomisurilor politice imorale. Produsul a peste patruzecișicinci de ani de comunism și douăzecișicinci de ani de pseudo-democrație care au transformat surogatul în valoare și au generat exemplarul model al mediocrității impus unei societăți tâmpit și inexplicabil de tolerante. Acesta este prețul real al compromisului.

Cetățeanului simplu, necontaminat cu virusul puterii, al cărui obiectiv este o viață decentă, îi lipsește, din păcate, simțul percepției perversității și machiavelismului. Manipulabil prea ușor, fără capacitatea de a face distinție între a promite și a se putea realiza promisiunea, înghite, parcă la infinit, gargara ieftină, vândută de specimene gen Oprea, fără a-i cerceta originea și credibilitatea. E mai rău ca în doctrina creștină. Adică luăm de bună vorba (promisiunea) fără să analizăm faptele (realizările) celui ce promite. Și când accepți să fii condus de gargaragii, ce confundă, deliberat, abstractul cu concretul, vânzându-l cu ambalajele inversate, nu este logică locația unde ne situăm ? Se potrivește, acum, României, după ce-am transformat învățământul universitar în tipografii de diplome, fără nici o acoperire reală și am promovat manelimul ca și cultură națională, iar pe intelectualii morali, îi înjurăm ca la ușa cortului și îi umilim, geloși pe faptul că Dumnezeu i-a înzestrat cu inteligență superioară, un alt tip de prim-ministru decât generalul Oprea ? Când părinții cumpăra notele și examenele copiilor, prostituând la maximum învățământul și, ulterior, prin mită și trafic de influență, le asigură posturile în administrația publică, ce poate reprezenta generalul Oprea pentru generația „copii lui tata" ? Nu modelul ideal de parvenire și oportunism ? Nu „azimutul" accesibil cu banii și relațiile părinților ce întrețin și promovează acest gen de ascensiuni sociale ? Așa că, vrem nu vrem, trebuie să ni-l asumăm pe noul prim-ministru, care nu este altceva decât produsul real și concret al societății actuale, generat de suma compromisurilor imorale și vanității unei societăți ce se zbate în mocirla mediocrității. Mediocritate devenită cult precum religia creștină. Adică, „culegem ce-am semănat" ! Mai departe...vedem la bilanț ! Un bilanț deja anticipat, în care, în nota obișnuită, șmecherii profesioniști au câștigat deja la masa verde. Iar naivii urmează să achite și această notă de plată. E deja introdusă în noul Cod fiscal, aprobat în unanimitate: și de putere și de opoziție. 

 

 

 

 

 

 

 

EDITORIAL

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi  Liderul PSD, Marcel Ciolacu, e forțat să candideze la alegerile prezidențiale, însă   orice candidat îl va învinge în turul doi, asta pentru că românii se vor mobiliza anti-PSD. Comasarea alegerilor e vitală pentru PNL În ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
05:33
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou