Redevența noastră cea de toate zilele

Nu pricep de ce se miră unii că Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană au venit cu ideea să ceară Guvernului să reducă deficitul bugetar pentru anul viitor la 0,9% din PIB, solicitare pe care partea română o consideră inacceptabilă.

Păi guvernanții nu s-au bătut cu pumnii în piept că la sfârșitul acestui an au rămas o groază de bani în visterie, astfel că vor face plăți și în contul anului viitor? Nu tot din același motiv au decis să investească în educație și să construiască grădinițe?

Și nu în România, că aici nu mai este nevoie, ci în Republica Moldova. Nu tot pentru că nu avem nevoie de bani la Buget Victor Ponta și parlamentarii săi au renunțat de bună voie la datoriile pe care le avea Rompetrol la statul român și a făcut kazahilor de la KazMunaiGaz un cadou extrem de consistent, în valoare de aproape o jumătate de miliard de dolari?

Nu din același motiv a anunțat că nu va mări redevențele petroliere, deși înainte a a ajunge la putere explica, prin toate studiourile de televiziune, că aceasta urma să fie una dintre principalele surse de venit ale statului? Nu cumva nivelul scăzut al acestor redevențe, comparativ cu media europeană, era o temă îndrăgită de actualul premier, atunci când îi ataca pe Traian Băsescu și pe membrii guvernelor Boc?

Principalele companii din sectorul petrolului şi gazelor din România sunt OMV Petrom, Rompetrol (deţinută de KazMunaiGaz din Kazahstan), Lukoil (Rusia), MOL (Ungaria), Eni (Italia) şi Romgaz Mediaş.

Dacă ceea ce spune Vanghelie, că Victor Ponta se înțelesese în particular cu reprezentanții unora dintre aceste companii, iar negocierile oficiale s-au ținut doar de ochii lumii, putem vorbi, fără doar și poate, de subminarea economiei naționale. Aceasta fiind printre cele mai blânde acuzații la adresa premierului.

Există o explicație, a spus Victor Ponta. Trebuie ca autoritățile locale să beneficieze de o parte din sumele primite ca redevențe. Acesta susține că ideea a preluat-o de la Iohannis, dar că nu a avut timpul necesar să o pună în practică, de aceea mai e nevoie de un an de discuții. De fapt, se pare că premierul încearcă să împuște doi iepuri dintr-un foc.

Pe de o parte, să dea impresia că lucrează doar în folosul țării, iar pe de alta să le transmită baronilor locali că se gândește la ei și că le-a mai găsit o sursă de venit. Nu de alta, dar vrea să fie președinte de partid și în aprilie. Mai ales că la Congres pesediștii din Diaspora sunt obligați să voteze la București. Iar lucrările le-ar putea sponsoriza o mare companie care extrage una-alta, de prin România.