Best Dental

România, țara oportuniștilor și a beizadelelor!

Pavel Roman, 7 august 2015, Ora 13:15

  • print
  • |
romania-tara-oportunistilor-si-a-beizadelelor-46650-1.jpg

În primii șapte ani (de-acasă, cum se spune), am avut parte de-o educație „franciscană", în care am cunoscut, „live", virtuțile sărăciei, pigmentate, din când în când, cu câte o sincopă consumistă, în care credeam că am prins pe Dumnezeu de-un picior când primeam o portocală sau câteva bomboane. Și pentru desăvârșirea „educației" morale n-a fost suficientă metoda abstineței impuse, ci, ca ingredient constant, a mai fost adăugat și corecția fizică, impusă de delăsarea sau îndepărtarea de azimutul existenței umane, absolutul moral generat de religie.

Indopat până le refuz cu percepte morale creștine, asimilate precum reflexele native, firesc că liberului arbitru nu i-a fost acordată vreo șansă, jaloanele viitorului fiind betonate adânc, precum fundația unei piste aviatice, pentru cele mai grele și puternice aparate de zbor. Educat prin reflexul durerii și al măsurilor coercitive, în care circumstanțele atenuanate și clemența nu făceau parte din instrumentele de operare, firesc că mi-am dezvoltat, în timp, reflexe nebănuite în fața oricăror forme de libertinism, formal, informal sau material, mental respingând orice intruziune care trecea peste limitele morale, trasate și scrijelite, ca și cu vîrful unui bisturiu, în străfundul coștiinței. Marcat (nici nu știu dacă pozitiv sau negativ) psihic pentru toată viața, perioada „franciscană" a copilăriei a avut, totuși (depinde de postura în care se află analistul) și o parte bună: m-a pregătit și mi-a furnizat „echipamentul" necesar aprecierii valorii reale (nu a celei trucate sau mimate), atât materiale cât și morale, înlăturând posibilitatea de a face confuzii între concret și abstract. Or, când ai înradacinată capacitatea de a separa concretul de abstract, binele de rău, în orice circumstanță, e mai greu (dacă nu imposibil) să nu deosebești adevărul de minciună și surogatul de original și, mai ales, să fii manipulat și să nu faci diferență între oportunism și merituos și să nu-ți fie silă și greață de mizeria și duhoarea emanată de specia umană a oportuniștilor, pe care nu i-am invidiat și nu i-am apreciat niciodată, din contra, dar în mijlocul cărora sunt obligat să trăiesc.

Oportunismul, conform DEX, este lipsa de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului și, așa cum este definit, a fost simbolul comunismului. O negare a faptului că Dumnezeu a creat o lume a echilibrului, cu „vase de cinste și vase de ocară", în care fiecare specimen are o menire și constituie o piesă în marele angrenaj al vieții. Deci, oportunistul, prin definiție, este cel care contestă echilibrul divin. Este frustratul care „dă cu tifla" lui Dumnezeu, nemulțumit de „dotarile" cu care a fost înzestrat și care contestă, astfel, rezultatul creației, înlocuind valoarea cu șmecheria. Este expresia umană a frustrării Diavolului care a contestat ordinea divină, adică a primordialității binelui. Conștienți că nu meritul, nu valoarea, nu posibilitățile intelectuale îi recomandă, oportuniștii încalcă toate regulile posibile și (morale și sociale) pentru a se instala în locuri nemeritate, speculând carențele societății (premeditat create), asigurându-și un nivel de trai superior, fără efort, nemeritat, în detrimentul celor îndreptățiți. În numele unui egalitarism stupid (în care prostului trebuie să i se asigure aceleași condiții de trai ca și celui inteligent, indiferent de contribuția la progresul și crearea plusvalorii) ce anihilează motivația concurenței, comuniștii au dus oportunismul până aproape de perfecțiune, iar neocomuniștii, adică profitorii actuali, care au preluat ștafeta, au up-gradat oportunismul dincolo de limitele pe care nici comuniștii n-au îndrăznit să le treacă, respectiv cele ale substituției intelectuale cu diplome obținute imoral, promovând medicritatea până în vârful piramidei sociale.

Aproape fără excepție, societatea românească e condusă și dirijată de oportuniști. Rateuri intelectuale genetic, au transformat jaloanele selecției valorice, adică studiile universitare, ce selectau meritocrația de mediocritate, în ceva formal, accesibil tuturor, îndiferent de bagajul dotărilor genetice. Mediocrii, sau chiar submediocrii, profitând de lăcomia și prostituția morală a cadrelor universitare (mulți dintre ei fiind, de asemenea de o mediocritate infiorătoare, fiind promovați din medii profesionale obscure și cu carcatere infecte), au creat un sistem în care orice oportunist și-a putut rezolva „cariera" academică cumpărându-și sau traficându-și diploma. Furtul intelectual, plagiatul, coborârea ștachetelor sub limitele admisibile, pentru ca și submediocrul să poată „promova", au devenit o banalitate în România, o banalitate care a produs cea mai gravă și mai catastrofală bulversare a echilibrului normalului, încât societatea a ajuns prizoniera mediocrității absolute care face legea în toate domeniile posibile, o parodie a normalității, ce frizează ridicolul și absurdul. Oportunismul a devenit virtutea unanim acceptată, vocația indispensabilă oricărui individ ce urmărește să parvină și care a contaminat în așa hal societatea încât valorile reale încep să dispară, incapabile să se impună sau să facă față unei astfel de concurențe absolut imorale, nemaifiind percepute ca necesare.

Oportunistul, însă, în fapt, nu este rezultatul unei educații „franciscane" și nici a implementării valorilor morale în primii paisprezece ani de viață, când se formează caracterul. Oportunismul este, în fapt, rateul social al lipsei de educație morală. Oportunistul este produsul unei societăți bolnave, construită pe compromisuri morale (gen Ion Iliescu și foștii colaboratori, emanații comuniste, ce și-au continuat cu brio misiunea de alterare a normalului societății). Oportunismul este expresia falimentului societății, a incapacității acesteia de a impune filtre reale pentru separarea mediocrității de performanța reală. Oportunistul este speculantul carențelor societății ce-i permite ascensiunea fără merite, strecurându-se prin ocolirea examenelor reale, care să-i fixeze nivelul de performanță, valoarea reală și locul meritat în angrenajul societății.

Iar dacă economia privată, a cărei bază este concurența, selectează valorile și posesorii de drept de cei de fapt de diplome universitare, reașezând firesc ierarhia valorilor, pe baza acumulărilor reale nu a cartoanelor ce substituie adevărul, domeniul bugetar, adică proprietatea publică și administrația (începând de la Parlament, Guvern, regii, autorități, agenții, instituții, etc.) a devenit locul perfect de manifestare al oportuniștilor, un laborator de incubare a speciei și un mediu perfect de integrare și manifestare a oportunistului. Semianalfabeți sau absolvenți de licee (ori școli profesionale) care au promovat copiind la examene sau prin concesii imorale făcute de profesori, care aveau în vedere, în primul rând, menținerea procentelor de promovabilitate, în dauna calității învățământului (tâmpenie moștenită tot de la comuniști), speculând carențele grave ale sistemului promovării valorilor, au ajuns să concureze și să se întreacă în număr de masterate și doctorate profesionale (!!??), transformând instituția doctoratului într-o nișă universitară plină de penibil și ridicol. Imbecili a căror cultură nu depășește nivelul celebrului Goe, profitând de conjunctură, de poziția socială și de lăcomia și imoralitatea unor profesori sau de starea materială a părinților, au devenit colecționari de diplome și, aroganți, tupeiști, plini de ifose (confirmând zicala că prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul), ca și cum acesta le-ar fi nivelul intelectual, își etalează diplomele în CV-uri, de parcă ar fi fost obținute cinstit, prin muncă și studii aprofundate și nu contra cost sau trafic de influență. Și, culmea, aproape fără excepție, aceștia conduc România și dirijează societatea.

Și nu ne ajunge blestemul dictaturii mizerabile, plină de batjocura și umilințe ale oportuniștilor aflați în prezent la cârma societății. Urmează și mai rău: Dictatura beizadelelor, adică a creațiilor actualilor oportuniști. A celor fără șapte ani de educație primară, crescuți de bone (filipineze !?), cu smartphone-uri la gât pe post de medalion, duși la școală cu limuzine ultraluxoase, ce-și înjură profesorii, îi bat sau amenință dacă nu le fac pe plac și care-și fac vacanțele prin cele mai exotice destinații de pe mapamond. Copii care nu știu ce e foamea, ce înseamnă economie, ce înseamnă suferință, ce înseamnă lipsuri, ce înseamnă durere, ce înseamnă bine sau rău. Copii carora părinții oportuniști le asigură și le permit totul. Cărora, din mândrie prostească, orgoliu și infatuare, părinții le aleg cele mai bune școli și au grijă (față de profesori) ca odraslele lor să fie premianți sau să aibă note bune chiar dacă aceștia au mai multe ore de prezență în cluburi decât în școli. Apoi, cel mai grav, profitând de poziții, oportuniștii își „educă" odraslele la cele mai celebre facultăți - de regulă contra cost -, profitând de degradarea incredibilă a sistemului de învățământ, generată de ei și de care, la rândul lor, au profitat. Și, după absolvire, fără nici un pic de experiență, fără să parcurgă etapele normale ale unui profesionist, fără să confirme și să performeze în vreun domeniu, sunt propulsați, prin același gen de oportunism creat, testat și utilizat de părinți, la cârma societății, sfidând concurența, valoarea, umilind și batjocorind un întreg popor.

Iar „franciscanii" gen subsemnatul, îndoctrinați cu principii morale până în străfundul conștiinței, speră ca tâmpiții că, îndopându-și copiii cu percepte morale autentice, crescându-i în cultul muncii și obligându-i la sacrificii, îi pot pregăti pentru viața reală, capabili să-și ocupe locul în societate prin muncă și concurență, prostindu-i (!) că așa e normal și că acesta este viitorul într-o societate democratică. Din păcate copiii, mai ales celor care Dumnezeu le-a dăruit inteligență peste medie, percep și înțeleg perfect mecanismul prin care funcționează societatea. Și pun întrebări la care n-avem răspuns. Intrebări, de genul: Dacă viitorul e a celor ce muncesc și performează, tu, părinte, de ce ești unde ești, când ai fost unul dintre cei mai buni în facultate, când ai performat la locul de muncă sau ai fost corect, cinstit și ai crezut în dreptate și adevăr ? De ce nu ești și tu în Parlament, în Guvern sau vre-un șef de instituție, ori în vreo funcție bine retribuită de popor, ca și colegii tăi, repetenți la facultate, precum Zgonea, Antonescu și alții de acest gen, sau de ce nu ți-ai „completat" studiile, ca și parlamentarii care și-au făcut studiile după ce au ajuns în parlament (precum „rugbistul" Calimente sau ministrul Igaș), care nu cred că au habar cum se numesc profesorii din facultatea pe care au absolvit-o ? De ce n-ai și tu vreo două doctorate, precum Duicu, Ponta, Oprea, Iancu și alți „iluminați", metamorfozați de sistemul corupt de învățământ, în genii ? Privind în jur, la cei ce sunt „onorați" și „stimați" de o societate bolnavă, mai poți avea argumente, de genul că nu mă pot prostitua moral și să devin un oportunist, fără a fi cosiderat naiv și ridicol ? Când oportunismul a deveniu un mod de viață, diferența între indivizi fiind de conjunctură, mai poți argumenta copilului că promovările unor odrasle gen Elena Băsescu, Daciana Sârbu, Mihnea Năstase, Adriana Scripcaru, Ioana Surpăteanu, Ioana Rus, Georgiana Drăghici, Tudor Mataragiu, Iacob Strugaru Stelică, Rebenciuc Neculai, Baban Ștefan, Buhăianu Cătălin, Câmpanu Liviu, Vlad Cosma, Răducanu, Oprea și alte sute de astfele de odrasle - care, în afara faptului ca sunt „copiii lui tata", n-au confirmat cu nimic locul și nu l-au obținut corect, prin concurs, ci prin trafic de influență -, sunt derapajele unui sistem controlat în totalitate de oportuniști ? Mai poți convinge copiii, într-o societate aproape fără alternative, că așa zisele „beizadele" sunt accidente izolate, când ele definesc clasa politică, mentalitatea și reprezintă viitorul social, aproape fără alternative ?

Fără o revoluție morală profundă, care să elimine impostura oportunismului și beizadismul din peisajul social, România nu are nici un viitor și nici o șansă de a se redresa. Din contra, cu actualul sistem de promovare, în care oportunismul și impunerea beizadelelor sunt referința, România va fi golită, în curând, de valori, care se vor autoexila pentru că nu vor accepta umilința de a fi subordonații imbecililor promovați de tata. Iar cei ce vor rămâne vor fi obligați să se compromită și să se prostitueze moral, aderând la clubul oportuniștilor pentru a supraviețui. Dar mai e posibilă o astfel de revoluție într-o societate cangrenată total de oportunism și beizadism?

Chiar suntem condamnați să nu mai putem oferi viitor moral copiilor noștri?

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
16:49