Sclavi pe plantaţiile bunicilor noştri

Stau de vorbă cu consilierul unui important parlamentar al coaliţiei. Nu-mi vine să cred ce aud. Zice că îşi măsoară cuvintele. „Suntem sclavi ai intereselor străine. Multinaţionalele şi băncile. Suntem sclavi pe plantaţiile lor. Da, au fost ale noastre, dar nu mai sunt. Ni s-a impus să le vindem pe nimic când am fost primiţi în NATO şi în U.E. Bechtel a luat comisionul cel mai mare al intrării în NATO, iar Petrom a fost preţul cel mai mare al intrării în U.E. Acum, zice, negociază să pună mâna pe energia noastră nucleară".

Ce e de făcut ? - întreb. Păi, uită-te ce a reuşit să facă Viktor Orban în Ungaria. A vrut să pună biciul suprataxării pe bănci. L-au îngenuncheat. Acum e la mila FMI. Nu mai avem ţara pe care am avut-o. Du-te în Europa să munceşti, ea e ţara ta. Aici, în judeţul România, va fi doar o piaţă de desfacere şi un rezervor de forţă de muncă mai ieftină. De unde dezvoltare independentă? De unde vei lua banii de investiţii?

Chestia asta cu dezvoltarea independentă nu e vechiul naţionalism? - zic. O fi, zice. Dar chestia cu nivelul de trai este prezentul continuu. Îţi place nivelul nostru de trai? Din ce o să crească? Din afacerile mafiote cu statul? Câţi vom putea intra în mafia asta?

Omul mi-e prieten. Îi zic: Bre, nu poate fi dracul chiar aşa de negru. Ai auzit şi tu că în China sunt impozitate veniturile companiilor, nu profiturile. Aia e soluţia şi pentru noi. Chestia asta ar aduce, la buget, un plus de zece miliarde de euro. Am avea o puşculiţă de investiţii chiar din buget. N-am mai sta la mila băncilor străine.

Păi nu ţi-am spus că asta a vrut şi Viktor Orban să facă în Ungaria? Să vezi ce model de „Aşa nu" vor face din ţara asta! Să nu mai îndrăznească şi alţii! Noi nu suntem China, bre. Acolo e cea mai mare piaţă potenţială a lumii. O lasă să se dezvolte ca să-şi mărească şi lor potenţialul de creştere. Dar modelul chinezesc de fiscalitate nu va fi lăsat să facă pui pe acele pieţe mai mici care pot fi ocupate prin coruperea clasei politice.
Stai un pic. Tu zici că dacă n-am fi coruptibili, n-ar avea ce să ne facă? Da, zice, dar cu o condiţie, pe care nu o îndeplinim: dacă ne-am apuca de muncă. Apucă-te tu, pe salariile astea româneşti! Românul vrea mai întâi rodul şi abia după aia pomul.

Nu înţeleg, îi zic. Parcă ai pleda pentru un Ceauşescu de piaţă. Da, zice. Aşa pledez, dar ăla n-ar reuşi nimic fără un popor de nemţi.

Ioan Buduca