Şefii Poliţiei Timiş, “victimele” politizării administraţiei marca Oprea şi Ponta

Blestemul comunismului se întoarce. Promovarea pe criterii de partid unic, adică pe nepotism, obedienţă, interese personale, în administraţia publică, ne-a reantors, cel puţin, în 1989.

Toată administraţia publică şi, în special, ANAF, MAI, structurile deconcentrate ale ministerelor şi autorităţilor publice sunt infestate cu indivizi semidocţi, semianalafabeti, absolvenţi de facultăţi obscure, înfiinţate prin tot felul de staţiuni balneo-climaterice, instalaţi politic. Aceşti domni excelează însă la capitolul servilism şi docilism. Pentru că administraţia publică este refelectia politicului, evident, este "construită" după chipul şi asemănarea acestuia, adică din rateuri profesionale, care au substituit valoarea prin viclenie şi hoţie, instalându-se în locul celor pe care Dumnezeu i-a destinat. Şi când îl contrazici pe Dumnezeu, ocupând prin uzucapiune, ocolind concurenţa, locurile pentru care n-ai fost dotat cu suficientă inteligenţă că să performezi, firesc că domeniul respectiv este virusat şi nu mai funcţionează la parametrii corecţi. E ca şi cum ai repara un ceas elveţian cu piese de la o căruţă.

Secretul progresului occidental şi, în special, al Germaniei, SUA, Japoniei, Canadei şi alte state model de dezvoltare economică, nivel de trai şi nivel social, constă în promovarea şi întreţinerea, în primul rând de către stat, a liberei concurente, în toate domeniile, concurenţă care generează valoare şi selectează valorile, instituind reguli şi criterii prin care oportunismul şi încercările diletanţilor de a ocupa locurile destinate valorilor, să nu se poată materializa. Or, când ai creat un sistem de selecţie riguros, prin care cerni corect "marfa" avută la dispoziţie şi separi diletantismul de profesionalism, efectele sunt vizibile, pentru că un asemenea sistem nu permite erori. Dar, pentru ca performanţa să fie performanţă şi nu surogat şi cel care stabileşte criteriile trebuie să exceleze în domeniu. Înlăturând acumulările generate de selecţia şi exploatarea valorilor, promovând specimene care nu numai că nu adaugă nimic nou la ce e construit, ci nici nu înţeleg nimic din construcţiile anterioare, nu facem decât să reinventăm, la nesfârşit, roata şi să ne batem joc de acumulările anterioare.

Într-o ţară normală, a cărei dezvoltare se bazează exclusiv pe principiul concurenţei valorii, un "General Oprea" n-ar fi putut exista, pentru că un sistem de selecţie bazat pe concurenţă valorilor, performant, n-ar fi produs un astfel de exemplar. Iar dacă, printr-o eroare, un asemenea specimen, ce întruchipează tot ce este mai imoral într-un sistem (strecurarea la putere ocolind "sufragiul" public, obţinerea de diplome şi titluri universitare într-un mod dubios) ar fi ajuns în funcţie, în urma cazului Timişoara, în care s-a dovedit că şefii Poliţiei s-au implicat în campania lui Ponta, "Oprea" trebuia să demisioneze sau să fie demis. Din păcate aşa ceva nu se întâmplă într-o ţară "administrată" de un prim-ministru profund imoral (vorba preşedintelui Băsescu), în care "Generalul Oprea" (devenit un brand) este expresia tipică a falimentului unei societăţi, care a înlocuit concurenţa reală cu metodele comuniste de promovare a valorii, prin ocolirea tuturor "jaloanelor" pe care le impune concurenţă reala, creând nişte pseudo-valori care blochează progresul şi susbtituie valoarea cu diletantismul, promovând şi generalizând imoralitatea.

Precum în poveşti, "Generalul Oprea" este exemplul materializării ficţiunii în realitate, atât ca ascendenţă profesională cât şi politică. Un individ fără o profesie reală (exceptând cea de "izmenar" de armata), fără experienţă reală în vre-un domeniu, fără a concretiza în vre-un domeniu concurenţial că are valoare, fără a participa în viaţă lui la vre-un concurs corect, cu studii asupra cărora planează mari îndoieli că au fost făcute corect, speculând oportunităţile imorale (mai bine zis breşele sistemului), atât profesionale cât şi politice, a ajuns în cele mai înalte funcţii din stat, în postura de a lua decizii în domenii în care este total profan. Cu o "competenţă" mai mult decât discutabilă şi cu un nivel de percepţie a valorii reale incuantificabil, "Oprea" este cel care fixează parametrii profesionali şi stabileşte criteriile performanţei într-un domeniu atât de complex, precum Ministerul Administraţiei şi Internelor. Şi cum altfel decât raportându-le la propria-i valoare ?

Cazul Timişoara, unde întrega conducere a Poliţiei a fost "decapitată", din cauza influenţei politicului în administraţie, este exemplul tipic de cum este condusă Poliţia Română de către oportunistul "Oprea". Este dovada că puterea politică, prin politizarea totală, a transformat toate instituţiile statului, inclusiv Poliţia, în instrumente de partid, exact ca şi cele comuniste, deturnandu-le de la adevărată menire. Ca şi Securitatea şi Miliţia, înainte de asigurarea securităţii cetăţeanului, Poliţia, în viziunea lui "Oprea", trebuie să asigure securitatea puterii, prin orice mijloace şi să contribuie, direct, la menţinerea acesteia.

Timişoara nu este un caz singular. În toate judeţele ţării situaţia este similară. Operând identic, executând comenzile politice, Poliţia Română - alături de alte instituţii publice, precum ANAF, transformată în "trezorerie" politică -, a fost transformată, de către "generalul" Oprea, în agent electoral al lui Victor Ponta. Privit obiectiv, cazul Timişoara arată nu corupţia din sistem (cu excepţia comisarului şef Crăciunescu, acuzat de luare de mită, ceilalţi poliţişti arestaţi nu sunt acuzaţi de aşa ceva) ci mizeria morală cauzată de politic în sistem. Numirile politice, pe baza de nepotism şi obedienţă, sunt cele care distrug sistemul şi-l transformă într-o cloacă dominată de imoralitate. Când şefii din Ministerul de Interne sunt numiţi, sau păstraţi în funcţii, nu pe criterii de performanţă ci pe criterii exclusiv politice, iar "soarta" lor depinde, exclusiv, de interesele unui oportunist precum "generalul" Oprea, a cărui "carieră" se bazează, de asemenea, exclusiv pe imoralitate, mai putem vorbi de democraţie şi de performanţă determinată de selecţia valorilor prin concurenţă ? În acest context şefii Poliţiei Timiş nu sunt nişte victime ? Lăsând la o parte valoarea lor profesională, aspiraţiile mai mult sau mai puţin îndreptăţite, dacă sistemul ar fi avut criterii de selecţie corecte, bazate exclusiv pe profesionalism şi performanţă (în care poate chiar şi cei arestaţi preventiv s-ar fi putut încadra), aceşti poliţişti s-ar mai fi "înregimentat" politic şi ar mai fi "pus botul" la solicitările unui primar ? L-ar mai fi băgat în seama (pupat în fund) pe un politician precum Titus Bojin, Ilie Sârbu sau "traseistul" Teodor Pavel ? Sunt convins că nu, cum sunt convins că acest lucru nu era posbil în urmă cu câţiva ani, când numirile în fruntea Poliţiei se făceau şi pe criterii de competenţă, I.G.P.R.-ul având rolul pricipal şi nu politicienii.

Munteanu, Bolbos, Temu, Berzescu şi ceilalţi poliţişti implicaţi în cazul "Recâş" - făcând abstracţie de integritate morală când au râvnit după funcţii, cunoscând "criteriile" solicitate - sunt, evident şi fără tăgadă, victimele unui sistem ticăloşit, profund imoral, generat de influenţa politicului în administraţia publică. Dacă administraţia n-ar depinde de politică şi criteriile de promovare n-ar fi exclusiv politice, cazuri precum cele de la Poliţia Timiş n-ar mai avea loc, iar profesionalismul şi competenţele instituţiilor publice din România ar fi cu totul altul. Până când nu vom înţelege influenţa nefastă a politicului asupra administraţiei publice şi efectele ei dezastruoase asupra întregii societăţi, exemplele de genul Timişoara vor deveni ceva banal, pentru că nu poţi genera performanţă şi eficientă substituind criteriile profesionale de promovare cu cele politice imorale. Or, cât timp promovările din administraţia publică din România vor fi făcute de către indivizi de genul Oprea, Titus Bojin, Ilie Sârbu, Teodor Pavel, Marian Oprişan, Nicuşor Constantinescu, Radu Mazăre, Victor Ponta, Gelu Diaconu şi alţi "baroni" sau "emanaţii" politice de acest tip, pe criterii imorale, exclusiv clientelare şi de obedienţă, prin "examene" trucate, cu câştigători prestabiliţi, administraţia publică nu va etala performanţă ci va fi cea mai mare frână în calea democratizării ţării, a progresului bazat pe concurenţă valorilor şi a introducerii regulilor de baza a unei societăţi normale, precun cele ale pieţei şi concurenţei libere. Din păcate până când cetăţeanul nu va fi capabil să selecţioneze, în primul rând, valori morale în politică şi să-i elimine pe cei strecuraţi "pe uşa din spate", precum "Generalul Oprea", iar învăţământul nu se va mai rezumă doar la o "tiparniţa" de diplome fără acoperire intelectuală, societatea se va degrada tot mai mult, iar instituţiile statului vor deveni (dacă nu chiar sunt deja) refugii pentru "creaţiile" politice, pseudo-valori care vor substitui adevăratele competenţe.

Ce-au făcut Ponta, Oprea, Chiţoiu, Diaconu şi alţi "parteneri" de guvernare, în perioada de când se află la putere, în administraţia publică, nu va putea fi reparat în următorii zece ani sau chiar mai mult. Contrar principiilor capitaliste şi democratice, au reintrodus conceptul de centralism absolut, tipic comunist, concentrând deciziile (în special cele privind numirile în funcţii) la nivelul câtorva indivizi, pe criterii exclusiv politice şi clientelare, subordoband astfel politicului întreagă administraţie publică. România a intrat astfel într-un blocaj absolut, fiind administrată de incompetenţi, iar rezultatele se văd frecvent. Există atâta corupţie, incompetenţă, trafic de influenţă, abuzuri şi negliejenţă, încât D.N.A., ca într-o crescătorie de peşti, este suficient să arunce cârligul, chiar şi fără momelă şi-l scoate plin de fiecare dată. Şi toate din cauza politizării administraţiei publice.

Pavel Roman