Sezonul nevestelor

Pe la americani e obicei vechi. În campania electorală, politicienii vin cu soţiile sau soţii, cu copiii, cu bunicii şi cu câinele sau pisica din dotare. Americanul de rând este curios să afle cum se comportă eventualul senator, guvernator sau preşedinte cu familia, dacă-şi bate soţia, dacă a înşelat-o, dacă i se droghează copiii, dacă a fumat marijuana când a fost tânăr sau dacă a luptat în Vietnam sau în Golf.

Este la fel de adevărat că familia politicianului joacă un rol important în viaţa comunităţii şi după ce acesta a obţinut funcţia pentru care a candidat. Iar el, politicianul, este taxat imediat dacă face greşeli faţă de ai lui cât timp este în respectiva funcţie, de multe ori punându-se problema demisiei.

Politicianul dâmboviţean a tras şi el cu ochiul peste ocean şi s-a gândit că n-ar fi rău dacă ar împrumuta câte ceva de pe acolo. Vorba ceea, dacă ţine la cetăţeanul american, mai umblat prin lume şi liber de când se ştie, n-are cum să nu meargă la ţugulanul român, care înghite voios tot ce vede la televizor.

Aşa se face că asistăm, în aceste zile, la o adevărată invazie de soţii de politicieni prin platourile de filmare ale televiziunilor autohtone. Doamnele cu pricina se căznesc să facă figuraţie, să dea cât mai bine la popor, astfel încât să mai aducă ceva procente soţiorului iubit. Apoi, timp de patru ani, îşi blesteamă zilele când văd că nu mai sunt luate nici măcar pe la recepţiile oficiale pe la care participă proaspătul ales, familist convins.

Ce să mai vorbim despre chiolhanurile de partid, unde este obligatorie prezenţa amantei, nicidecum a soţiei? Un „catindat" mai „spiritual" spunea, într-un cerc de prieteni, că s-a inspirat din natură, că pentru el soţia proprie e ca un fluturaş. De aceea o lasă să strălucească şi să zboare o lună, în campania electorală, pentru că urmează patru ani în care trece la stadiul de larvă. Că gluma este de calitate îndoielnică nu părea să aibă vreo importanţă pentru respectivul.

Din păcate, nici electoratul de pe la noi nu priveşte lucrurile în mod diferit. Dacă în State Bill Clinton a fost pus la zid de procurori, dar şi de către opinia publică pentru o pată pe rochiţa Monicăi Lewinsky, pe la noi bancurile cu Elena şi Traian adună zâmbete înţelegătoare şi comentarii invidioase din partea românaşului.

Deosebirile nu se opresc aici, în mod sigur. Dar cum America este departe, nu ne rămâne, în timpul rămas până la alegeri, decât să ne bucurăm, fie că vrem, fie că nu vrem, de nevestele candidaţilor.

Mihai Ghezea