Și, totuși, cine-i în criza? Grecia sau România?

Grecia riscă ieșirea din zona Euro, dar o face demn, pentru că scopul este apărarea intereselor cetățenilor săi și cel privind, independența și suveranitatea țării, respectiv proprietatea și avuția națională, cele care garantează independența și nivelul de trai. Exact asta este diferența dintre România și Grecia. Noi am dat aproape tot din casă (pământ, petrol, gaze, telefonie, utilități, minereuri, industrie, turism, etc., etc., etc.,....) și nu vom fi în zona Euro până când nu dăm absolut tot (ce naiba ne-a mai rămas de dat în afară de Portul Constanța ?), în timp ce Grecii n-au dat aproape nimic din patrimoniul național și totuși sunt și, culmea, spre deosebire de noi, vor rămâne în zona Euro, pentru că sunt demni, au mândrie națională și știu să-și negocieze la sânge și să-și apere interesele.

Acum, după ce cămătarul mondial și reprezentantul marilor concerne bancare și a fondurilor de investiții, FMI, și-a desăvârșit opera minuțios concepută și implementată, Grecia, se pare, a ajuns la scadență și la momentul critic, predestinat și preconceput de marele cămătar mondial, FMI, stârnind îngrijorare în jurul ei și în UE, îngrijorare care este tratată cu mult prea multă detașare și iresponsabilă aroganță de către guvernanții și speciliștii români, convinși că România nu e Grecia. Au, într-un fel, dreptate și știu ei de ce ! Numai că dreptatea nu e cea prezentata.

Mare șmecherie este acest FMI, inventat de oligarhia mondială a finanțelor. O corporație financiară mondială care te ajută financiar, chipurile, dar în fapt te prostește și jefuiește de două ori: o dată când îți acordă împrumutul, cu dobândă, chipurile rezonabilă, punându-ți însă condiții perfide, care sunt în fapt adevărata miză și care îți anihilează practic posibilitatea de a rambursa împrumutul și creează cadrul perfect pentru asaltul corporațiilor monopoliste asupra economiei țintă și a doua oară când, pentru a beneficia efectiv de banii alocați, statul este obligat, ca aceleași fonduri, să le împrumute, încă o dată, de la bancile capitalizate cu fondurile puse la dispoziție de FMI, împrumut care reprezintă în fapt cămătăria reală, ce falimentează statul, pentru că, încă din start, se știe că, într-o economie tot mai globalizată și tot mai bine controlată de corporațiile monopoliste, nici un stat nu are un astfel de randament economic încât să poată asigura rambursarea împrumuturilor și dobânzilor. Politica FMI e, în fapt, un mecanism perfid care speculează tot ce se poate specula în materie de maximizare a eficienței profitului, acceptând, tacit, ca instrumente de lucru, inclusiv mita, traficul de influență și chiar crima, pe care nu le utilizează direct, ci le încurajează când servesc scopului. Analizat în detaliu, FMI reprezintă machiavelimul economic și financiar, ce maschează goana după profit, în spatele așa zisului ajutor financiar, dus până la perfecțiune.

FMI, printr-o politică perversă și un mecanism bine conceput, care, aparent, are scop nobil, știe exact, în momentul când ți-a împrumutat banii și ți-a pus condițiile, că, în fapt, condițiile nu sunt de natură să revigoreze și să relanseze economia națională, independentă de corporații și eficientă, ci s-o înmormânteze pentru a fi preluată, aproape pe nimic, de către corporații, pentru că doar formal se pune accent pe investiții rentabile și eficiente, în realitate banii împrumutați fiind dirijați către zone obscure ale economiei, adică către domenii care nu asigură nici dezvoltare, nici progres, nici randament, nici profit, deci imposibilitatea de a fi returnați cu dobândă. FMI-ul, aparent, nu intervine niciodată în modul cum sunt cheltuiți banii împrumutați și în politicile de investiții ale guvernelor, dar are grijă, prin politicile fiscale impuse, ca aceștia să nu fie cheltuiți eficient, astfel încât să poată fi executate garanțiile, care reprezintă, în fapt adevăratul scop al împrumuturilor. Astfel, printr-o politică perversă, care lasă doar formal impresia de ajutor, FMI cumpără, la preț de dumping, active, resurse, domenii economice, bănci, terenuri, transformând țări în colonii și nații în populații. Proști, în acest caz, nu sunt cei care împrumută și care-și urmăresc interesele, calculate în perspectivă, implementând planuri diabolice de distrugere pentru a achizitiona ieftin, ci cei ce se împrumută iresponsabil, cedând practic, prin acceptarea condițiilor FMI, suveranitatea națională și decizia economică, angajamente care condamnă, din start, țările care cad în plasa FMI, să devină colonii vasale corporațiilor și oligarhiilor financiare.

Analizată prin acestor caracteristici - dovedite incontestabile în cazul unor țări precum Argentina sau Venezuela, unde FMI a urmărit, prin politicile practicate, exclusiv privatizarea domeniilor strategice ale economiei și subordonarea economiei corporațiilor mondiale -, spre deosebire de Romania - care, începând cu anii 2000, la „sugestia" FMI, a privatizat aproape tot ce se putea privatiza (beneficiarii privatizărilor, fiind, în general cei care dețineau fonduri, iar fonduri dețineau corporațiile din spatele FMI) -, Grecia n-a privatizat totul, așa cum voia FMI, agricultura, turismul, serviciile, porturile, industria ușoară, rămânând în portofoliul național. Față de România care a fost, datorită prostiei și lăcomiei guvernanților, o pradă mult prea ușoară și facilă, pentru Grecia FMI a avut nevoie de mai multă răbdare - pentru că în Grecia nu au funcționat mecanismele ce presupuneau corupție, trafic de influență, mită, precum în România și a așteptat momentul prielnic, împrumutând-o, aparent, dincolo de orice logică economică. In fapt, se pare că Grecia, poarta europeană de intrare dinspre orient, cu porturile sale extraordinar de bine situate strategic, merita investiția de perspectivă, chiar și a unor împrumuturi uriașe, reprezentând 170 - 200% din PIB-ul anual.

Din păcate, chiar dacă mulți nu acceptă și spun că e o consecință a dezastruoaselor guvernări, ce se întâmplă astăzi cu Grecia este un scenariu de mult prestabilit, ce s-a desfășurat conform previziunilor și, se pare, a sosit timpul scadenței, adică a fost creat cadrul și toatele elementele care presupun capitularea economică și, implicit, a independenței și suveranității economice și politice a Greciei. Conform scenariului, unica alternativă lăsată de FMI (adică de corporațiile internaționale și oligarhia financiară) Greciei este să-și predea, necondiționat, bunurile ce-i asigurau suveranitatea, respectiv dreptul de proprietate asupra porturilor, pământului, industriei, turismului și agriculturii. In aceste condiții, conform scenariului, Grecia trebuie să devenă o colonie, proprietatea marilor corporații, care să producă profit pentru corporații, iar poporul grec, precum românii, dintr-o nație, să devină o populație de slugi ale marilor corporații, care, pe lângă munca pentru subzistență, deposedați de avuția națională, să mai și plătească datoriile acumulate, exact cum este organizată România în prezent.

O Românie despre care unii analiști, pregătiți prin beciurile stațiunii "Herculane", la facultăți fără profesori, spun că n-are cum să ajungă în postura Greciei, pentru că are o economie stabilă. Serios ? Și cui aparține, vă rog domnilor analiști, ce credeți că economia este doar teorie, economia stabilă ? Cumva românilor ? Ei beneficiază de profitul realizat de OMV, ASELOR-MITTAL, EON GAZ, ENEL, ROMTELEKOM, LAFARGE, DACIA-RENAULT și mii de alte corporații internaționale ce utilizează doar forța de muncă din Romania și materiile prime devenite proprietatea lor ? Cumva profiturile realizate și înregistrate scriptic în România (Pe care Guvernul Ponta le utilizează la tot felul de statistici manipulatoare), sustrase sistematic de la plata impozitelor și taxelor, rămân în Romania ca să poată fi contabilizate ca și venituri rentabile și reale pentru statul român ? Intr-adevăr ! E adevărat că România nu poate ajunge ca și Grecia. Dar asta pentru că timpul nu este reversibil. Chiar dacă nu acceptăm, din mândrie sau prostie (totuna!), adevărul - ce poate fi demonstrat științific, cu elemente incontestabile -, România nu va fi ci a fost în postura Greciei, prin anii 1990 - 1995, înainte de a-și ceda, în urma acordurilor păguboase cu FMI, toate resursele, economia și toată averea publică. Acum ce-ar mai avea de câștigat dacă s-ar opune vreunei măsuri a oligarhiei financiare sau a corporațiilor mondiale ? N-am avut exemplu OMV, care, după ce guvernul României s-a încordat nițel, amendând OMV pentru practici concurențiale neloiale, a ridicat prețul carburantului, demonstrând că poate bloca oricând și falimenta economia ? Ce-a făcut guvernul în această situație decât să înghită în sec și să accepte că este neputicios ? Dacă făceau acest lucru și Enel și Eon gaz și Romtelecom și băncile cu capital străin ? Era România în colaps ? Cu siguranță,

Spre deosebire de Grecia - care, în ipoteza că nu încheie un acord viabil cu UE, vor fi obligați să părăsească zona UE, dar vor fi proprietari pe turism, pământ (adică agricultură), porturi, transporturi maritime, industria ușoară, ceea ce le asigură, intr-o oarecare măsură, condiții pentru a supraviețui și a rămâne independenți (mai greu va fi cu pensionarii și aparatul administrativ, dar nu imposibil dacă trec la drahmă) -, Romania, pusă în aceeași situație, nu are o astfel de alternativă și este obligată să-și accepte, definitiv, condiția de colonie și de populație de sclavi a corporațiilor multinaționale. Asta pentru că Grecia și Tsipras n-au negociat niciodată în genunchi viitorul și independența țării, punând la dispoziția corporațiilor, dictate de FMI, toate resursele minerale, activele industriale, cotingentând prostește producția agricolă și acceptând o subvenție care a falimentat agricultura, determinând țăranii să-și vândă pământul către corporațiile străine. Grecii produc cât pot produce și s-au bătut pentru o subvenție (Atenție mare cetățeni români !!!) de 600 Euro pe hectarul de pământ agricol, față de 170 Euro negociată sub patronajul sinistrului popă socru, care a îngropat definitiv agricultura, sursa de supraviețuire a românului, fapt ce a afectat definitiv independența și suveranitatea țării. Vorba unui român plecat în Grecia: dacă rămân cu măslinele, caprele și turismul, grecii supraviețuiesc, pentru că au alternativa aceasta. Românii ce alternativă au ? Pământul agricol (cel mai fertil din țară) nu mai este al lor; pădurile nu mai sunt ale lor; petrolul nu mai este al lor; minereurile nu mai sunt ale lor; gazele nu mai sunt ale lor; cu mici excepții, nesemnificative, industria nu mai este a lor; băncile nu mai sunt ale lor; telefonia nu mai este a lor; utilitățile publice nu mai sunt ale lor, iar toate profiturile aferente, cresc nivelul de trai în țările de origine ale corporațiilor, nu în România, așa că nu cred că mai avem argumente logice să ne comparăm cu Grecia la capitolul independență economică și suveranitate și nici să declarăm că noi stăm mai bine decât Grecia. Situați pe marginea prăpastiei financiare (nu și economice), grecii, totuși, mai au ce negocia și mai pun condiții, pentru că au alternative. Noi însă am cedat de mult ceea ce grecii sunt constrânși astăzi să cedeze și am acceptat de mult statutul de colonie și de sclavi, cei mai prost plătiți din Europa, statut pe care grecii nu-l acceptă, în nici o condiție. Nu văd grecul dispus să trăiască, precum românul, cu un venit de 700 - 900 lei lunar și pensionarul grec cu 400 lei lunar. Chiar în faliment, grecul trăiește decent, mult peste media din România și nu va accepta umilința la care este supus românul de către proprii guvernanți, care au capotat în fața corporațiilor și au transformat muncitorul român în sclav. Spre deosebire de români, guvernele grecilor s-au bătut până dincolo de posibilitățile reale, pentru a apăra libertățile, drepturile și nivelul de trai al cetățenilor și continuă s-o facă neipocrit, neacceptând condiții ce atentează la nivelul de trai decent și drepturile și libertățile reale, ce le presupune democrația, ale cetățenilor greci. Aceasta este lecția care ar trebui s-o înțeleagă măcar cei ce au pretenția că guvernează și administrează România. Grecii, la o pulație de 11 milioane locuitori, au o datorie de peste 350 miliarde Euro, un PIB anual de peste 250 miliarde de dolari și un patrimoniu național/avere publică (porturi, turism, industrie ușoară, agricultură) aproape intact ce le poate permite oricând ieșirea din criză dacă-l înstrăinează. Și totuși n-o fac și nu se umilesc pentru că sunt conștienți că dacă o fac dispar ca nație și că vor deveni angajații și sclavii corporațiilor germane, franceze, italiene (care dețin finanțele europei) și a altor ulii profitori ce n-au scrupule când e vorba de profit, precum BASF-ul german când l-a sponsorizat pe Hitler și partidul nazist. Noi avem un PIB anual de 160 miliarde dolari, o datorie publică de 97 miliarde Euro, dar nu mai avem aproape nimic de vândut și vindem totul, în continuare. Avem, în schimb, guverne care împrumută, anual, peste 20 miliarde de Euro și care, la adăpostul acestor împrumuturi, garantate cu ce a mai rămas din averea publică (Portul Constanța, hidrocentralele și termocentralele), încearcă să ne prostească că o ducem mai bine decât grecii, în perspectivă. Zău ? Poate guvernanții, parlamentarii și o parte din clientela lor politică și din servicii or fi ducând-o mai bine. Ceilalți, adică grosul cetățenilor, evident, nici nu visează s-o ducă ca și grecii din punct de vedere material și consideră o minune dacă ajung să vadă Grecia. Asta dacă nu cumva avem tupeul să spunem că 685 Euro/lună, cât reprezinta salariul minim în Grecia e mai puțin decât 215 Euro/lună cât e salariul minim în România și că pensia minimă în Grecia de 500 Euro/lună, este mai mică decât cea din România, de 89 Euro/lună. La stilul mitoman al lui Ponta și al Guvernului României (la acest capitol nu mi-e rușine nici cu opoziția, care este vocală doar până ajunge la ciolanul puterii, după care preia stilul Ponta/PSD) de manipulare a realității și ocolire a adevărului, evident că nu noi ci grecii trăiesc mai prost. Intreb și eu, ca un prefăcut novice: Și dacă micșorează salariile cu 25%, cum se laudă Băsescu și Boc că au salvat Romania, ajung și grecii la un salariu minim de 214 Euro lunar ? Matematica ei de viață ! Mie-mi dă vreo 515,75 Euro lunar, adică tot vreo 240% față de român, economii ce pot salva și Grecia și averea publică a Greciei. Și pentru asta trebuie să aplaudăm guvernările ? Că ne-au scos din criză cu 214 Euro lunar față de 516 cât vor avea grecii după criza ? Pentru o țară înfometată, cu economia înstrăinată și agricultura distrusă complet, fără vreo șansă de redresare ? Pentru că ne-au predat, ca sclavi la pachet, împreună cu activele, anulând toate prevederile favorabile angajatului, din Codul Muncii, corporațiilor mondiale și că ne îndatorează consecvent, oligarhiilor financiare mondiale, mințindu-ne că așa ne-au salvat de criză ? Pentru că suntem, de când ne știm pe aceste meleaguri, mereu generații de sacrificiu, ba pentru occidentali, ba pentru comuniști, ba pentru generațiile ce vor veni și pentru faptul că totul este manipulare și minciună ordinară ? Conform Constituției, România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, reprezintă valori supreme. Cât de demn poate fi cel obligat să se sacrifice pentru bunăstarea altora și să trăiască la limita subzistenței umane ? Ce criză mai mare poate fi decât aceasta ?