Telefonul lui Biden

Vicepreşedintele Statelor Unite, Joe Biden, i-a dat un telefon locatarului de la Cotroceni. Lui Traian Băsescu. Pe firul scurt. Şi nu a fost un simplu telefon. Şi o simplă conversaţie. I-a dat verde, protejatului său, să facă public conţinutul. Şi despre ce a fost vorba? Despre întâlnirea pe care vicepreşedintele Statelor Unite a avut-o la Washington cu premierul Victor Ponta. Deci Joe Biden i-a dat lui Băsescu raportul. Şi a acceptat, sau chiar a insistat, ca acest raport să devină transparent. Adică public.

Ceea ce s-a întâmplat este aparent împotriva tuturor uzanţelor diplomatice. Unde s-a mai pomenit ca un înalt demnitar al unui stat să aibă o întâlnire cu un prim-ministru al altui stat şi apoi să simtă nevoia să-l informeze pe preşedintele ţării în cauză şi, mai mult, să-i dea liber sau să insiste ca să fie făcut public conţinutul dialogului telefonic? Până la urmă o convorbire telefonică bate o întâlnire oficială.

Dar a avut loc, la Washington, o întâlnire oficială? Nu cumva răspunsul la această întrebare este, de fapt, cheia unei situaţii cu totul şi cu totul atipice? Cum este cea descrisă mai sus?

O întâlnire oficială la Washington presupune întotdeauna prezența cel puţin a unui secretar al Departamentului de Stat. Altfel nu este o întâlnire oficială. Este doar un efect al unei operaţiuni de lobby.

Cine s-a mai aflat lângă Joe Biden din această perspectivă? Nimeni. Victor Ponta, însoţit de cine a fost însoţit, s-a aflat doar în fața vicepreşedintelui Statelor Unite, fără ca alături de acesta să existe vreun demnitar al Departametului de Stat. În termeni diplomatici, asta înseamnă că premierul român nu a avut o întâlnire de lucru la Washington. Deci vizita nu a fost oficială. A fost o vizită de lobby. De imagine.

Poate câştiga ceva România în urma acestei expediţii? Nu există niciun argument pentru un răspuns pozitiv. Poate pierde ceva România? Eventual puţină demnitate. Dar să spunem că România nu ar avea nimic de pierdut în urma vreunui contact, indiferent de protocolul acestuia, cu Statele Unite, care este partenerul nostru strategic. Am putea spune că vizita la Washington a fost un joc nul. Nici nu am pierdut, nici nu am câştigat.

Dar de ce Victor Ponta s-a dus la această întâlnire, aranjată de lobbyști, cu Joe Biden, acceptând ca vizita să nu aibă un caracter oficial? A făcut-o pur şi simplu pentru imagine. Să fiu generos. Să îmi imaginez că s-a gândit, în primul rând, nu la imaginea sa, ci la imaginea României şi să vedem care este rezultatul.

În urma vizitei la Washington a premierului Victor Ponta, întrucât operaţiunea nu a avut caracterul unei vizite oficiale de stat, nici nu putea fi discutat ceva de natură să aducă vreun folos imediat sau pe termen scurt, mediu sau lung României. Deci Victor Ponta a încercat o lovitură de imagine. I-a reuşit? Poate că răspunsul ar fi fost afirmativ în ipoteza în care Joe Biden nu i-ar fi telefonat lui Traian Băsescu pentru a-l informa asupra expediţie la Washington a lui Ponta şi pentru a-i da verde să facă publică respectiva convorbire telefonică. Din acest moment rezultatul vizitei lui Ponta la Washington, care în planul interesului României este un zero barat, s-a transformat şi într-o lovitură de imagine în ceea ce îl priveşte.

Motiv care mă determină să mă întreb cu ce se alege România dacă Victor Ponta taie panglici la tunelul făcut de turci sub Gibraltar sau dacă se deplasează la Washigton pentru a primi bobârnace. Nu ar fi oare mai bine ca premierul să stea la butoanele Guvernului sau de la Bucureşti de unde să conducă o administrare raţională, inteligentă şi benefică a României?