“Vârfurile” politicii şi crima organizată

“Vârfurile” politicii şi crima organizată

Potrivit moralei creştine, "iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor".

Nu deţinerea, în sine, constituie răul, pentru că, în societăţile moderne, fără bani nu se poate supravieţui, ci modul în care sunt acumulaţi banii, respectiv suma compromisurilor şi degradării morale la care se pretează individul pentru a obţine bani.                                             Conştiinţa este dependentă, de regulă, de mediul social, educaţie, nivel de cultură, lege şi justiţie, fiecare, la rândul său contribuind, ca într-un puzzle, cu partea ce se îmbină perfect, la întregul ce defineşte individul. Din păcate, era comunistă a României, caracterizată prin negarea supremaţiei valorilor morale sau a impunerii pseudoculturii având, ca ax central, promovarea cultului personalităţii a unor non-valori autentice şi a unui sistem legislativ care apără discreţionar aşa-zisul stat în detrimentul individului, a creat şi instrumente pe măsură, capabile să administreze o astfel de societate golită de conţinut moral, redusă la instinctele primare, de regulă materiale. Aplicând, fără rezerve, metoda "scopul scuză mijloacele" în orice situaţie, fără îngrădiri sau jaloane morale, comunismul a reuşit ce nici Lucifer nu-şi imagina că este posibil, respectiv realizarea prototipului perfect al individului imoral, fără scrupule, capabil de orice compromis pentru a obţine putere şi bani. Retrospectiv privind, după 1989, nu a existat niciun Guvern fără mari scandaluri de corupţie, fără tunuri de miliarde de dolari sau euro trase bugetului public şi fără cooperare directă şi nemijlocită cu grupările de crimă organizată aflată în spatele fiecărei guvernări. Şi dacă actorii prim-planului, respectiv politicienii s-au perindat la putere, alternativ, ca într-un perpetuum mobile - de ni s-a făcut greaţă să mai deschidem televizoarele la programele politice, lovindu-ne de aceleaşi figuri triste, de trepăduşi fără coloană, populişti, mincinoşi, credincioşi până la sacrificiul suprem stăpânilor care-i menţin în elita politică şi-i subvenţionează -, adevăraţii sforari şi păpuşari, cei care conduc România, transpartinici şi transpolitici, au continuat să rămână aceeaşi, gestionând din umbră sau la vedere, fiecare după orgolii, moguli de presă, baroni, fie reprezentanţii multinaţionalelor puşi pe jaf, fie capii mafiilor arabe, italiene, kurde, turce sau de alte naţionalităţi pripăşiţi şi care au prins "cheag" în România, fie multe alte sute de astfel de oportunişti care au preferat să rămână anonimi, dar care au făcut din coruperea puterii şi devalizarea bugetului public principală ocupaţie.

Între comisionul realizat din gestionarea averii publice şi a banilor publici şi cramponarea de putere există o legătură de cauzalitate directă şi orice argument contrar este nereal. Cât timp va mai exista ceva tentant în materie de active sau rezerve de materii prime în România, comisionul va rămâne scopul accederii la putere. De asemenea, cât timp spolierea cetăţeanului şi a domeniului privat va mai asigura suficiente fonduri pentru întreţinerea unui aparat de stat supradimensionat, iar bugetul alimentat din sumele colectate va mai permite "investiţii" care să asigure comision, acesta va rămâne motivul real şi exclusiv al accederii la putere în România.  Iar ce generează această luptă pentru putere, în care unicul şi exclusivul scop al exercitării puterii îl reprezintă comisionul, se vede desluşit în toate mediile sociale, intelectuale, materiale şi politice. O degradare morală fără precedent. O divizare a societăţii extrem de periculoasă, pe principii rasiste, extremiste, alimentate de o clasă politica incultă şi ahtiată după bani. O metamorfozare forţată a sistemului de valori care au la baza incultura, hoţia, minciuna şi ipocrizia. O marginalizare constantă a intelectualităţii, al cărei rol în societate este substituit şi anihilat de aşa zisa manifestare de voinţă a majorităţii manipulate de clasa politică lipsită de scrupule.                                                                                                                                   Speculând lipsa de cultură reală, blocând accesul la informaţia corectă, oferindu-i, trunchiat, doar ceea ce aparent îl favorizează, cetățeanul este manipulat şi intoxicat cu adevăruri relative, dându-i-se impresia că trăieşte într-o lume normală şi că aparenţele sunt realitatea. Mizându-se pe naivitate şi pe faptul ca afirmaţiile publice ale demnitarilor sunt realităţi oficiale, cetăţeanului majoritar, ce utilizează ca mijloc de informare, exclusiv, televizorul, i se servesc date şi cifre neconforme, menite şi care, în general, îl conving pe naiv ca administratorii ţării îşi fac treaba conştiincios şi că înregistrează progrese. Pentru ei şi gaşca lor.