Best Dental

VREM ÎN „SCHENGEN” CU „ȘTEFAN GHEORGHIU”!

Pavel Roman, 3 iulie 2015, Ora 15:25

  • print
  • |
vrem-in-schengen-cu-stefan-gheorghiu-46618-1.jpg

Oricât ar fi de ambițios și de tupeist un antrenor, n-are cum să ajungă cu o echipă de amatori în Liga Campionilor, cum nici România, în actuala conjunctură, cu „doctorii" (amatorii) din guvernele post-decembriste, n-are cum să ajungă în „liga mare", adică în Schengen.

Din păcate, deși știința a evoluat fantastic, având impact asupra tuturor mediilor sociale, în România sectorul politicii a ramas neatins de progres, cantonat în arhaicul mediocrității șmecherești, precum organizarea feudală, conservatoare, în care titlurile nobiliare se moșteneau și erau apanajul doar a unei categorii restrânse a populației. Politicul, în fapt, așa cum arată astăzi structurat în România, este o construcție, aproape la indigo, de tip Cosa Nostra sau Camorra, în care nu valorile și idealurile umane sunt apreciate, ci oportunismul, machiavelismul, traficul de influență, corupția, lipsa de caracter, servilismul sau alt aseemenea gen de non-calități umane, promovate ca și virtuți. Nu contează ce faci, ești valabil dacă-ți ții cuvântul. Astfel, politicul, conceput adecvat, e singurul domeniu în care șmecherii și cei vicleni se pot strecura către putere și bani fără a trebui să treacă prin filtrele selecției valorii profesionale și intelectuale, ocolind toate jaloanele pe care progresul societății le-a implementat pentru a selecta valorile. Or, când rezultatul nu derivă din selecție și concurență ci este impus prin ocolirea selecției, evident că efectele generate de substituirea valorii reale și a competenței sunt catastrofale pentru societate și membrii săi. E impunerea amatorismului în liga campinilor.

Conceptul că în politică nu e nevoie de profesionalim și competență, abordat ca atare de marea majoritate a celor care vor să parvină prin ocolirea filtrelor competenței și prin driblarea concurenței, nu poate fi, din punct de vedere social, decât unul păgubos, pentru că diletantul și mediocrul, indiferent de intenții sau declarații, blochează progresul și menține conservatorismul ce asigură avantaje doar mediocrității oportuniste. Rar se întâmplă ca în politică sa acceadă valori consacrate sau profesioniști generați de concurență, iar dacă chiar se întâmplă, majoritatea ori îi pervertește ori îi elimină.

Comuniștii, pentru că urau inteligența și valoarea, promovând imbecilismul proletar ca principiu de bază al conducerii societății, pentru a da o aparență de conducere intelectuală a societății, au inventat facultățile muncitorești, scolile de miliție și securitate și academiile politice, precum „Ștefan Gheorghiu", al căror scop era pavoazarea politrucilor cu diplome sonore. Pentru a accede în aceste unități de învățământ nu trebuia să fii bine pregătit din punct de vedere intelectual, ci trebuia să ai un dosar de cadre „curat" și recomandare politică. Acest sistem, în care concurența valorii și competența sau pregătirea profesională erau criterii secundare, a generat o clasă de conducători plafonată intelectual și profesional, diletantă și mediocră care, din cauza limitelor intelectuale, au condamnat societatea să progreseze atât cât permitea nivelul de percepție al „elitelor" emanate de sistemul comunist de pregătire și promovare a valorilor. Și cum diplomele obținute la „Ștefan Gheorghiu", facultățile de drept - unde majoritatea celor care absolveau școala de miliție și securitate erau înscriși direct în anul IV -, sau așa zisele facultăți muncitorești (unde nu era necesar să deții diplomă de bacalaureat) erau garanția reușitei sociale și materiale, firesc că metoda patentată de comuniști, de creare a intelectualului surogat limitat la perceperea materialismului dialectic, urmare a eficienței în ce privește substituirea valorii reale, a devenit un model bun de copiat și urmat. Astfel, comuniștii au demonstrat că parvenirea socială nu se întemeiază pe valoare ci pe oportunismul generat de inventarea unor mecanisme ce ocolesc filtrele reale ale selecției valorii. Adică școli speciale, în care accentul nu s-a pus pe știință, pe competență, valoare intelectuală, ci pe surogate ale științei, respectiv înțelegerea și aprofundarea materialismului dialectic și a imbecilei teorii a luptei de clasă, luptă care se rezuma, în fond, la eliminarea din societate a intelectualului generat de concurența reală a valorilor, care ridica standardele dincolo de percepția mediocrității proletare.

Și cum la școlile tipic comuniste, precum „Ștefan Gheorghiu", școlile de miliție, securitate, facultățile de drept, științe economice, sociologie, care produceau „elita" comunistă, morala era considerată de sorginte capitalistă și un balast în calea formării omului nou, materialist, firesc că elementele rezultate în urma acestui gen de școlarizare au fost îndoctrinate în sensul negării moralei ca fiind o componetă de bază a evoluției societății. Cam așa ne-a prins Revoluția din 1989. O societate imbecilizată de teoria materialismului dialectic și negarea moralei idealiste, condusă și infestată, la toate nivelele, de pseudo-valori produse de sistemul de pregătire comunist, care, în lipsa concurenței reale și a unor filtre care să selecteze indivizii pe principiul capacității intelectuale, au demonstrat și, din păcate, continuă să demonstreze, că nu valoarea contează ci diploma deținută.

Căderea comunismului ne-a găsit într-o postură mizerabilă din punct de vedere al sistemului de formare al valorilor și din punct de vedere al alternativelor. Adică, cu absolvenții școlilor comuniste, („Ștefan Gheorghiu", școlile de miliție, securitate, facultățile de drept, științe economice, sociologie, care produceau „elita" comunistă) instalați în mai toate posturile administrației publice și, cel mai grav, în mediul universitar, în toate funcțiile și posturile posibile. Și cum România n-a avut alternativă - bazinul de selecție fiind profund alterat în cei peste patruzecișicinci de ani de comunism în care materialismul dialectic și cultura proletară au fost baza învățământului și a moralei -, impostorilor pregătiți în școlile comuniste le-a revenit misiunea de a reorganiza învățământul și, în special, cel universitar. Efectul ? În loc ca surogatele universitare sau cele care pregăteau „elitele" politice și administrative să dispară sau să fie restructurate total, nu numai că n-au dispărut ci s-au înmulțit, contaminând aproape tot învătământul universitar, transformându-l în fabrici de diplome, pe modelul "Ștefan Gheorghiu", unde, condiția absolvirii era să n-ai ghinionul să fii „călcat de tren" în timpul studiilor. Până și mediul academic, în urma sufocării învățământului cu dascăli „emanați" de sistemul comunist de învățământ, a fost virusat de această „elită" surogat. Cu majoritate cadrelor didactice școlite în doctrina materialismului dialectic și al negării moralei idealiste, universitățile românești (înființate precum ciupercile după ploaie), au asigurat oportuniștilor, în primul rând, șansa de a-și căpătui odraslele, nepoții, rudele, amantele, prietenii și, mai ales, șansa de a se căpătui material, transformând învățământul universitar într-o sursă uriașă de venituri contabilizate și necontabilizate, examenele nemaifiind promovate pe competență ci pe bază de tarife. Rezultatul ? Absolvenții învățământului universitar, cu mici excepții, nu sunt altceva decât niște colecționari de diplome, fără nici o profesie reală, iar între învățământul universitar și societate, din punct de vedere al pregătirii și performanței, există o prăpastie uriașă. Logică, având în vedere „competența" reală și valoarea celor care pregătesc actualii și viitorii absolvenți.

Dintr-un astfel de mediu viciat moral, intelectual și profesional, în ceea ce privește performanța și competența, provine procentul majoritar al „elitei" politice românești actuale. Cu mici excepții (și acelea pervertite însă moral, incapabile să reacționeze pozitiv) parlamentarii, guvernanții și cei din administrația publică, au fost principalii beneficiari ai mizeriei din învățământul universitar, „absolvind" universități, devenite celebre nu prin competența și nivelul de pregățire al absolvenților, ci prin scandalurile pe care le-au generat, privind acordarea de diplome contra cost, fără susținerea examenelor, tarife percepute sau faptul ca au funcționat neacreditate.

Acest sistem bolnav, generat de moștenirea lăsată de comunism în învățământul universitar și de o societate incapabilă să renunțe la morala materialistă și avantajele diplomelor obținute fraudulos, nu numai că a virusat tot sistemul - până și casierii de la market-uri și portarii sau paznicii dețin diplome universitare -, ci l-au și pervertit într-un asemenea hal încât au adus în derizoriu cercetarea științifică și zona academică. Orice șmecheraș cu bani, gen Duicu (care, înainte a a face afaceri cu petrol și a ajunge potent financiar, nu a fost capabil, intelectual, să susțină bacalaureatul), profițând de imoralitatea gravă din sistem, ajunge să obțină un doctorat, umilind academia română până dincolo de orice limită. Valori consacrate ale științei, tehnicii, literaturii, culturii, multe dintre ele genii în domeniile în care au activat și creat, nu s-au simțit capabile să susțină sau să aibă pretenția că merită un doctorat. Pentru că un doctorat nu înseamnă numai plagiat sau diletantism, ci creație personală excepțională, care să adauge ceva concret, superior, la nivelul existent. Adică performanță dincolo de performanță. Or, lecturând tezele de doctorat ale lui Duicu, Ponta sau Oprea, indiferent de cine sau cum au fost scrise, ele nu emană nimic spectaculos, ci sunt niște lucrări banale, caracterizate de mediocritate intelectuală, care tratează teme obișnuite, abordate de multe alte somități în domeniu. In nici un caz nu sunt lucrări care demonstrează o abordare științifică, elaborată în urma unor studii aprofundate sau un plus față de ceea ce se știa, ori ca rezultat al unor studii de fond sau a unor sclipiri geniale, care să înlăture diletantismul. Iar vina acordarii unor astfel de titluri științifice, pentru niște însăilări amatoricești, apartine, în primul rând, mediului academic, în care morala sănătoasă a fost subtituită cu prostituția morală.

Timp de douăzecișicinci de ani, din punct de vedere intelectual, profesional și social, am construit pe nisip, pentru că morala materialist-dialectică promovată de „elitele" comuniste, ajunse în postura de a revoluționa morala comunistă, nu putea constitui, în nici o circumstanță, o fundație solidă. Fără un sistem moral sănătos în mediul universitar și academic, bazat pe repere morale reale, idealiste, bine definite, care să nu permită strecurarea șmecherilor și oportuniștilor, învățământul românesc - cu mici excepții, precum medicina sau informatica -, nu va produce decât rebuturi profesionale irecuperabile. Pentru că la cum arată societatea românească, ceea ce produce învățământul universitar românesc, este „eficient" doar în politică (Parlament, Guvern) și administrație, unde nu există criterii de performanță, totul rezumându-se la existența diplomelor și la acces sau promovări prin examene trucate în care admișii cunosc subiectele sau sunt lăsați să copie. În mediul privat însă produsul universitar românesc însemnă, în fapt, doar salariul minim pe economie, adică necalificat și incompetent. Or, când mediul privat susține economia, iar bazinul de selecție se rezumă la exploatarea muncii necalificate de către marile corporații internaționale, ce perspectivă oferă învățământul românesc pentru cetățeanul ce trebuie să performeze în mediul privat ? O facultate absolvită contra cost, nu e mai rea decât o școală de meserii ? Cât contează doctoratele gen Duicu, Ponta, Oprea, etc. (încă câteva sute prin Parlament, Guvern sau administrație publică) în mediul privat ? Zero ! Pentru că mediul privat generat de marile corporații, în care concurența (acolo unde nu s-a instalat monopolul) selectează, doctoratele copy paste, diletante sau fără aplicabilitate practică, nu înseamnă nimic, cum n-ar trebui să însemne nici în mediul științifico-academic cât timp tratează banalități sau subiecte deja tratate și analizate.

Trăim, datorită moștenirii comuniste și a unui sistem de selecție și promovare a valorilor inventat și exploatat de comuniști, reimplementat și reexploatat de cei formați în acest sistem, într-un paradox continu și într-un surogat de societate aflată între două lumi, ancorată în para-normal, care se îndreaptă sigur și repede către dezastru. Nu suntem nici capitaliști - pentru că nu acceptăm sau promovăm concurența și menținem mecanisme prin care concurența poate fi ocolită (universități pe post de fabrici de diplome) și nici socialiști - pentru că am renunțat la proprietatea publică îmbrățisând conceptul proprietății private (desigur, într-un mod original, precum privatizarile din industrie sau restitutio in integrum, variantă autohtonă).

Însă expresia faptului că ne auto-mințim o reprezintă produsele generate de școala românească, iar substituirea valorii prin ocolirea concurenței este dovada certă că încă suntem sub influența puternică a mentalității comuniste și nu înțelegem efectul concurenței valorilor în societate. Iar porția zilnică de bălăcăreală între politicieni, fără limite de decență și de un diletantism profesional inimaginabil la un astfel de nivel, nu este decât o luptă între semidocții apartinând aceluiași sistem, formați și educați la școala moralei materialist dialectice. Și cum ar putea fi altfel când grosul „profesorilor" din așa zisul învățământ superior provin de la "Ștefan Gheorghiu", de la școlile de miliție și securitate ori din facultățile de drept comuniste, cu studenți înscriși direct în anul IV de studiu ? Am avut curiozitatea să fac o analiză a mediului din care provin majoritatea profesorilor universitari. Rezultatul ? Foști ofițeri de miliție, foști ofițeri de securitate, foști ofițeri de armată, foști sau actual procurori, foști sau actual judecători, avocați foști ofițeri, procurori sau judecători, foști directori (activiști) de instituții PCR, promovați pe pile, nepotism sau alte asemenea afinități, împânzesc (sau, uneori, sunt chiar baza învățământului universitar) și reprezintă una dintre componentele de bază ale învățământului universitar românesc. Și așa am rupt legătura cu trecutul !? Făcându-i pe comuniști profesorii copiilor noștrii ?

Examenul competenței - făcând abstracție de cifrele statistice cu care ne tot manipulează guvernanții pentru a-i tolera la putere și ne mint ascuzând adevărul că trăim tot mai prost și în nesiguranță -, „elitei" politice românești, școlită de către nomenklatura metamorfozată în corp universitar, s-a văzut în mai toate „negocierile„ cu elitele imperialisto-coloniste (în special austriece). Dacă n-a fost șpagă, a fost prostie și invers. De la „doctorii" Roman, Stolojan, la „doctorul" Năstase și până la „doctorul" Ponta, România a reușit „performanța" nu numai să-și autodistrugă întreaga industrie (transformând activele industriale în cartiere rezidențiale) și sa-și treacă în șomaj toți specialiștii ci să și cedeze tot ceea ce reprezintă materie primă importantă pentru economia țării, de parcă ar fi fost administrată de Costel din „Leana și Costel" sau de primarul din „Las Fiebinți". Iar dacă „doctorii" emanați de sistemul universitar românesc, au înregistrat astfel de „performanțe", nu e clar că problema e cronică !

Incă din epoca de piatră mărul discordiei omeneșți l-a constituit accesul la resurse și la valorificarea lor cât mai profitabilă. Iar doctorii în științe au avut un uriaș aport în acest sens, stabilind limitele și prioritățile. Din păcate pentru noi, mai mereu au câștigat doctorii lor (UE, SUA, Rusia, etc.) pentru că și-au făcut „pe bune" doctoratul. Dar, cel mai urât, a fost și continuă să fie faptul că „doctorii" noștri, Năstase, Ponta, Duicu, Oprea, etc., au pierdut și pierd nu numai în fața doctorilor lor, ci și în fața unor ageamii, au unor șmecheri ce s-au pripășit prin România ca reprezentanți a unor SRL-uri, precum „OMV Mineral Oil România" SRL, care s-a asociat cu „ROMPETROL", precum Wolfgang Ruttenstorfer, reprezentantul „OMV", sau cei ai „KazMunaiGaz", ori „Gold Corporation" cărora nu le-a prea păsat de doctoratul lui Năstase la preluarea (însușirea frauduloasă) a „PETROM" sau „ROMPETROL" cum nu i-a păsat nici actualului șef al „OMV" de doctoratul lui Ponta când a negociat prelungirea, fără contract (prin act adițional), a redevenței pentru exploatarea petrolului românesc.

Și, ca fapt divers, oare ce părere are Putin despre „doctoratul" lui Oprea în materie penală și competențele sale în materie de securitate națională ? E cam timorat și complexat, nu ?! Când o fi văzut cu ce viteză numără izmenele cazone și cât de rapid a obținut un doctorat fără a profesa în domeniu și gradele militare de general luptând cu adversarii pe Play Station, cu siguranță și-a plasat armata, la adăpost, dincolo de Urali. E ușor să te zburlești la adversar câd îl ai în spate pe „Unchiul Sam". Ce te-ai face însă dacă n-ar fi „Unchiul Sam" ? Ai mai avea izmenele curate ? A nu se uita că și Saddam Hussein și Muammar al-Gaddafi au fost parteneri strategici ai „Unchiului Sam" S-o fi prins unchiul că aveau prea multe diplome și grade și a devenit gelos când i-a lăsat din brațe ?

 

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
21:35