Cozile de topor ale Justiției

Un stat poate fi catalogat mafiot în momentul în care instituțiile sale gem de oameni corupți, înregimentați politic sau făcând parte din cercuri economice de interese, constituite în grupuri infracționale. Aceste adevărate caracatițe și-au creat, în timp, rețele în toate ariile de interes, astfel încât membrii săi să nu poată fi atinși, chiar dacă încalcă în mod grosolan legea, chiar dacă fac acest lucru pe față, cu tupeu, fără să se mai ferească de nimeni.

Pentru a ajunge la acest punct, este nevoie, în primul rând, de implicare și susținere politică. Câteva persoane sunt plantate în posturi cheie, în special în instituțiile ce au drept obligație aplicarea legii: poliție, procuratură, sistemul judecătoresc. Pe sistem piramidal, fiecare își găsește, în sistem, sau dornici să intre în sistem indivizi dornici să câștige, repede și nemeritat. Bani sau putere. Funcții sau imunitate. Mai departe e "simplu".

ATAC a publicat (și publică, în continuare) un caz incredibil, în care procurori, judecători și oameni de afaceri și-au dat mâinile și, împotriva legii, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a câștiga mii de hectare de teren la care nu ar fi avut niciun drept. Faptul că s-au încălcat reguli, regulamente, cutume sau chiar legislația în vigoare nu pare să fi contat în vreun fel.

Tocmai pentru că pare de necrezut, ne-am pus problema dacă nu cumva am pornit noi de la o premisă greșită. Sau dacă nu înțelegem corect lucrurile. Prin urmare, am consultat juriști. Toți au spus că nu este în regulă, dar că asemenea lucruri se întâmplă, din păcate, destul de des în sistem. O dovedesc și cazurile din ce în ce mai frecvente, prezentate de către DNA.

Am descoperit, apoi, că și alți colegi ai noștri, de la alte publicații, au prezentat acest caz. Pentru conformitate, prezentăm două asemenea materiale, preluate, unul din "Capital", celălalt dintr-o publicație de profil - "Agro Terra".

Am încercat să aflăm și ce hram poartă cei doi magistrați implicați în toate aceste "inginerii" juridice. Unul dintre ei este vicepreședinte al CSM, celălalt a fost catalogat de către presa din România drept procurorul cel mai bogat din România.

La CSM, ca la piață

La alegerile care au avut loc în 4 ianuarie, judecătorul Mircea Aron şi procurorul Oana Schmidt Hăineală au candidat pentru funcţia de preşedinte al CSM.

Judecătorul Mircea Aron arăta în proiectul de candidatură la funcţia de preşedinte al CSM că a decis să candideze şi "la îndemnul transparent al unei majorităţi consistente din rândul judecătorilor, membri ai Consiliului".

În urma votului, în funcţia de preşedinte al CSM a fost desemnată Oana Schmidt Hăineală, cu zece voturi "pentru" şi opt "împotrivă". Oana Schmidt Hăineală avea nevoie de zece voturi din 18 pentru a fi aleasă.

Pentru Hăineală au votat judecătorii Alina Ghica (fostul preşedinte al Consiliului) şi Cristi Danileţ, alături de procurorii Oana Schmidt Hăineală, Daniel Morar, Gheorghe Muscalu, Bogdan Gabor şi Florentina Gavadia şi reprezentanţii societăţii civile, Corina Dumitrescu şi Daniela Ciochină.

Şapte judecători - Mircea Aron, Adrian Bordea, Horaţius Dumbravă, Alexandru Şerban, Adrian Neacşu, Mona Lisa Neagoe şi Marius Tudose - au renunţat la votul secret (încălcând legea care prevede clar : VOTUL IN CSM ESTE SECRET).

Unul dintre cei nominalizați - Adrian Bordea - este chiar vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, dacă mai-marii acestui organism nu respectă legea nici măcar în procedurile lor interne, la ce s-ar mai putea aștepta "simplii cetățeni", atunci când merg în instanțe, să-și caute dreptatea?

Capital: Ce spune unul dintre cei mai bogaţi agricultori români despre decizia instanţei care l-a lăsat fără 8.400 ha de teren

"Suntem afectaţi deoarece nu ne putem valorifica bunurile achiziţionate prin exploatarea terenului aferent", spune Ştefan Poienaru, unul dintre cei mai bogaţi agricultori din TOP 300 Capital.

Săptămâna trecută, el a pierdut procesul prin care îşi disputa arendarea de la Agenţia Domeniilor Statului a 8.400 de hectare de teren din extravilanul localităţii Stelnica, cu firma A&S International 2000.

"Este pentru prima dată când se dă o asemenea decizie în România. În celelalte cazuri similare cu al nostru, întotdeauna instanţa a atribuit terenul societăţii deţinătoare de active", spune omul de afaceri, care exploatează de 20 de ani 16.000 de hectare de teren arabil în apropierea oraşului Feteşti, judeţul Ialomiţa.

Ştefan Poienaru a fost director al IAS Stelnica, iar în anul 2004, Agenţia Domeniului Statului (ADS) a atribuit terenurile agricole ale fostului IAS societăţii A&S International 2000. În anul 2000, Poienaru a câştigat în instanţă dreptul de folosinţă a activelor fostului IAS, dar nu şi a terenurilor de lângă dig, care au fost concesionate pentru 49 de ani, în urma unei licitaţii, firmei A&S International 2000.

El mai susţine că a fost înşelat de conducerea A.D.S.- ului care în mai 2011, a pus în executare o sentinţă şi a încheiat un contract de arendă pe o suprafaţă de 8.500 de hectare, pentru care a şi încasat în avans o redevenţă de 4,7 milioane de lei de la societatea lui Poienaru.

Mai mult decât atât, susţine omul de afaceri, "ADS-ul a făcut toate demersurile sa nu respecte contractul şi nu a procedat la punerea în posesie a terenului, ci s-a aliat cu fostul concesionar S.C. A&S Internaţional 2000 S.R.L. şi a făcut demersuri în instanţă pentru a obţine o anulare a contractului de concesiune".

Opt ani de procese

Potrivit lui Poienaru, istoricul acestei lungi bătălii în justiţie a început atunci când SC Vitifam SRL a cumpărat la licitaţie toate activele care au aparţinut fostei societăţi de stat în faliment, Agrozootehnica Stelnica. Conform legii, s-a solicitat atribuirea terenului aferent, dar ADS-ul a refuzat să facă acest lucru.

În iunie 2004, omul de afaceri a promovat o acţiune în instanţă, iar în iunie 2004 a fost obţinută o sentinţă dată de Tribunalul Bucureşti în sensul obligării ADS-ului la concesionarea suprafeţei de 8.500 de hectare în favoarea societăţii lui Poienaru. Desi A.D.S.- ul a luat la cunoştinţă de caracterul executoriu al deciziei, terenul a fost concesionat în luna august, pe 49 de ani, unei alte societăţi , S.C. A&S Internaţional 2000 S.R.L. Bucureşti.

Procesele cu ADS s-au întins pe o perioadă de 8 ani, iar în anul 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut dreptul societăţii lui Poienaru de a concesiona suprafaţa aferentă activelor deţinute dar admite şi recursul ADS-ului.

În anul 2011 Curtea de Apel Bucureşti menţine aceeaşi hotărâre de a obliga ADS-ul la concesionarea întregii suprafeţe de 8500 ha, iar ADS încheie cu societatea lui Poienaru un contract de concesiune pe o durată de 20 ani.

"Cu aceasta ocazie, societatea noastră achită în avans suma de 4,7 milioane de lei. Acest contract aducea beneficii mult mai mari pentru statul român, acesta urmând să încaseze în plus o redevenţă de circa 10 milioane de euro. Cum era firesc, părţile aflate în proces nu au făcut recurs. Recurs a făcut intervenientul accesoriu S.C. A&S Internaţional 2000 S.R.L. Bucureşti, chiar dacă acesta era neavenit. Pentru a valida recursul acestuia, se alătură şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin doamna procuror Mihaela Cozmaciuc, care teoretic, trebuie să apere interesul statului, adică al ADS-ului. Iar domnia sa înţelege să apere interesele unei societăţi private şi să producă o pagubă imensă bugetului de stat, de 10 milioane euro", încheie Ştefan Poienaru.

Omul de afaceri a făcut mai multe plângeri penale la DNA faţă de persoanele pe care le consideră vinovate, iar acum aşteaptă finalizarea cercetărilor.  Poienaru s-a clasat în ediţia din 2012 a Top 300 Capital pe locul 147, cu o avere de 38-40 de milioane de euro.

Agro Terra: Cum prăduieşte ADS-ul statul român

Curtea de Conturi a României, condusă de o personalitate a cărui probitate profesională şi morală nu poate fi contestată, dl Nicolae Văcăroiu, ar trebui să-şi facă timp şi pentru verificarea fărădelegilor, să le numim doar de ordin financiar, comise de-a lungul anilor de cei care au „gestionat" corupţia în sectorul agriculturii de stat.

Reclamaţiile venite din teritoriu, nu de acum, ci din momentul în care a început marea acţiune naţională de concesiune sau arendare a domeniului agriculturii de stat. Dincolo de abuzurile care sfidează prevederile legislaţiei române în desfăşurarea acestui proces, experţii domnului Văcăroiu ar putea descoperi sumele uluitoare pe care ADS-ul este obligat să le plătească celor care au contestat în instanţă abuzurile în care sunt implicaţi direct atât foştii manageri, cât şi funcţionarii de astăzi.

Este vorba, în fapt, despre neregulile comise în arendarea sau concesionarea unui patrimoniu de ordinul miliardelor de dolari, din care statul român a încasat mai puţini bani decât este obligat să plătească celor care şi-au câştigat în instanţă drepturile legale. Adevărul este că nu întotdeauna cei lezaţi au avut parte de o judecată dreaptă.

Această nedreptate nu poate fi pusă atât pe seama celor care au judecat cauzele, cât a funcţionarilor ADS, acuzaţi de complicitate cu cei care, prin falsificarea realităţii şi eludarea prevederilor legale, au contribuit direct la vicierea multor sentinţe judecătoreşti. Este şi cazul sentinţei finale în procesul pierdut de holdingul Agrofam Feteşti în litigiul cu o firmă ce a reuşit să acapareze în România, în condiţii aflate în afara legilor statului român, inclusiv instituţii ce ţin de siguranţa veterinară la nivel naţional.

O gaură de 10 milioane de euro

În desfăşurarea procesului dintre Agrofam şi societatea A&S Internaţional, partea vătămată din Feteşti a câştigat toate procesele din 2004 până acum. Justiţiarii care au susţinut cauza Agrofam au avut la bază prevederile legislaţiei în acest domeniu. Asta până la ultima dezbatere, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se „răsuceşte" şi în loc să apere interesul patrimoniul statului român trece de partea unei societăţi care chipurile ar avea calitatea de investitor American în agricultura românească. La ultima înfăţişare a unui proces ce se întinde pe 9 ani, Agrofam Feteşti a pierdut procesul privind arendarea de la ADS a 8.400 ha pe terenul fostei IAS Stelnica.

Înainte de a intra în fondul problemei, este de precizat că în anul 2000, SC Vitifam a cumpărat la licitaţie toate activele fostei societăţi de stat, aflată în faliment. Potrivit legii, Vitifam a cerut concesionarea terenului aferent. În mod inexplicabil pentru un om cu gândire raţională, conducerea ADS a organizat o aşa-zisă licitaţie prin care a atribuit terenul societăţii A&S Internaţional. Începând de atunci, Vitifam se află în proces.

În iunie 2004 a acţionat în judecată ADS-ul, atunci când a şi obţinut o sentinţă a Tribunalului Bucureşti prin care ADS-ul era obligată la concesionarea suprafeţei de 8.400 ha către dl Poienaru. În pofida sentinţei judecătoreşti de care ADS-ul a luat la cunoştinţă, în luna august 2004, ADS a concesionat terenul pe o perioadă de 49 de ani societăţii A&S Internaţional.

În 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut dreptul societăţii Agrofam de a concesiona suprafaţa aferentă activelor deţinute, dar în acelaşi timp admite şi recursul iniţiat de ADS. În anul 2011, Curtea de Apel Bucureşti menţine aceeaşi hotărâre de concesionare a întregului terenului în favoarea Agrofam.

Despre această situaţie dl Ştefan Poienaru spune că decizia este fără precedent în ţara noastră, în alte cazuri asemănătoare instanţa atribuind terenul disputat societăţii care deţine activele. Mai mult, proprietarul Agrofam susţine că a fost înşelat de ADS. În mai 2011 a încheiat un contract de arendă pe 8.400 ha cu această instituţie căruia i-a achitat în avans o redevenţă de 4,7 milioane de lei. Cu toate acestea, ADS-ul s-a aliat cu fostul concesionar A&S Internaţional şi a făcut demersuri în instanţă pentru anularea contractului semnat cu Agrofam.

Care credeţi că ar fi motivaţia acestei întorsături? În mod paradoxal, pentru a justifica şi valida recursul iniţiat de A&S Internaţional se implică şi Curtea de Apel Bucureşti, prin intervenţia doamnei procuror Mihaela Cozmaciuc. Fapt este că aceasta înţelege să apere interesele unei societăţi private şi să facă o gaură în bugetul de stat de aproape 10 milioane euro. În faţa acestei decizii nedrepte, Ştefan Poienaru a înaintat mai multe plângeri penale la DNA, iar acum aşteaptă finalizarea cercetărilor.

După cum se observă, semnale există. Realitatea a fost prezentată factorilor de decizie. Cu toate acestea, nimeni nu mișcă un deget. Care să fie explicația? Nu cumva vorbim exact de un grup organizat?