Mafia robelor

Din informațiile noastre, dosarul VITIFAM - A&S INTERNAŢIONAL 2000 a devenit exemplu, studiu de caz la cel puțin o facultate de drept din România. Speța cu pricina, pe care ATAC a prezentat-o, până în cele mai mici amănunte, de-a lungul mai multor săptămâni, reprezintă cea mai bună dovadă cu privire la modul în care anumite cercuri de interese, ci conexiuni adânci în sistemul judiciar din România reușesc să câștige sume enorme, în dauda bugetului de stat.

Mai pe românește, forțând legea până la maxim și trecând uneori și dincolo de ea, se implică în economia țării și fac pe haiducii, dar invers: iau de la săraci și dau la bogați. Ia de la stat, adică de la noi toți, sub pretextul actului de justiție, și oferă unor anumite societăți comerciale. După un timp, se poate observa că persoanele respective, fie procurori sau judecători, au strâns averi considerabile, care nu pot fi justificate de salariile primite.

Dincolo de bătălia politică, așa se explică și luptele surde care se duc între grupurile de interese din interiorul sistemului, pentru numirea unuia sau altuia în fruntea parchetelor, pentru un post de judecător la Curtea Constituțională sau de membru în Consiliul Superior al Magistraturii.

Tot astfel se explică și unele situații halucinante, cum ar fi revocarea lui Danileț din CSM, apoi anularea acestei măsuri, de către Curtea Constituțională. Să nu uităm că și prima decizie, și a doua au fost luate de către magistrați. Împotriva unui magistrat. Până la urmă, unde e adevărul, unde este dreptatea?

Statul plătește

Cazul menționat mai sus este unul "clasic", cu actori care joacă la cel mai înalt nivel. Judecătorul Adrian Bordea, preşedintele Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde s-au jucat câteva acte ale acestui dosar, a avut grijă să facă parte din complet doar cine trebuie. Când avocații VITIFAM au recuzat unii judecători, în încercarea de a obține o judecată dreaptă, a încălcat regulile, regulamentele interne și legea. Și a făcut tot cum a vrut. În schimb, părții adverse i s-a aprobat tot ce a cerut, chiar dacă aceste decizii "miroseau" de la distanță.

Când unele sentințe nu au fost nici așa cum și-ar fi dorit, procurorul de caz a uitat că are datoria să apere statul, cel care îl plătește, și s-a transformat în avocat. A făcut recurs la recurs, pentru ca totul să fie bine. Bine, pentru cine trebuie. Este vorba despre Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Contabilii spun una, procurorii - alta

O expertiză extrajudiciară stabilește, sec, prejudiciul adus statului de către eroii noștri:

"În conformitate cu examinările materialului documentar menţionat în introducerea şi cuprinsul prezentului raport de expertiză, formulăm următoarele concluzii la obiectivele fixate acesteia:Cuantumul redevenţei care ar trebui plătită în anul 2011 de SC A& S INTERNAŢIONAL 2000 - contractul de concesiune nr.10/05.2004, către Agenţia Domeniilor Statului pentru un teren cu destinaţie agricolă în suprafaţa de 8546 ha este de 3288992,09 lei.

Cuantumul redevenţei care ar trebui plătită în anul 2011 de SC VITIFAM SRL - contractul concesiune nr.11/27.05.2011, către Agenţia Domeniilor Statului pentru un teren cu destinaţie agricolă în suprafaţa de 8546 ha este de 4805137,22 lei.

Dacă pentru un an redevenţa ce ar trebui achitată către Agenţia Domeniilor Statului de către SC VITIFAM, pentru anul 2011 - contractul concesiune nr. 111/21.05.2011 este cu 1516145,13 lei mai mare decât redevenţa ce ar trebui achitată de SC A& S INTERNAŢIONAL 2000 - contractul de concesiune nr. 10/05.2004, în 20 de ani diferenţa între cele două contracte de concesiune va fi de 30.322.902,6 lei".
Fără comentarii. Ce ar mai fi de spus?

Corb la corb...

Cum era şi firesc, reprezentanţii Vitifam au adresat CSM o plângere prin care aduc la cunoştinţă acestei instituţii detaliile cazului. „Subscrisa, S.C. VITIFAM S.R.L., formulăm prezenta plângere, prin care solicităm Consiliului Superior al Magistraturii:

Să verifice în ce măsură au fost respectate de către procurorul Mihaela Cozmaciuc dispoziţiile legale privind promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri în materie civilă în dosarul nr. 1281/2/2008 aflat în prezent pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Să declanşeze cercetarea disciplinară şi să procedeze la atragerea răspunderii disciplinare a magistratului Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

Să aplice sancţiunile disciplinare corespunzătoare, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, împotriva procurorului Mihaela Cozmaciuc.
Concluzionând cu privire la acest aspect, procurorul, prin grava neglijenţă de care a dat dovadă prin nerespectarea dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ., a comis o gravă eroare judiciară prin promovarea unui recurs fundamentat pe critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, cum prevăd dispoziţiile legale din materia recursului (acesta fiind unul dintre aspectele care întăresc afirmaţia potrivit căreia procurorul nu a studiat actele dosarului anterior promovării recursului).

În al treilea rând, procurorul, prin motivele de recurs formulate, aduce în discuţie inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 211 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu ignorarea faptului că acest aspect a fost deja tranşat în mod irevocabil prin Decizia de casare a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.3932/30.11.2007.

Nu în ultimul rând, arătăm faptul că, prin promovarea unei căi de atac vădit nefondate împotriva unei hotărâri temeinice şi legale, procurorul Mihaela Cozmaciuc prejudiciază şi interesele statului român având în vedere faptul că redevenţa pentru care s-a încheiat Contractul de concesiune 11/27.05.2011 este inferioară celei prevăzute în Contractul de concesiune încheiat cu A&S nr. 10/05.08.2004, ceea ce înseamnă că, prin rămânerea în fiinţă a acestui din urmă contract de concesiune în detrimentul celui încheiat de ADS cu subscrisa, statul român ar suferi un prejudiciu de aproximativ câteva milioane de euro.

Mai mult decât atât, cu prilejul controalelor efectuate de autorităţile competente, s-au descoperit o serie de nereguli în exercitarea de către A&S a Contractului de concesiune nr. 10/05.08.2004, nereguli pe care procurorul Mihaela Cozmaciuc ar fi trebuit să le cunoască şi care i-ar fi trezit cel puţin câteva semne de întrebare cu privire la legitimitatea sesizării adresate de A&S, caz în care cel puţin ar fi lecturat dosarul în care a promovat calea de atac.

Având în vedere cele de mai sus, procurorul Mihaela Cozmaciuc a încălcat în mod flagrant dispoziţiile de drept procesual aplicabile, promovând o cale de atac profund neîntemeiată".

Inspecţia Judiciară a verificat modul în care a promovat procurorul Mihaela Cozmaciuc acest recurs. Şi s-a pronunţat: Procurorul Mihaela Cozmaciuc nu a greşit cu nimic, aplicând corect legislaţia în vigoare. Doar a produs statului un prejudiciu, în timp, de peste 20 milioane euro.

Parchetul se amestecă într-o cauză civilă

Conform Curţii Constituţionale, „interpretarea instanţei de contencios european în virtutea principiului subsidiarităţii, se impune şi faţă de instanţă de contencios constituţional naţional", ceea ce se poate extinde asupra tuturor instanţelor, sunt de părere avocaţii SC.Vitifam SRL. Ţinând cont de literatura de specialitate, procurorul poate exercita toate căile de atac (ordinare sau extraordinare, de reformare sau retractare), împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti, inclusiv cele date în procesele la care nu a participat sau a celor în cazul cărora nu poate introduce acţiunea civilă.

În urma Hotărârii CEDO în cauza Brumărescu vs. România, prin OUG 58/2003 a fost modificat Codul de procedura civilă în sensul că s-a renunţat la calea de atac a recursului în anulare şi, în consecinţă, procurorul poate să introducă toate căile de atac ordinare sau extraordinare indiferent dacă a participat sau nu la procesul respectiv. În cauza Brumărescu vs. România se ştie situaţia de fapt: reclamantul câştigase irevocabil o acţiune în revendicare împotriva Statului, dar hotărârea a fost desfiinţată în urma introducerii unui recurs în anulare de către Procurorul General al României.

În cauza judecată la Strasbourg, CEDO a notat că, la data faptelor, procurorul general al României, care nu era parte în procedura, avea competența de a ataca o hotărâre definitivă şi nu era ţinut de un termen. Totuşi, CEDO a arătat că, admiţând recursul în anulare în acest caz, ICCJ a şters în întregime o procedură judiciară care se finalizase, deci care dobândise „autoritate de lucru judecat" şi care, în plus, fusese şi executată. CEDO a mai arătat că „dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţie a fost încălcat".

Reprezentanţii SC Vitifam SRL se raportează la acest caz, susţinând că există mai multe similitudini: şi în acest litigiu e vorba de o hotărâre irevocabilă şi avea autoritate de lucru judecat, mai mult, era executată, deoarece se încheiase, ca efect al hotărârii, contractul de concesiune nr.11/2011 dintre ADS şi SC Vitifam SRL. Conducerea S.C. Vitifam SRL subliniază faptul că, ţinând cont de toate argumentele sus-menţionate, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este un "recurs la recurs şi vine în contradicţie cu jurisprudenţa CEDO".